USI IN USA

08.12.2014 01:58

Vă salut pe toţi în această dimineaţă. Mă gândeam la vremea când am venit pentru prima dată la Flagstaff. Sunt de atunci 38 - 40 de ani. Povesteam cum am urcat dealul. Nu era zăpadă, dar maşina mea urca greu până sus, pe deal. Mergeam cu aproape 50 de km/oră, asta însemnând 25 la stânga şi 25 la dreapta. Voi ştiţi ce străzi aveam atunci...
Suntem foarte mulţumitori. Am auzit atâtea mărturisiri frumoase de la aceşti fraţi, în dimineaţa aceasta. Am întâlnit pe mulţi dintre ei. Vorbea un predicator aici, un frate spaniol; băiatului său i s-a dat ocazia să cânte ceva. N-a fost minunat pentru un copil de şase ani? A fost cea mai frumoasă voce pe care am auzit-o vreodată de la un copil de şase ani. Fraţii au uitat să vă înştiinţeze că acest frate ţine adunări în oraşul vostru. Cred că vor avea loc şi în biserica Domnului, din ”Assemblies of God”. Sunt sigur că îl va bucura prezenţa voastră. Cât durează adunările, frate? Până duminică. Astă seară vor fi cântate cântări. Cu toţii sunteţi invitaţi la această adunare, în această seară, la ora 19:30. Ne-ai putea spune adresa? Este aici în Flagstaff, în partea de Est, Elay Street, 113. L-ai adus pe acel băiat? Nu. Atunci va cânta tatăl său. Cânţi şi tu? Atunci este bine. Aşa ceva se întâlneşte rar. De obicei numai unul să aibă talent în familie. Asta a venit prin rugăciune şi post. Este foarte frumos. Dacă ar fi aşa în toate familiile americane, atunci am putea concedia poliţia. Atunci am avea ,,împărăţia de o mie de ani” şi totul ar fi normal. Aşa este. Moartea nu ar mai fi, boală, durere, înşelăciune şi noi am fi cu Hristos. Noi suntem bucuroşi pentru toate aceste mărturii pe care le-am auzit.
Am avut prilejul să-l întâlnesc pe fratele Earl pentru prima dată şi m-am bucurat ieri seară cu soţia lui. Ea a fost de mai multe ori în adunările pentru vindecare; ea a fost vindecată în ultima adunare, când a fost pe platformă. Pare ciudat că nu-mi puteam aminti de fratele Earl, deoarece ne-am şi dat odată mâna. Ieri seară stăteam la fereastră şi-l aşteptam. Am văzut venind un bărbat înalt, cu o mustaţă neagră. Eu am zis: ,,Uite că vine”, dar băiatul meu, Billy, a zis: ,,O, nu, nu acesta este fratele Earl. El este mai tânăr decât acest bărbat.” Ieri am întâlnit-o pe soţia lui şi am avut prilejul să fiu în casa lor în acest oraş. Acesta este un loc minunat. Eu am să-i spun mereu Flagpole, (Catarg pentru steag – nt) în loc de Flogstaff, pentru că este aşezat aşa sus, pe deal. În cazul în care este aici cineva din Texas, se poate lăuda. Ieri, când am părăsit Tucson-ul erau cam 25 de grade. Şi azi dimineaţă a trebuit să-mi iau paltonul pe mine! Cum este în Texas, este şi la noi în Arizona, nu-i aşa? Aşa este.
Dar noi ne aflăm acum aici. Este un timp de părtăşie. Cred că mulţi dintre voi l-aţi cunoscut pe bătrânul dr. Bosworth, un prieten de-al meu; el a fost unul dintre cei mai binecuvântaţi bătrâni. El m-a întrebat odată: ,,Frate Branham, ştii ce înseamnă părtăşia?” Eu i-am răspuns: ,,Cred că da, frate Bosworth.” El mi-a spus: ,,Înseamnă că stau doi într-o bancă şi îşi împart ceva.” A avea părtăşie înseamnă a primi şi a da, a împărţi cu alţii: cu fratele Carl Williams, cu fratele Outlow şi cu toţi ceilalţi. Fratele Jimmy Outlow a fost unul dintre primii care au sprijinit adunările mele în Arizona. De atunci suntem prieteni buni. Dar noi venim aici şi avem părtăşie împreună. Îmi amintesc de conferinţa din Phoenix. Am avut prilejul să ajut de la început comunităţile oamenilor de afaceri, decare m-am şi ataşat. Nu este o organizaţie, ci doar un organism care lucrează între oameni.
Acum o văd pe doamna care a cântat adineauri. Am auzit pe mulţi încercând, dar doamna are o voce care a putut ţine tonul foarte bine. Mi-a plăcut foarte mult. A fost foarte, foarte frumos. Mi s-a spus că este nevasta unui predicator. Frate, să te laşi adormit de cântări în fiecare seară. Aşa ar fi bine. A fost un cântec foarte frumos.
Azi dimineaţă mi-am amintit de o mică întâmplare. Mie îmi place să mă duc la pescuit şi la vânătoare. Unul din motivele pentru care stau aici, în Arizona, este ca să mă duc la pescuit şi la vânătoare. Asta îmi place. Odată, pescuiam în New Hampshire. Cred că sunt aici mulţi bărbaţi şi multe femei cărora le place pescuitul. Nouă tuturor ne place. Am avut un cort mic pe care l-am cărat foarte sus, acolo unde nu poţi merge cu greutăţi foarte mari. Acolo erau tot felul de păstrăvi. Râurile sunt pline, deoarece ei vin din dealurile New Hampshire în jos. Mulţi dintre păstrăvi sunt cam de 35 – 40 centimetri. De multe ori mă duc acolo numai din plăcerea de a-i prinde şi a le da drumul înapoi. Numai în caz că omor unul, atunci îl iau cu mine şi îl mănânc.
Acolo cresc sălcii şi de fiecare dată când arunc undiţa, mi se prinde într-o creangă. Într-o dimineaţă ne-am sculat şi am doborât sălciile. După ce am doborât trei sau patru, am vrut să mănânc şi să vin iarăşi. Nu sunt un bucătar prea bun. La întoarcere, am văzut o ursoaică cu doi ursuleţi, care s-au băgat în cortul cel mic. Se vorbeşte mult despre dezordine, dar voi nici nu ştiţi ce înseamnă dezordine până nu aveţi un ursuleţ în cortul vostru. Nu-i rău că mănâncă, rău este ceea ce strică. Am avut o sobiţă, dar ei s-au urcat pe ea şi s-au jucat pe ea până ce au distrus-o. Vechea mea puşcă de calibru 22, era în cort; în mână aveam doar un topor. Când am ajuns, ursoaica ieşise şi îşi chema puii după ea. Unul fugea după ea, iar celălalt a rămas şezând acolo.
Era în mai, ei erau încă micuţi. El mi-a întors spatele. Mă gândeam: ,,Oare ce va face acum?” Apoi ursoaica se uită spre mine şi eu mă uitam după un pom din apropiere, cam cât este de departe de mine. Ştiţi, ele pot să vă sfâşie, din cauza celor mici. Ele nu se lasă convinse. Eu m-am uitat un pic la mama lor cea bătrână. Ea îi striga în continuare; ea făcea gălăgie ca o pasăre. Trebuie să aveţi parte de aşa ceva, ca să ştiţi cum sună această chemare. Ea îl striga în continuare pe  micuţ, dar el nu venea.
Mă gândeam la arma mea. Apoi îmi spuneam: ,,Nu, dacă fug acolo, îmi iau arma şi împuşc ursoaica voi lăsa doi orfani în pădure.” De aceea, n-am vrut să mă fac vinovat. În afară de asta, arma mea de calibrul 22, nu era suficient de puternică pentru ea. Câteodată nici nu percuta. Atunci trebuia să armez de trei sau patru ori până trăgea. Atunci m-am gândit că-i mai bine să mă urc în pom, dacă vine spre mine. Mă voi urca într-un pom, voi rupe o creangă şi îi voi da cu ea peste nas, fiindcă nasul lor este foarte sensibil. Atunci ei se retrag şi te lasă în pace.
Era ciudat cum stătea acel micuţ acolo. Mă gândeam: ,,Oare ce face acolo?” M-am apropiat încetişor, cu privirea la mama lor. Ea îl tot chema. În sfârşit, m-am apropiat puţin mai mult şi ştiţi ce făcea acel micuţ acolo? Eu mănânc cu plăcere clătitele. La preparat nu mă pricep, dar la mâncat sunt foarte bun. Voi ştiţi că eu am fost baptist. De aceea, eu nu le stropesc, ci le botez bine, adică le bag cu totul în sirop. De aceea, mi-am adus cu mine o găletuşă de doi litri cu sirop pentru clătite. Ursuleţul era cam atât de mare. Doar ştiţi bine că urşilor le place dulcele şi acest ursuleţ a prins găletuşa cu sirop. O ţinea între labele dinapoi, băga lăbuţele din faţă în găletuşă şi apoi le lingea. Dacă aş fi avut un aparat de fotografiat, v-aş fi putut arăta poza în dimineaţa aceasta. El stătea acolo, îşi băga lăbuţele în găletuşă şi le lingea. Îi strigam: ,,Du-te odată de acolo”, dar el nici nu mă băga în seamă, ci lingea mai departe, până a rămas găletuşa goală. Când am strigat odată la el, s-a întors spre mine. Nici nu putea să deschidă ochii pentru că-i erau lipiţi de sirop. Avea sirop pe burtă, pe ochi, peste tot. După un timp, el a plecat clătinându-se spre mama lui. Ea l-a luat în pădure şi a început să-l lingă. Lor le-a fost frică să vină la găleată, dar acum mama şi celălalt ursuleţ îl lingeau pe el. Mă gândeam: ,,Asta nu este la fel ca o bună şi veche adunare penticostală de unde se iau atâtea bucurii şi lucruri minunate, ca să fie de folos şi altora?” Aceasta este adevărata părtăşie. Şi noi venim acum ca să ne băgăm mâinile până la cot în vasul cu binecuvântările Domnului. Sunt sigur că asta veţi găsi şi la ”Assemblies of God”, dacă veţi merge acolo. Domnul să vă binecuvânteze.
Cred că am spus-o când am fost ultima dată în Phoenix. Era o glumă despre un predicator, care predica de 20 de ani în fiecare duminică, câte 20 de minute. Dar într-o dimineaţă, el a predicat patru ore într-una. După aceea, diaconii l-au luat deoparte şi l-au întrebat: ,,Păstorule, noi te iubim cu adevărat. Noi găsim mesajele tale minunate. Noi ştim că în fiecare duminică ai predicat câte 20 de minute, dar în dimineaţa aceasta ai predicat patru ore. Chiar că nu ştim ce înseamnă asta!” El a răspuns: ,,Am să vă spun, fraţilor. De fiecare dată când eram chemat pe podium ca să ţin o predică, îmi luam o bomboană în gură şi o băgam sub limbă. În 20 de minute ea se dizolva şi ştiam că trebuie să termin. Dar greşeala a fost a mea, căci în dimineaţa aceasta în loc de bomboană, am luat un nasture.”
Cunoaşte cineva pe dr. Lee Vayle? Cred că nu. El a fost predicator la baptişti, un doctor în teologie. El are un grad academic. Înainte, el a fost profesor de liceu. El este un om bun şi învăţat. Eu i-am trimis benzile despre „Cele şapte Epoci ale Biserici”, pentru că dialectul meu de Kentucky nu va fi prea bine primit de oamenii care citesc cartea. De aceea, el a corectat din punct de vedere gramatical lucrarea pentru mine. După ce a terminat-o, mi-a trimis-o de câteva ori înapoi ca să mai adaug câte ceva. Cartea aceasta va fi tipărită după vreo trei sau patru ani. El m-a întrebat: ,,Pot să scriu o carte cu comentariile mele?” Eu i-am răspuns: ,,E-n ordine, frate Lee.” El a mai zis: ,,Aş vrea să subliniez că nu va fi vândută, ci să fie dată pe gratis.” „Atunci precis o să fie în ordine”, i-am spus eu.
Cam zece oameni au susţinut tipărirea acestei lucrări, câte 1.500 de dolari fiecare. Din câte ştiu, sunt cam 10.000 de exemplare. Au ieşit acum câteva zile de la tipărit şi am primit şi eu 2-3 exemplare. Billy le-a adus. Ele se împart acum. Eu încă nu am citit-o şi nu ştiu ce a scris în ea. Asta se înfăptuieşte prin credinţă. Eu sunt sigur că dacă doriţi un exemplar, îl veţi primi pe gratis. Voi trebuie numai să ne scrieţi. Se numeşte ,,Proorocul secolului XX”. Pe prima copertă, este o fotografie din care observ că s-a tăiat o bucată. Mulţi dintre voi aţi văzut fotografia şi o cunoaşteţi, cea care s-a făcut în Houston, Texas, cu Îngerul Domnului. Mi-a venit ceva în minte. Câţi dintre voi aţi fost vreodată la mine în adunare? Parcă toţi. M-aţi auzit deseori spunând că o umbră este deasupra cuiva. Dacă cineva vă spune aşa ceva şi nu este adevărat, atunci nu Domnul se face cunoscut.
Voi ştiţi că Domnul nu are nimic a face cu minciunile. EL confirmă numai ceea ce este adevărat. EL l-a întâlnit pe Moise în deşert, când Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Atunci el a scos poporul. Cei ce l-au urmat pe Moise au ajuns la muntele Sinai şi Domnul a venit în aceeaşi flacără de foc pe acel munte. Prin aceasta, El a confirmat ceea ce a spus Moise. Asta o face Dumnezeu. EL o face întotdeauna aşa. Această lumină de aici, din fotografie, o aducem în legătură cu Dumnezeu, pentru că se întâmplă aceleaşi lucruri care s-au întâmplat şi atunci când El era aici, pe pământ.
    Voi ştiţi cum am spus: ,,Peste această persoană văd o umbră neagră, umbra morţii." Câţi dintre voi aţi auzit asta? Nu demult a fost cineva mai curios în adunare şi a făcut o fotografie ca să vadă dacă chiar se vede umbra deasupra ei. Acea doamnă, căreia i-am spus acestea, stătea foarte aproape de un bărbat şi el avea un aparat de fotografiat la el. Eu spuneam: ,,Pe această doamnă care stă aici o cheamă aşa şi aşa. Umbra morţii este deasupra ei pentru că ea are cancer.” Chiar în acel moment, el a făcut o fotografie, căci era aproape de ea. Această mască neagră, care este moartea prin cancer, stătea deasupra ei şi se vede pe acea fotografie. Apoi Duhul Sfânt a mai vorbit odată.
La fotografia din cartea aceea s-a tăiat o bucată din ea. În ediţia următoare ea va fi completă. De aceea este o pagină albă. Cred că acea carte a fost tipărită de ”The Voice Of Healing". Este gratis. Cei ce au sponsorizat această carte, au plătit câte 1.500 de dolari ca fiecare s-o primească şi s-o citească. Înseamnă că este pe gratis, o carte mică şi frumoasă. Faptul că n-am citit-o, nu este nimic, dar Tatăl o ştie. Dar vedeţi, pentru mine este absolut adevărul. Pentru ca noi să căutăm adevărul, Isus a spus: ,,Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi." Şi El este acest Adevăr.
    Isus, Fiul lui Dumnezeu este adevărul Cuvântului pentru că El era Cuvântul devenit trup. ,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu... Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi...". De aceea a fost El Adevărul pentru că Cuvântul este Adevărul. EL a fost Adevărul. Acum vedem cum El s-a întors în aceste zile de pe urmă, în această mare mişcare a lui Dumnezeu, lucrând în toate naţiunile lumii şi cum Îşi adună  un popor care să fie Mireasa. Acesta este adevărul.
    Acum câţiva ani se spunea că vorbirea în limbi nu există şi că este ceva absurd. Dar Dumnezeu a promis-o şi a confirmat-o ca adevăr. Aşa-i! Cred că sora noastră scumpă, cea care a vorbit cu copiii despre botezul lor, a spus azi dimineaţă: ,,Poţi auzi pe cineva vorbind în limbi. Dar să auzi pe cineva cântând în limbi, este ceva minunat."
    Îmi amintesc încă de primul meu eveniment în ”Redigar Tabernacle", în Fort Wayne, Indiana. După moartea fratelui B. E. Redigar, am predicat acolo şi am ţinut o slujbă de vindecare. Fratele Bosworth şi Paul Rader au fost acolo. Mulţi dintre voi care sunt mai în vârstă decât mine, îl cunosc pe Paul Rader. El a fost baptist ca şi mine şi noi eram prieteni buni. După predică, am vrut să mă rog pentru cei bolnavi. Pentru acest om a fost ceva ciudat. O doamnă a adus un băiat schilod şi în timp ce mergeau pe platformă, Domnul a dăruit o viziune în legătură cu băiatul. Atunci am rugat pe doamna aceea să-mi dea băiatul. Îmi amintesc asta numai pentru acea mărturie pe care a spus-o această soră, ca să vedeţi ce bucurie are loc atunci când se petrece o minune adevărată a harului lui Dumnezeu, atunci când se lucrează conform Cuvântului lui Dumnezeu şi conform făgăduinţei lui Dumnezeu pentru acest ceas.
    Făgăduinţa lui Dumnezeu pe care a primit-o Noe, nu ne ajută la nimic astăzi. Dumnezeu a dat lui Moise o făgăduinţă. Dar noi nu putem aduce mesajul lui Moise. Moise nu putea aduce mesajul lui Noe. Noi avem mesajul pentru această oră. Noi nu putem aduce mesajul lui Luther şi nici al lui Wesley. Acum este alt timp. Dumnezeu a împărţit Cuvântul Său fiecărei epoci. Când apare o nouă epocă, El trimite pe cineva ca să confirme Cuvântul pentru acea epocă, ca să dovedească faptul că este adevărat. Dar noi vedem că de fiecare dată se întâmplă ceea ce a spus Isus, când a fost pe pământ: ,,Voi zidiţi mormintele proorocilor, pe care părinţii voştri i-au omorât."
    Cum ştiţi, cei din neamul meu sunt catolici. Acolo se vorbeşte de Sf. Patrik. Catolicii susţin că el ar fi fost catolic. El a fost catolic aşa cum sunt eu. Ei vorbesc astăzi de Ioana d`Arc, şi chiar ei au ars-o ca vrăjitoare pe rug pe această fată, pentru că ea avea vedenii. Asta o ştim cu toţii. Mai târziu, după vreo 200 de ani, au scos oasele preoţilor care au ars-o şi le-au aruncat în fluviu în semn de pocăinţă. Dar prin aceasta nu se întâmplă nimic.
Oamenii trec întotdeauna pe lângă adevăr. Ei mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce a făcut şi se uită după ceea ce va face El. Dar ei nu văd ceea ce face acum. Asta-i natura omului firesc şi ea nu s-a schimbat. Noi am recunoscut mesajul nostru, mesajul care ne este dat astăzi, care ne spune: ,,Ieşiţi afară din Babilon, salvaţi-vă, fugiţi şi umpleţi-vă cu Duhul Sfânt. Pregătiţi-vă lămpile şi uitaţi-vă în sus, pentru că mântuirea voastră se apropie."
    Multor oameni care cheamă scumpul nume al Domnului nostru aceste lucruri le sunt străine. Cu toate acestea, noi nu avem nimic împotriva acestor oameni din denominaţiuni. Sunt oameni buni şi drăguţi. Ei sunt părtaşi cu noi la Evanghelie, pentru că Isus a spus: ,,Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu îl atrage Tatăl care M-a trimis… şi toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine."
    Noi răspundem numai pentru semănarea seminţei. Sămânţa semănată a căzut o parte pe drum, altă parte pe pământ rău, alta între spini. Dar o parte a căzut în pământ bun şi a adus roadă 30, 60, 100. Noi suntem doar semănători. Dumnezeu hotărăşte unde să cadă. Noi ne rugăm în această dimineaţă ca sămânţa să cadă acolo unde cineva să o primească şi să-i fie de ajutor.
    Acum aş dori să povestesc până la sfârşit mărturia mea despre acea femeie, despre care am vorbit mai înainte. Ea a adus un copil de vreo 10-12 ani. Poate că nu a fost chiar aşa de mare, deoarece femeia îl aducea în braţe. Mi l-a dat mie. În momentul în care m-am rugat pentru el, copilul mi-a sărit din braţe şi a fugit pe platformă. Au fost de faţă cam 3500-4000 de oameni. Mama lui se aşezase pe un scaun din primul rând. Când a văzut ce se întâmplă, a leşinat şi a căzut în faţă. Voi cunoaşteţi menoniţii Amish? Nu ştiu dacă aici există. Femeile poartă părul foarte lung. Sunt nişte oameni foarte buni şi plăcuţi. Ştiţi că nu există nici o crimă făcută de menoniţi. Chiar este ceva foarte rar, dar la noi lipseşte ceva ce ei au. Ei îşi cresc copiii numai într-un singur fel şi felul acesta este aşa cum trăiesc ei.
Acolo era o fată de la menoniţii Amish. Această domnişoară era o pianistă cunoscută, o fată foarte frumoasă cu un păr foarte lung şi blond, pe care îl avea prins sus, pe cap. Ca menonită, ea nu ştia de ceea ce se întâmplă între penticostali, şi nici eu nu ştiam. Dar când a văzut ea cum băiatul fugea pe platformă, şi-a ridicat mâinile în sus. Ştiu că există fanatism, dar să nu mi se spună că şi acesta a fost. Eu nu sunt un mincinos. Dacă sunt greşit, atunci nu cu intenţie, ci din neştiinţă.
    Când această fată şi-a ridicat mâinile, părul i-a căzut peste umeri şi ea a început să cânte într-o limbă necunoscută. Până atunci ea cânta cântecul: ,,Doctorul cel mare ne este aproape, Isus cel drag şi scump." Ştiu că-i cam ciudat aşa ceva, dar când această fată, care n-a auzit niciodată despre vorbirea în limbi, s-a sculat şi  a cântat într-o limbă necunoscută: ,,Doctorul cel mare ne este aproape, Isus cel drag şi scump", atunci pianul cânta singur mai departe, aceeaşi melodie. Oamenii fugeau la altar. Oamenii ieşeau din camerele alăturate, de sus de la balcon, se duceau jos şi plângeau. Fata stătea acolo cu faţa în sus şi cânta în limbi şi clapele de la pian jucau singure mai departe.

    Medicul cel mare ne este aproape,
    Isus cel drag şi scump
    EL este aici cu mângâierea Lui
    Nu-i mântuire în afară de Isus.

Oh! ,,Ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit, aşa sunt lucrurile pregătite pentru noi." Ştiţi la ce mă gândesc eu? De ce să luăm un surogat sau o imitaţie, când cerul este plin lucruri originale, cu puterea lui Dumnezeu care eliberează sufletul şi poate face totul pentru noi. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sunt foarte multe lucruri de spus.
    Nu v-am spus unde să vă comandaţi cartea. Este la Cutia poştală nr. 325 din Jeffersonville. Dacă scrieţi, vi se va trimite. Sau vizitaţi unele adunări de acolo, căci vi se vor împărţi. Sunt foarte mulţumit pentru acest timp plăcut de părtăşie.
    Azi dimineaţă m-am gândit la o mică poveste despre Zacheu, pe care am povestit-o de multe ori în adunările comercianţilor creştini. Mulţi dintre voi aţi auzit-o, cum am spus că acest om nu credea în darul deosebirii. Bineînţeles că există astăzi, ca în toate epocile, atât originalul, cât şi imitaţia. Cu asta trebuie să ne obişnuim. Dar cei ce caută bine şi cunosc Scriptura, înţeleg.
    Pe când doamna Aimee Semple McPhenson mai era în slujbă, aproape fiecare femeie care predica purta asemenea aripi cusute la haină; şi ţineau Biblia aşa cum o ţinea ea, aşa se spune. Uitaţi-vă cât de mulţi ”Billy Graham” există astăzi în ţară. Dar ştiţi că Billy Graham n-ar putea să ia locul vostru niciodată. Eu n-aş putea să iau locul lui Billy şi nici el pe al meu. Eu nu pot să-l iau pe al vostru şi voi pe al meu. Voi sunteţi un unicat în Dumnezeu. Dumnezeu v-a creat aşa cum sunteţi, pentru un anumit scop. Numai de ne-am găsi locul şi să rămânem acolo. Dacă încercăm să facem altceva, atunci noi ne deplasăm pe terenul altuia şi stricăm din pricina aceasta tabloul lui Dumnezeu. Să-l luăm pe Billy Graham în lumea denominaţiunilor de astăzi. El este ca un jucător de fotbal care are mingea. Dacă încercaţi să luaţi mingea unui jucător de-al vostru, atunci aduceţi toată echipa voastră într-o încurcătură. Apăraţi-vă omul cu mingea. Apăraţi-l şi vegheaţi asupra celorlalţi, ca el să poată fugi înainte şi curând va marca gol. Isus va veni atunci şi totul va lua sfârşit. Domnul să vă binecuvânteze.
    Am vrut să mai spun câte ceva despre Zacheu. L-am descris, cum stătea el acolo sus în pom şi împrejur era multe frunze. Când s-a dat jos din pom, el s-a dus acasă cu Isus. Am spus mai departe, atunci el  a devenit membru al adunării oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline. În caz că în dimineaţa asta există aici un Zacheu, atunci sper să primească acest sfat bun şi să devină şi el un membru al oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline. Voi întrebaţi: ,,Evanghelie deplină"? Da. Isus nu a predicat nimic altceva decât o Evanghelie deplină. Aşa este? Precis, pentru că El a fost o Evanghelie deplină. Aşa-i. EL nu se putea tăgădui pe Sine Însuşi.
Mi-am notat câteva lucruri din Scriptură despre o temă cunoscută. Va dura numai câteva minute, de aceea vă rog să mai aveţi puţină răbdare cu mine. Noi am vorbit înainte despre un urs care şi-a băgat labele în găleată. Asta vrem s-o lăsăm acum total deoparte şi să ne gândim că acestea au fost spuse doar ca să ne cunoaştem. Acum vrem să pătrundem în adâncimile Cuvântului. Să ne aplecăm capetele înainte de a începe. Noi nu avem niciun drept să ne apropiem de Cuvânt, până nu vorbim cu Autorul. În timp ce ne-am aplecat capetele şi am închis ochii, cred că şi inimile noastre sunt aplecate. Uitându-mă peste adunare, mă întreb dacă este cineva care să ridice mâna şi să spună: „Frate slujitor, aminteşte-mă în rugăciune, eu am mare nevoie.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. EL vede mâna voastră. EL ştie ce stă în spatele acestei ridicări de mână şi în inima voastră. Fie ca El să vă dea ceea ce aveţi nevoie, aceasta este rugăciunea mea.
    Scumpul meu Dumnezeu, noi suntem mulţumitori pentru această clădire în care noi, copiii Tăi smeriţi, ne putem aduna pentru a vorbi şi a avea părtăşie împreună. Aşa cum suntem, ne dăruim lui Isus Hristos şi dorim să ne asemănăm din ce în ce mai mult cu El. Doamne, în apropiere stau fraţi slujitori, bărbaţi care sunt mai capabili decât mine, robul Tău nevrednic, să aducă acest Cuvânt. Dar sorţul a căzut pe mine.
    Tată, eu Te rog să-mi închizi gura dacă aş vrea să spun ceva ce nu este în voia Ta, încă înainte de a o spune, cum Tu ai făcut leilor acelora ca să nu-i mai poate face nimic lui Daniel. Tată, noi Te rugăm, gândeşte-Te la toţi, la fiecare predicator. Şi pentru adunarea din oraşul acesta, la ”Assemblies of God”, Te rog, o, Doamne! Eu Te rog, scumpul meu Dumnezeu, dăruieşte-le lor acolo o trezire ca întreg oraşul să fie cuprins de puterea lui Dumnezeu. Astfel, toţi locuitorii, toţi copiii care hoinăresc pe stradă să fie aduşi la tronul lui Dumnezeu, ca să fie umpluţi cu bunătatea şi Duhul Lui cel Sfânt. Îngăduie aceasta, Tată ceresc. Noi ne rugăm astăzi ca Marele Duh Sfânt, să vorbească tainic inimilor tuturor bărbaţilor şi femeilor, băieţilor şi fetelor care au fost aduşi azi în această adunare, la adăpost de zăpada care cade. Poate unii, care odată Te-au primit, s-au depărtat de Tine. Adu-i în dimineaţa aceasta înapoi. Noi ne rugăm Ţie pentru această adunare, şi pentru fratele Earl, pentru soţia lui şi pentru toţi ceilalţi. Dăruieşte-ne-o, Doamne! Frânge Tu Pâinea Vieţii pentru noi, acum când noi vom deschide paginile Cuvântului, ştiind că Biblia nu permite nicio interpretare personală. O, Dumnezeule, Tu nu ai nevoie de noi pentru a explica Cuvântul Tău. Tu eşti propriul Tău interpret! Tu ai spus atunci: ,,Să fie lumină!" şi s-a făcut lumină. EL a spus: ,,Fecioara va naşte…" şi aşa s-a întâmplat. ,,În zilele de pe urmă voi turna Duhul Meu peste orice făptură." Orice ar spune lumea, El a făcut-o. EL nu are nevoie de nimeni care s-o interpreteze. EL este propriul Său interpret, prin faptul că face Cuvântul viu şi-L confirmă. Vino şi vorbeşte inimilor noastre, Doamne Isuse şi arată-ne lucrurile de care avem astăzi nevoie. Noi ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.
    Acum puteţi să deschideţi Biblia. Eu cred că niciodată nu am adus un mesaj fără să citesc mai întâi din Cuvântul Său. Eu sunt un om şi pot greşi, dar Cuvântul Său nu poate da greş, pentru că El este Dumnezeu. Noi ne vom adânci acum într-un mic text timp de 30 - 40 de minute, dacă este voia Lui.
    Deschidem la Apocalipsa 3, începând cu versetul 14. Vrem să citim numai acea parte care conţine un mesaj pentru epoca Bisericii Laodicea. Eu cred şi sper că cei mai mulţi oameni care sunt umpluţi cu Duhul Sfânt şi citesc Biblia, cred că noi ne aflăm acum în timpul ultimei epoci a Bisericii, epoca Bisericii Laodicea. Ascultaţi mesajul despre starea Bisericii din timpul acesta: ,,Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: "Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul."
    Domnul să binecuvânteze Cuvântul citit.
    Tema despre care aş vrea să vorbesc acum o voi numi: ,,Uşi după uşă". Ea constă numai din câteva cuvinte. Voi îmi veţi spune: ,,Frate, aici sunt cam o sută de oameni, nu crezi că este o temă scurtă pentru o sută de suflete?" Este adevărat că titlul este cam scurt. Dar nu contează mărimea textului, ci ceea ce vrea să spună acesta. Cred că nu demult, în Louisville, un băiat scormonea nişte lăzi în podul unei case şi a găsit un timbru vechi. Primul gând care i-a venit a fost că va primi o îngheţată pe el. Pe strada aceea stătea un colecţionar de timbre, la care i l-a dus cu cea mai mare grabă.
    El întrebă: ,,Ce îmi dai pe acest timbru?" Cel ce colecţiona, văzând că era grăbit, i-a zis: ,,Eu îţi dau un dolar pe el." Copilul l-a dat cu plăcere, el l-ar fi dat şi pe 5 cenţi, numai să-şi poată cumpăra măcar o îngheţată. Dar primise acum un dolar. Însă colecţionarul l-a vândut cu 500 de dolari. Mai târziu, acest timbru a fost vândut cu şi mai multe sute de dolari. Şi nu mai ştiu cu cât.
    Vedeţi, hârtia aceea mică nu aţi fi ridicat-o de pe stradă. Dar nu acea hârtie avea valoare, ci ceea ce era pe hârtie. Aşa este şi cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu hârtia valorează ceva sau mărimea acestei hârtii, ci ceea ce stă scris pe ea.
    Un Cuvânt ar putea să scape lumea dacă ar fi primit în felul acesta. Acum câteva zile, am citit o întâmplare din timpul preşedintelui Lincoln. Eu îl socotesc ca fiind unul dintre cei mai mari preşedinţi ai naţiunii noastre. Asta nu o spun pentru că venea din Kentucky, ci pentru că era un om mare. În inima lui era ceva: un ţel. Eu iubesc aceşti oameni care au un ţel în faţa ochilor lor. Îmi plac oamenii care au ceva pentru care merită să trăiască şi să moară, care se luptă pentru ceva, pentru un ţel, un scop, şi nu spun doar ,,ce-fi, o fi". Sus şi înainte! Lincoln nu a permis ca educaţia lui să-i stea în cale, el avea un ţel de realizat. Aş dori să fie aşa cu fiecare creştin. Recunoaşteţi care este ţelul vostru şi străduiţi-vă să-l atingeţi, fiecare membru al acestei biserici. Să nu zică doar: ,,Păi noi luăm cina o dată pe lună împreună sau în fiecare sâmbătă."
    Viaţa voastră trebuie să aibă un sens. Dumnezeu v-a pus aici. Faceţi ceva cu viaţa voastră. Fiecare mădular din fiecare Biserică trebuie să facă ceva. În oraş are loc o trezire şi ea are un scop. Haideţi să facem ceva pentru ea, ca să aibă roade bogate.
    În timpul lui Lincoln, era un tânăr care a luat parte la război. Şi care era un laş. Într-o zi, el a dezertat, a fost prins şi l-au condamnat la moarte prin împuşcare. Era îngrozitor. Dar un camarad de-al lui, care îl iubea foarte mult, s-a dus la Lincoln şi l-a rugat pentru graţierea prietenului său. Lincoln era atunci preşedintele Statelor Unite. De aceea i s-a adresat lui pentru graţiere. I s-a adresat atunci când el se da jos din trăsură.
    Lincoln era din statele din sud: înalt, slăbuţ şi purta barbă. El i-a spus: ,,Domnule Lincoln, acolo este un băiat care va fi împuşcat în două zile pentru că a părăsit postul în timpul unui atac. Domnule Lincoln, el nu este un băiat rău, dar din cauza atâtor împuşcături şi morţi, el şi-a pierdut minţile. El a fost aşa de distrus, că a început să ridice mâinile şi să urle. Eu îl cunosc. Domnule Lincoln, numai numele dumneavoastră, pe această bucată de hârtie, îl mai poate salva. Vă rog să-l graţiaţi."
    Bineînţeles, acest gentleman creştin, a luat imediat hârtia şi a scris: ,,Cutare este graţiat." Şi a semnat: ,,Abraham Lincoln, Preşedintele Statelor Unite." Mesagerul a fugit înapoi cât a putut de repede. El a intrat în celulă şi a spus: ,,Tu eşti liber, tu eşti liber. Aici este semnătura şi graţierea cu semnătura domnului Lincoln. Eşti liber.” Atunci camaradul i-a răspuns: ,,De ce vii şi îţi baţi joc de mine, doar şti că mâine trebuie să mor." El nu a primit-o. El spunea: ,,Nu o vreau, tu doar râzi de mine. Dacă era de la preşedinte, atunci ea avea un sigiliu pus pe o coală de hârtie specială.” Camaradul i-a spus: ,,Este doar semnătura lui." Dar el răspunse: ,,De unde să ştiu că este semnătura lui? Tu îţi baţi joc de mine. Tu vrei doar să trec mai uşor situaţia." El a început să plângă şi şi-a întors spatele. În ziua următoare, flăcăul a fost împuşcat. Acum flăcăul era mort, deşi preşedintele îl graţiase şi-şi pusese semnătura pe acea hârtie. Cum putea să fie aşa ceva?
    La tribunal are loc câte o judecată. Câteodată nu suntem de acord cu sentinţele lor. Dar trebuie să ne ţinem de ele. Sentinţa lui era: ,,O graţiere nu este o eliberare dacă nu este primită ca graţiere." Aşa este şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. El este o graţiere dacă este primit cu credinţă. Cuvântul lui Dumnezeu este puterea lui Dumnezeu pentru acei care o cred şi o primesc. Poate vă uitaţi la Cuvânt şi spuneţi: ,,O, l-au cam încurcat prin atâtea traduceri..." Dar pentru mine încă mai este Cuvântul lui Dumnezeu: ,,Isus Hristos încă este acelaşi ieri, azi şi în veşnicie." EL este legat de Cuvântul Său.
    Într-o zi, El va judeca Biserica. Dacă El o va judeca conform bisericii catolice, cum se spune, atunci prin care biserică catolică o va judeca? Ele se deosebesc una de alta. Dacă El o va judeca după cea metodistă, atunci voi baptiştii sunteţi pierduţi. Dacă o va judeca după cea penticostală, atunci voi celelalte sunteţi pierdute. Dar El nu va judeca conform unei biserici. Biblia spune că va judeca lumea prin Isus Hristos şi Hristos este Cuvântul.
    Cum vedeţi, sunteţi fără nicio scăpare. Este Cuvântul lui Dumnezeu după care ne va judeca. Fiecare cuvânt este important; aşa spune în Apocalipsa 22:18. Eu încep cu Geneza 1. Dumnezeu a dat Cuvântul oamenilor ca să-i scape de moarte, păcate şi alte nenorociri. Cuvântul Lui este ca un lanţ. EL spunea: ,,Din acest pom să nu mănânci, că de vei mânca, vei muri." Un lanţ este atât de tare, cât este de tare veriga cea mai slabă. Acest lanţ vă fereşte sufletul de iad, dacă ne ţinem la el. Dar dacă voi rupeţi numai o verigă… Eva nu a rupt o frază, ci doar un Cuvânt, sub influenţa lui Satan.
    Asta s-a întâmplat la începutul acestei cărţi. În mijlocul cărţii a venit Isus. EL a spus: ,,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt al lui Dumnezeu." Nu numai cu un Cuvânt de aici şi unul de colo, ci cu fiecare Cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu. După ce a murit, a înviat şi a fost ridicat la ceruri, s-a arătat apoi după înviere lui Ioan. Ei L-au întrebat: ,,Ce se va întâmpla cu acesta?" Isus a răspuns: ,,Dacă este voia Mea să rămână până la venirea Mea, nu-i treaba ta." EL nu s-a referit la viaţa lui, ci la slujba lui. În Apocalipsa 4, a fost luat la cer şi i-au fost arătate lucrurile care vor veni, în care noi trăim acum, chiar acelea pe care le-am citit în textul de mai sus.
    În ultimul capitol, la vers.18, spune: ,,Dacă cineva adaugă un Cuvânt sau ia un Cuvânt din această carte, i se va lua partea lui de la Pomul Vieţii." Noi credem că omul va trăi cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Eu cred şi ştiu că este adevărat, indiferent cât ar părea de neînsemnat.
    Numai un singur Cuvânt, şi deja s-a întâmplat.
    Şi pentru că văd mulţi dintre prietenii mei din Canada şezând aici, îmi amintesc o legătură dintre ,,neînsemnat" şi ,,desconsiderat". Eram acolo când a venit regele George. Am avut onoarea să mă rog pentru el şi el a fost vindecat de scleroză multiplă. El suferea de scleroză şi avea ulcer. Mulţi dintre canadieni şi americani ştiu asta. Dar când l-am văzut plecând în trăsură, era un adevărat rege. Statura lui era ca a unui rege. Lângă el stătea regina lui, frumoasă, într-o haină albastră. Aşa mergeau pe stradă în jos. Eu stăteam acolo cu un prieten. Când trăsura a trecut pe lângă noi, el s-a întors şi a început să plângă. Eu mi-am pus mâna pe umerii lui şi l-am întrebat: ,,Ce s-a întâmplat?" El a răspuns: ,,Frate Branham, acolo trece regele meu şi regina mea."
    Eu îl puteam înţelege. Mă gândeam: ,,Dacă un canadian care stă sub comanda Angliei şi totuşi nu îşi întoarce capul şi începe să plângă pentru că regele pleacă pe lângă el, atunci cum va fi când Îl vom vedea pe Regele nostru? Gândiţi-vă că noi vom fi atunci regina!”
    Fuseseră aduşi copiii de la şcoală şi le-au dat fiecăruia un steguleţ britanic, căci steguleţul canadian este numit altfel. Frate Fred, cum se numeşte steagul? ”Union Jack”. Le dădeau steguleţe mici, britanice. Când regele trecea pe lângă ei, fiecare flutura cu steguleţul şi îi strigau regelui. Muzica cânta ”God save the King” când trecea regele.
    O, dacă aţi putea să vă imaginaţi cum va fi la înviere!
    Copiilor le-a fost spus să meargă înapoi la şcoală, după încheierea paradei. După ce s-au întors toţi la şcoală, dintr-o clasă lipsea o fetiţă. Au căutat-o peste tot, pe toate străzile. În sfârşit, au găsit-o. Ea stătea după un stâlp de telegraf şi plângea de i se rupea inima. Învăţătoarea a ridicat-o şi a întrebat-o: ,,Ce s-a întâmplat? Nu l-ai văzut pe rege?" ,,Ba da, l-am văzut pe rege." ,,N-ai fluturat cumva steguleţul tău?" ,,Ba da, am fluturat cu el."
    Ea a spus învăţătoarei: ,,Doamnă, eu sunt aşa de mică şi toţi cei ce stăteau în faţa mea erau mai mari ca mine. Eu am fluturat cu steguleţul, dar el nici nu m-a observat." Pentru asta era ea îngrijorată. S-ar fi putut ca regele George să n-o vadă sau să n-o observe. Ce inimă de patriot avea, ce simţământ avea ea pentru el, pentru că era prea mică!
    Dar cu Regele nostru este altfel. EL vede chiar şi cea mai mică mişcare pe care o facem. EL ştie toate lucrurile, chiar şi gândurile inimii noastre, tot ce facem, oricât de neînsemnate ar fi ele. Cum Îi slujim Lui? Când ne slujim unul pe celălalt? Dacă nu vă iubesc pe voi, cum Îl iubesc pe El? ,,Ceea ce aţi făcut unora din cei mai neînsemnaţi, Mie Mi le-aţi făcut", a zis Isus. Sunt problemele cele mai mici pe care le lăsăm câteodată nerezolvate, prin care se rupe lanţul şi deviem de la credinţă, căpătăm o gândire denominaţională. Noi uităm de aceste probleme mici şi ele sunt acelea de care depindem. Totul, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este important. Nimic nu poate fi lăsat afară. Noi trebuie să luăm fiecare Cuvânt aşa cum este scris.
    ,,Eu stau în faţa uşii", spune Isus acestei Biserici din Laodicea, ,,şi bat la uşă". Aţi observat că este unica epocă în care El a fost dat afară din biserică? În toate celelalte epoci, El se află în biserică. În timpul lutheranilor, metodiştilor, ş.a.m.d., El se afla în biserică. Dar aici El este în afară.
    Crezurile noastre şi alte probleme l-au gonit din biserică. Dar El stă aici şi bate la uşă. Dar dacă cineva aude şi deschide uşa, atunci El va intra şi va cina cu el. ,,Cine aude glasul Meu, îi voi da alifie pentru ochii lui, haine albe şi bogăţiile cerului."
    Eu am crezut că voi ţine minte numele acelui pictor care a făcut un tablou, ilustrând pe Domnul Isus bătând la uşă. Voi ştiţi că fiecare tablou important trece mai întâi prin faţa criticilor, înainte de a fi pus la ”Hall of Fame" (Galeria de onoare – nt). Originalul ar aduce acum milioane de dolari.
    Şi Biserica trebuie să treacă mai întâi prin faţa criticilor. Noi trecem prin critica lor. Vă vor numi fanatici şi vă vor spune în tot felul. Dacă voi vă veţi ţine poziţia în Hristos, atunci El într-o zi ne va duce în Slava Sa. Mai întâi, trebuie să stăm înaintea criticilor. Aici rezistă doar puţini dintre noi. Aici se vede dacă poţi purta şi tu ocara Lui. Aici se vede dacă eşti un copil al lui Dumnezeu. Nu contează cât de mult este el legat de biserică şi cât de multe a făcut, dacă nu rezistă la pedeapsa Domnului, el este un copil din curvie şi nu un fiu al lui Dumnezeu. Da, aici se vede dacă el rezistă sau cedează. Pe un adevărat copil al lui Dumnezeu nu îl interesează nimic din ceea ce spune lumea.
    Acestea sunt toate doar pe plan secund. El şi-a pus gândul în Hristos şi cu asta el a terminat. Aşa-i! Ce îi spune Hristos, aceea face. Oriunde se duce Mielul, ei sunt cu El! Atunci veţi vedea prezenţa Lui şi ceea ce face El. EL este tot timpul cu poporul Lui, cu Mireasa Lui. Într-o zi va avea loc nunta.
    După ce criticii au cercetat acest tablou, au venit în jurul acestui pictor. Tot nu mi-a venit în minte numele lui. Am crezut că este Michelangelo, dar el este sculptorul statuii lui Moise. Nu-mi vine numele acesta. Ei spuneau: ,,Tabloul tău este splendid, nu-i lipseşte nimic." Unul spunea: ,,EL ţine o lanternă în mână, înseamnă că El venea noaptea. Acum El stă în faţa uşii şi Şi-a lăsat capul şi urechea pe uşă, ca să fie sigur că nu-i scapă nici cel mai mic zgomot sau mişcare. EL şi-a pus urechea la uşă şi bate. Dar totuşi, tu ai uitat ceva în tabloul tău." Pictorul era sigur de opera lui, şi totuşi întrebă: ,,Ce aş fi uitat să fac?"
    Criticul a spus: ,,EL poate să bată la uşă cât vrea, deoarece tu ai uitat să faci un mâner la uşă. Uşa nu are clanţă; priveşte că nu are mâner la uşă." ,,Oh", a spus pictorul, ,,aşa am vrut s-o pictez, fără mâner. Priviţi, mânerul este pe dinăuntru. Tu eşti cel care trebuie să deschizi uşa."
    De ce bate cineva la uşa altuia? Fiindcă doreşte să fie poftit înăuntru. EL doreşte să intre. Poate vrea să vă vorbească şi să vă spună ceva. Poate are o veste pentru voi. Acesta este motivul pentru care vă bate cineva la uşă. Nu se întâmplă fără motiv. Voi nu mergeţi la cineva fără motiv; chiar dacă nu este alt motiv decât să-i faci o vizită sau să-i aduci un mesaj. Este un motiv dacă cineva bate la uşa altuia. Pentru fiecare întrebare există şi un răspuns. Nu există întrebare fără răspuns. De aceea studiem noi această Biblie. Pentru întrebările acestor zile, Biblia are răspuns. Hristos este răspunsul. Multe persoane importante au bătut în timpul nostru la uşi, mulţi au făcut-o în trecut. Dacă timpul mai ţine, vor mai bate persoane foarte importante la uşi. Dacă cineva ar bate la uşa voastră, voi aţi trage mai întâi perdeaua la o parte, să vedeţi cine este. Poate sunteţi chiar ocupaţi, cum pretindem noi azi. Poate sunteţi prea ocupaţi ca să mergeţi la biserică, prea ocupaţi ca să faceţi ceva. „Şi apoi, în afară de aceasta, biserica mea nu crede aşa ceva.” Câteodată şi noi suntem cei la care se referă Cuvântul, puţin deraiaţi de pe drum. Dar voi trageţi puţin perdeaua la o parte şi vă uitaţi cine este acolo. Dacă este o persoană importantă, atunci fugiţi imediat la uşă şi îi deschideţi.
    Să ne ocupăm acum de câţiva oameni, care în trecut au bătut şi ei la uşă. Mai întâi să-l vedem pe Faraonul din Egipt, care a trăit acum câteva mii de ani. Imaginaţi-vă Faraonul, regele Egiptului, că s-ar fi dus la casa unui ţăran, care nu era de acord cu faraonul. Nu era de acord cu politica lui, căci era de altă părere. Dar acum, Faraonul stătea în faţa uşii acestui ţăran, zidar sau lucrător de lut, cum le mai spunea acolo în Egipt. El trage perdeaua la o parte şi îl vede pe faraonul cel uriaş în faţă, bătând la uşa sa, având pe faţă un zâmbet. Bineînţeles, ţăranul ar deschide uşa şi ar spune: ,,Maiestate Faraon, pofteşte înăuntru, îngăduie robului tău smerit să găsească trecere înaintea ta. Tot ceea ce îmi aparţine îţi stă la dispoziţie. Eu însumi stau ca rob înaintea ta. Tu mi-ai dat onoare în faţa fraţilor mei, fiindcă ai venit în casa mea, chiar dacă eu sunt un om sărac, căci tu vizitezi numai regi şi oameni mari, de mare importanţă. Eu sunt un om neînsemnat. Şi totuşi, mi-ai făcut cinste vizitându-mă. Ce ar putea face slujitorul tău smerit pentru tine?" Indiferent ce ar fi cerut Faraon, el i-ar fi dat chiar şi viaţa lui. Precis. Era o onoare.
    Să-l luăm, de exemplu, pe Adolf Hitler, când era conducătorul Germaniei. Ce ar fi fost dacă el ar fi vizitat o casă a unui soldat care era în mijlocul unei tabere pline de soldaţi nazişti? Deodată la uşă bate cineva. Poate soldatul ar spune nevestei: ,,Ah, eu mă simt astăzi aşa de rău, spune-i să plece." Ea merge încet la uşă şi dă puţin perdeaua la o parte. Apoi îi spune bărbatului ei: ,,Iute, scoală-te!" ,,Ce s-a întâmplat, cine este afară?" ,,Hitler, conducătorul nostru!" Soldatul s-ar scula, s-ar îmbrăca iute şi ar lua poziţie. Apoi s-ar duce la uşă, ar  deschide şi ar spune: ,,Heil Hitler!" El a fost pe timpul acela un om foarte important în Germania.
    El ar întreba: ,,Ce aş putea face pentru dumneavoastră?" Dacă i s-ar spune: ,,Sari de pe stânca aceea", atunci el ar face-o. De ce? Pentru că atunci, în timpul, acela nu exista un om mai important decât Adolf Hitler în Germania. El a fost un om mare. Ce onoare, dacă el vizitează numai generali sau oameni mari, deodată să apară şi la uşa unui om simplu! Evident, ar fi o mare onoare pentru acela.
Ce este un Flagstaff? Să rămânem la ţara noastră. Ce ar fi dacă preşedintele nostru, L.G. Johnson, ar coborî dintr-un avion azi după masă, aici? Noi cu toţii suntem doar nişte oameni simpli. Cu toţii suntem săraci. Poate că unul are o muncă mai bună, altul o casă mai bună, dar totuşi suntem doar nişte oameni de rând.
    Acum, dacă ar bate la uşa celui mai sărac dintre noi şi voi v-aţi duce la uşă şi preşedintele L. G. Johnson ar sta în faţa ei? Ar fi o onoare foarte mare. Chiar dacă voi nu sunteţi una cu el, cu politica sa, totuşi v-aţi simţi onoraţi că preşedintele Statelor Unite stă în faţa uşii voastre. Cine eşti tu? Cine sunt eu? Şi acolo ar sta Lyndon Johnson în faţa uşii voastre. Indiferent dacă voi aţi fi socialist sau republican şi părerea voastră ar fi la un milion de mile departe de a lui, totuşi ar fi o onoare. Şi dacă aţi avea parte de această onoare, în seara aceasta v-ar arăta şi la televizor.
    Ziarele din Flagstaff ar relata pe prima pagină, vizita Preşedintelui Statelor Unite în acest oraş, că ar fi venit neaşteptat ieri la aeroport şi s-ar fi dus la un om oarecare şi ar fi bătut la uşa lui. Preşedintele, cu toate că este un om mare, a vizitat un om smerit pentru că a venit la uşa ta sau a mea şi a bătut la ea. Întrucât a venit la noi şi a vorbit cu noi, noi am fi cineva. Voi aţi merge pe o stradă şi aţi spune: ,,Eu sunt acela pe care l-a vizitat Preşedintele." Ei ar zice: ,,Stai aşa, aş vrea să fac o fotografie. Uită-te la mine direct, aş vrea să te fotografiez în timp ce mergi." Voi aţi fi o persoană importantă.
    Pentru voi, femeile, ar fi o cinste să vă petreceţi o clipă cu regina Angliei, chiar dacă nu sunteţi supusele ei. Totuşi, este o persoană importantă. În timpul acesta, ea este cea mai mare regină din lume. Precis este doar în privinţa politicii. Dacă ea v-ar ruga să-i daţi ceva de pe perete, ceva foarte valoros ce vă aparţine, i-aţi da, nu? Ar fi o mare onoare pentru voi, pentru că ea este regina Angliei.
Voi aţi fi onoraţi de vizita Preşedintelui. Fiecare va vorbi atunci ce smerită este regina din Anglia, ca să vină la Flagstaff  să viziteze acolo o femeie, care nu are nicio importanţă. Ziarele ar scrie de aşa ceva şi s-ar auzi şi la radio.
    Dar ştiţi voi că cea mai mare personalitate din toate timpurile este Isus Hristos, care bate la uşile noastre? Dar El este respins, înlăturat, nu ca toţi regii, împăraţii, care au existat? Aşa este! Dacă voi Îl primiţi şi mergeţi apoi afară şi vorbiţi de aşa ceva, atunci lumea vă râde în faţă. Aşa ceva nu s-ar auzi la ştiri. Cine ar putea veni la voi care să fie mai important decât Isus Hristos? Ce personalitate mai importantă decât Isus Hristos, ar putea să bată la uşa voastră? Cine ar putea-o face? Cine ar bate la uşa voastră şi să fie mai important decât Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Şi totuşi El bate zi de zi. Dacă Îl primiţi, vă vor face fanatici. Vedeţi cum recunoaşte lumea ceea ce este al ei? Dar El nu ar veni dacă nu ar avea un motiv. Comparaţi smerenia arătată de preşedintele Johnson, de regina Angliei sau a altei personalităţi, cu cea a acestei Persoane importante, Isus, care bate la uşa voastră. Cum este atunci smerenia Fiului lui Dumnezeu?
    Ce altceva suntem noi decât nişte păcătoşi stricaţi, născuţi în păcat, deformaţi de fărădelege, venind în lume spunând minciuni? Şi totuşi, Fiul lui Dumnezeu vine şi bate la uşa noastră. Regina Angliei v-ar putea cere o favoare. Ea ar putea să vă ia ceva. La fel Preşedintele, el ar putea să vă ceară să faceţi ceva ce n-aţi dori. El ar putea să vă ceară comori pe care probabil nu le-aţi fi dăruit cu plăcere, iar pentru el nu ar însemna nimic. Dar Isus vă aduce ceva dacă bate la uşă. EL aduce iertare. Să nu o refuzaţi, căci aşa cum tribunalul nostru hotărăşte, aşa va fi şi în Împărăţia cerească. Dacă El bate şi aduce graţierea şi voi o refuzaţi, atunci voi veţi muri în păcatele voastre, întrucât aţi avut onoarea să staţi într-o aşa adunare, să auziţi păstorul care v-a predicat mesajul acestei Evanghelii. Voi aţi fost între ascultători şi aţi putea răspunde: ,,Da, am fost acolo." Poate aţi putea spune mai mult: ,,Am auzit acele cântări, mi-au plăcut. Am auzit mărturiile relatate." Dar voi aţi refuzat iertarea.
    Închipuiţi-vă că sunt un bărbat tânăr care am făcut cunoştinţă cu o fată; ea este frumoasă şi credincioasă şi mie îmi place în toate privinţele. La fel este cu Cuvântul. Voi nu puteţi găsi vreo greşeală la El, dar voi trebuie să puneţi tradiţiile omeneşti deoparte. Voi spuneţi: ,,Eu cred că acesta este adevărul. Eu recunosc că Dumnezeu a spus aşa." Dar voi trebuie să o primiţi pentru voi. Aşa cum femeia este o parte din mine, aşa veţi fi şi voi acea parte din Cuvânt, care este Mireasa. Dacă El este Cuvântul, atunci Mireasa va fi o Mireasă a  Cuvântului. Cu siguranţă aşa va fi. Dar voi trebuie să primiţi Cuvântul. Unui preşedinte puteţi să-i spuneţi ce vreţi, puteţi să vă lăudaţi cu el. Dar, de obicei, dacă Isus bate la uşă, noi Îl respingem;   nu vrem să avem de-a face cu El şi Îi răspundem: ,,Altădată."
    Ce ar fi dacă voi aţi bate la uşa cuiva? Să întoarcem puţin tabloul. Poate aveţi ceva să-i daţi. Şi el ar face cu voi aşa cum faceţi voi cu Dumnezeu. Adică, voi bateţi la o uşă şi cineva se uită prin geam, trage perdeaua şi spune: ,,Altădată." ,,Aş dori numai să..." ,,În dimineaţa aceasta nu am timp!" Ştiţi ce aţi face atunci? Cred că ceea ce aş face şi eu, ar face şi altul. Acolo nu aţi mai merge niciodată.
    Dar cu Isus este altceva: ,,Eu stau aici, la uşă şi bat." EL bate întruna. ,,Cine caută, va găsi şi cine bate, i se va deschide." Este ca în pilda judecătorului nedrept. Femeia a vrut să i se facă dreptate. Dar ea nu a putut ajunge imediat la el. Ea bătea şi bătea, cerând mereu dreptul ei. În sfârşit, el i-a zis: ,,Pentru a scăpa de ea, vreau să-i fac dreptate.” Cu cât mai mult ne va face Tatăl ceresc! Ar trebui să batem la uşa Lui. De fapt, Adam ar fi trebuit să alerge prin grădină şi să strige: ,,Tată, Tată, unde eşti?" Dar în locul lui, merge Dumnezeu în grădină şi strigă: ,,Unde eşti, fiule?" Asta arată ce suntem noi.
    Întotdeauna noi ne ascundem în loc să venim la El şi să-I mărturisim. Noi încercăm să fugim şi să ne ascundem după ceva. Vedeţi, asta este natura omului. Aşa-i. Vedeţi, înalţilor oaspeţi le-aţi da totul sau cele mai bune lucruri, dar pe Isus nu vreţi să-L primiţi. Eu nu mă refer acum la voi, ci în general la toţi. Acum veţi spune: ,,Predicatorule, asta eu am şi făcut-o. Eu mi-am deschis inima şi L-am primit pe Isus. A fost acum 10 sau chiar 20 de ani." Asta aşa este. Dar asta este tot ce aţi făcut?
    Acum aş vrea să vă pun o întrebare. Închipuiţi-vă că cineva v-ar invita la el în casă. Atunci respectivul vă va spune: ,,Bun venit", imediat cum aţi intrat la el. ,,Da, eu am un motiv. Eu ies în oraş şi voi fi onorat." Aşa Îl primesc mulţi oameni pe Isus. Se zice: ,,Eu aparţin de biserica unde este Dr. Cutare. Primarul merge acolo şi mulţi alţii. De această biserică, cea mai mare, aparţin şi eu."
    Ei Îl primesc şi spun doar atât: ,,Da, eu Îl primesc" şi aceasta doar pentru a avea un avantaj personal. Ce se întâmplă atunci când Isus intră în inimă? Mulţi Îl primesc numai ca să nu ajungă în iad. Dar atunci când Isus vine în inima voastră, El vrea să fie şi Domnul vostru, nu numai Mântuitorul, ci şi Domnul vostru. Domn înseamnă ,,Stăpân". EL vine înăuntru ca să preia stăpânirea. Voi întrebaţi: ,,Aşa este, frate Branham?" Precis!
    Ce ar fi dacă eu v-aş invita la mine şi voi aţi veni la uşă? Voi aţi bate la uşă şi eu uitându-mă afară, aş spune: ,,Veniţi înăuntru. Dacă poţi să mă ajuţi, fă-o. Dar dacă tu vei intra în casa mea, eu nu aş vrea ca tu să te plimbi prin casă, ci să stai lângă uşă.”
    Gândiţi-vă la asta; textul nostru este: ,,Uşi după uşă". În inima unui om există multe uşi mici după care se pot ascunde multe lucruri. Doar să-L primeşti înăuntru, nu ajunge. EL doreşte să intre cu totul.
    Dacă aş veni în casa voastră şi aş fi binevenit, atunci veţi spune încă la uşă: ,,Hai înăuntru, frate Branham, mă bucur că te văd." Eu aş răspunde: ,,Mă simt onorat să vin în casa ta." ,,N-ai dori să vii înăuntru şi să iei loc? Frate Branham, să te simţi ca acasă, tot ce vrei să faci, fă ca acasă." Atunci înseamnă că dacă aş dori să mă duc la frigider şi să-mi iau un sandwich mare, aş putea să fac ca acasă; sau m-aş descălţa şi m-aş duce în dormitor şi m-aş culca. Aş avea un festin. De ce? Fiindcă mă simt ca acasă. Voi m-aţi chemat şi m-aţi primit bucuroşi. Şi eu aş observa imediat când aş veni în casa voastră.
Dar dacă aş veni în casa voastră şi voi mi-aţi spune: ,,Stai aici la uşă şi nu fugi încoace şi încolo”, atunci nu prea m-aş simţi binevenit. Voi v-aţi simţi? Nu, nici voi nu v-aţi simţi bineveniţi dacă cineva v-ar invita şi apoi să spună: ,,Aşteaptă, bine, hai înăuntru, dar stai aici în locul acesta."
În interiorul inimii, mai există şi alte uşi mici. Noi vom vorbi acum despre câteva, dar nu avem timp să vorbim despre toate aceste uşi, căci sunt foarte multe. În următoarele 10 minute vom vorbi despre câteva, poate trei.
    În inima omului, în partea dreaptă, se găseşte o uşă care se cheamă: ,,uşa mândriei". „Oh, nu Te duce prin uşa aceasta!” Nu vrem să-L lăsăm pe Domnul să treacă prin uşa aceasta, unde este mândrie: ,,Eu sunt nobil de viţă veche. Eu sunt atent în tot ce fac." Vedeţi, asta este mândrie: ,,Aici nu ai ce căuta." EL nu poate să se simtă binevenit, atât timp cât aveţi această uşă închisă în faţa Lui. Trebuie să vă smeriţi. Numai aşa vine El înăuntru. „Vrei să-mi spui cumva să mă duc acolo şi să mă port la fel ca ceilalţi?” Atunci nu aveţi nevoie, desigur. ,,Ce să fac dacă trebuie să mă duc data viitoare la discuţiile despre afaceri? Ce să fac dacă îl întâlnesc mâine pe şeful meu? Dacă primesc cumva Duhul, atunci poate voi tresălta la serviciu şi voi vorbi în limbi. Asta m-ar smeri. Nu, stai deoparte!" Aici o aveţi! Voi Îl lăsaţi înăuntru pe Isus, intraţi într-o biserică, vă lăsaţi înscrişi şi Îl luaţi pe Isus ca Salvator. Dar lăsaţi-L pe El să fie Domnul care să vă conducă. Dacă este El Domnul, atunci totul Îi aparţine, atunci v-aţi dăruit Lui cu totul.
    Dar acea mică mândrie: ,,Ce ne tot spui... Tu zici că noi, femeile, să lăsăm părul să ne crească?" Asta El a spus-o. ,,Atunci noi nu mai avem voie să ne vopsim unghiile şi să ne machiem?" Aceasta El a spus-o. ,,Ce ar zice femeile din cercul meu de croitorie? Ele m-ar lua drept o demodată." Bine. Păstraţi-vă mândria şi faceţi mai departe aşa cum doriţi, dar El va sta în faţa uşii. Mai departe nu poate să se apropie. Dar dacă sunteţi gata să deschideţi acea uşă şi să-L lăsaţi să intre, atunci El vă va face ordine în casă. Pantalonii vor fi aruncaţi la gunoi, trusa de machiaj la fel, iar frizerul va trebui să moară de foame dacă ar trăi numai din tăiatul părului la femeile credincioase. Să nu spuneţi: ,,Asta nu contează.” Ba da, contează. Biblia o spune. Aşa este. Acolo este un Cuvânt foarte mic, în care nu vreţi ca El să se amestece.
    ,,Dar pastorul meu…" Eu nu dau nimic pe ce spune păstorul tău. Biblia spune: ,,Este o ruşine pentru o femeie să-şi taie părul şi să poarte îmbrăcăminte bărbătească." Voi spuneţi: ,,Frate Branham, ar trebui să ne înveţi alte lucruri, de exemplu, cum să primim Duhul Sfânt sau altele din acestea."
    Cum vreţi să învăţaţi ,,algebra", dacă voi nu ştiţi ,,abecedarul"? Voi nu ştiţi încă cum să vă îmbrăcaţi şi cum să vă purtaţi. Este o ruşine să vezi purtarea femeilor în ziua de astăzi, pe stradă.
    Am fost ieri într-un loc şi am văzut venind un grup de tineri decăzuţi. Băieţilor le atârna părul în ochi şi în jos, pe spate. Ei purtau pantaloni cum poartă copiii de şcoală şi pantofi foarte mari şi vechi. Puteai să zici că-s criminali. Intrând înăuntru, au spus: ,,Noi suntem francezi." Cine în această lume ar angaja un aşa om la firma lui? Cum vor să-şi câştige existenţa? Am văzut şi băieţi serioşi care stăteau acolo. Dar aceşti ”beatniks” veneau de la acea universitate.
    Eu cred că ei singuri se numesc ”Beatles", ca aceia care vin din Anglia. Cine ar angaja un asemenea om ca să lucreze pentru el? L-aţi angaja unul dintre voi, oamenii de afaceri? Dacă da, atunci sunteţi puţin cam departe de cruce. Uitaţi-vă la femeile de pe stradă. E o ruşine. Aceste femei care poartă haine aşa strâmte, poate sunt femei cumsecade. Este o ruşine cum arată. Dacă le spui: ,,Femeie, prin asta preacurveşti." Atunci ele îţi răspund: ,,Stai puţin, tinere, eu sunt o femeie cinstită!" În ce priveşte gândurile voastre, aşa o fi; nu mă priveşte. Şi o verificare medicală ar constata că aşa este. Dar gândiţi-vă: în ziua judecăţii veţi răspunde de această preacurvie.
    Isus a spus: ,,Dar eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui",  dacă voi vă prezentaţi astfel îmbrăcate în faţa lor. Observaţi cum Satana i-a orbit pe toţi. E o ruşine. Ei au un duh. Este un duh care face asta. Este un duh necurat. Adevăratul Duh Sfânt va face o femeie să se îmbrace cum se cuvine şi să arate ca o femeie sfântă.
Odată, mergeam acasă împreună cu soţia pe stradă şi ea a observat o femeie care purta şi ea o rochie. La noi este ceva deosebit; pe la noi nu prea sunt penticostali. Şi acest fapt era bătător la ochi, că ea avea rochie. Soţia mea a spus: ,,Billy, eu cunosc unele femei, ele cântă chiar şi în cor în acele biserici." I-am răspuns: ,,Bineînţeles." Şi mai departe ea a zis: ,,Ele pretind a fi creştine?" Eu am spus: ,,Dragă, noi suntem o excepţie". Ea a întrebat mai departe: ,,De ce o fac oamenii noştri?" Eu i-am răspuns: ,,Draga mea, noi aparţinem de alt popor." Ea zise: ,,Cum? Dar şi ei sunt americani." Eu am spus: ,,Dar noi nu." Ea întrebă: ,,Noi nu?" Eu am răspuns: ,,Nu". Apoi i-am explicat: ,,Dacă eu mă duc în Germania, eu găsesc acolo un duh german. Dacă mă duc în Finlanda, acolo găsesc un duh finlandez.” Voi, finlandezii, ştiţi că acolo la saună, femeile pregătesc bărbaţilor baia. Acesta este duhul finlandez. Ei sunt chiar oameni buni. Dar oriunde te duci, găseşti un duh naţional.
    Mergeţi odată într-o biserică şi uitaţi-vă la păstorul lor. Dacă el este foarte turbat şi face multă gălăgie, atunci şi adunarea este aşa. Ei iau acest duh unul de la celălalt, în loc să primească pe Duhul Sfânt. Acesta este motivul pentru care sunt atâtea învăţături biblice false. În loc să se întoarcă înapoi la original, ei iau un duh al unei denominaţiuni. Cuvântul le este aşa de străin, cum a fost pentru cei din timpul lui Isus, când El le-a făcut cunoscut adevărata Evanghelie. Dar ei spuneau: ,,EL are drac. EL este Belzebub." Aici o aveţi!
    Soţia m-a întrebat: ,,Dacă noi nu suntem americani, atunci ce suntem?" I-am răspuns: ,,Împărăţia noastră vine de sus."
    Noi suntem liberi, noi suntem născuţi din nou. Împărăţia lui Dumnezeu este în voi. Voi sunteţi de sus; purtaţi-vă ca nişte cetăţeni trimişi de acolo. Noi trăim pe acest pământ, dar în duhul nostru, noi suntem străini şi călători. Pentru lume, noi suntem străini şi călători, chiar şi pentru cei din naţiunea noastră, pentru că noi am primit invitaţia când El a bătut la uşa inimii noastre şi am devenit o parte din El, din Cuvântul Său. Cuvântul ne îndrumă să trăim şi să acţionăm cum se cade unui creştin.
    Eu sunt absolut pentru separare. Indiferent cât de mult vor argumenta, voi nu puteţi fi în acelaşi timp şi creştin şi unul unit cu lumea şi cu denominaţiunile. Dumnezeu Îşi separă chiar şi neamul Lui şi poporul Lui. ,,Ieşiţi din mijlocul lor." EL este pentru separare. ,,Nu atingeţi nimic necurat." Dumnezeu a scos Israelul, poporul iudeu, afară dintre toate naţiunile lumii. EL este pentru despărţire.
Dar eu nu cred că cineva trebuie să fie sclav. Dumnezeu a creat oamenii, iar oamenii au făcut sclavi. Eu nu admit ca oamenii de o anumită culoare sau rasă să conducă pe alta. Dar există o deosebire! Mireasa lui Hristos este deosebită faţă de celelalte biserici. Asta aşa este! Există o biserică firească şi una duhovnicească, una pământească şi una cerească, una dogmatică şi una a Cuvântului. Aşa a fost întotdeauna. „El a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”
    În Sudul Americii erau traficanţi de sclavi. Odată, a venit unul pe o plantaţie mare ca să se uite la ei. Sclavii erau bătuţi şi batjocoriţi, după cum ştiţi. Ei erau departe de casa lor şi nici nu aveau să se mai întoarcă vreodată acasă. Olandezii i-au luat de acolo, i-au adus aici şi i-au vândut. Niciodată nu-şi vor mai vedea vreodată tatăl, mama sau pe copiii lor. Ei îi împerecheau. Ei luau un bărbat puternic şi îi dădeau o femeie mare şi puternică, care nu era nevasta lui, ca să aibă apoi sclavi puternici. Dumnezeu îi va trage odată la răspundere pentru asta. Categoric. N-aveau nici un drept să facă aşa ceva.
    Când Abraham Lincoln a coborât odată de pe un vas în New Orleans, şi-a luat pălăria de pe cap, când a văzut trei sau patru copii negri care stăteau acolo fără pantofi în picioare, iar o vacă lingea bruma de pe jos. Ei adunaseră vacile şi stăteau acum acolo. Picioarele le erau crăpate şi sângerau. Ei cântau: ,,Tu ai pantofi, eu am pantofi, toţi copiii lui Dumnezeu au pantofi." Cum s-a dat jos şi trecea pe la animale, a văzut cum îl fugărea pe un negru solid, ca să-i testeze inima. Îl goneau cu un bici pe stradă, încoace şi încolo, ca să vadă dacă inima lui este în ordine. Nevasta lui, o femeie mică, stătea deoparte strângându-şi cu mâinile pe lângă ea, pe cei doi sau trei copii ai lor. El trebuia vândut şi împerecheat cu o altă femeie mai mare. Abraham Lincoln şi-a luat pălăria sub braţ, a strâns pumnii şi a zis: ,,Asta este pe dos. Într-o zi voi înlătura această situaţie, chiar dacă mă va costa viaţa." Într-un muzeu din Chicago se află îmbrăcămintea lui, cu sângele lui pe ea, sânge prin care negrii au fost eliberaţi.
    Vă spun aceste lucruri; sunt păcat, sunt greşite. Dumnezeu să mă ajute pe mine şi pe toţi predicatorii Evangheliei să lovim acest lucru. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, născuţi să fim liberi. Noi nu avem nimic de-a face cu denominaţiunile sau cultele care ne duc în Conciliul Mondial al Bisericilor. Noi suntem născuţi liberi în Duhul Sfânt. Noi avem un drept. Noi am ieşit din această cursă, de a apaţine unei denominaţii sau cult. Aşa-i. Noi acum suntem liberi. Noi nu trebuie să ne lăsăm legaţi iarăşi de aceste lucruri.
    Când s-a uitat acel traficant peste plantaţia care avea vreo sută de sclavi, a văzut un negru ce lucra cu capul ridicat şi corpul drept şi îşi făcea lucrul fără să fie bătut. El spuse: ,,Auzi, pe acela vreau să-l cumpăr." Dar proprietarul îi răspunse: ,,O, nu, acela nu este de vânzare." Acela întrebă: ,,El nu este tot sclav?" ,,Ba da." ,,Atunci de ce este deosebit? Îi dai cumva altceva de mâncare?" ,,Nu, ei mănâncă toţi împreună." ,,Este cumva supraveghetorul celorlalţi?" ,,Nu, el este un simplu sclav." ,,Atunci de ce este altfel?" ,,Ştii, asta m-am întrebat şi eu. Dar uită, în ţara lui din Africa, tatăl său este regele unui trib. Şi deşi el este un străin aici, el se poartă ca un fiu al unui rege."
    Mă gândeam: ,,O, ce tablou pentru o tânără şi un tânăr credincios!" Femeilor, opriţi-vă, nu mai purtaţi aceste haine. Bărbaţilor, opriţi-vă, nu mai spuneţi asemenea glume obscene şi lucruri cu subînţeles. Noi suntem fii şi fiice ale Regelui. Îmbrăcaţi-vă ca o regină, ca o doamnă. Purtaţi-vă ca un gentleman şi nu lăsaţi ca părul să vă crească aşa de lung. Biblia spune: ,,Nu vă învaţă chiar şi firea, că este o ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung?" Pentru femeie este o ruşine să se roage cu părul scurt. Cum stăm cu acest cuvânt: ,,Este o urâciune dacă o femeie îmbracă haine bărbăteşti?" Dumnezeul cel mare şi neschimbător a rămas Acelaşi. Dar astăzi se întâmplă toate acestea pretutindeni în lumea întreagă. Este o ruşine! Noi vrem să trăim şi să ne purtăm ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi suntem copii ai Regelui. Bineînţeles asta suntem. Pretutindeni predomină o harababură şi murdărie şi oamenii se numesc totuşi ,,creştini".
    Gândiţi-vă că într-o zi noi am auzit bătaia Lui la uşa noastră şi noi L-am primit înăuntru şi atunci mândria şi toate celelalte au plecat. Amin. Pe mine nu mă interesează cum mă vor numi. Probabil sunt un pic cam demodat, dar aşa a fost şi Eliberatorul meu.
    Corespunde? Nu încercaţi să imitaţi pe cineva. EL vă este modelul de urmat. Încercaţi să fiţi ca El. Duhul din voi vă va ajuta la aceasta. Faceţi-vă viaţa cum a fost a Lui. Da, există o uşă înăuntru. Aş vrea să vă mai spun una. Mă depărtez prea mult.
    Imediat la dreapta, lângă această uşă, mai este una. Este acea uşă la viaţa voastră particulară. Oh, voi nu aţi vrea ca cineva să se amestece acolo: ,,Ce te interesează dacă mă duc la o petrecere?" sau ,,O biserică vrea să-mi prescrie ce am de făcut?" Aşa este: ,,A zecea parte din salariul meu? Cine vrea să-mi spună ce am de făcut? Asta este treaba mea. Eu câştig banii aceştia şi eu îmi duc viaţa mea intimă cum vreau eu. Eu port pantaloni scurţi când vreau eu. În America am acest drept." Aşa este, bineînţeles. Dar fiţi un miel, nu o capră, căci El este interesat numai de miei. Într-o zi ei vor fi despărţiţi de capre. O oaie are lână. Altceva ea nu are. Ea nu poate să fabrice lână. Să nu fabricăm sămânţa Duhului, ci să o purtăm. Dacă este oaie, poartă lână. Ea nu trebuie să o fabrice. Totul dintr-o oaie este astfel făcut ca să producă lână. La ea totul este bine format, ca lâna să iasă singură la suprafaţă.
    Dacă suntem creştini atunci trebuie să fim una cu Cuvântul. Nu contează ce spune altul. Voi nu trebuie să vă forţaţi ca să aduceţi ceva la suprafaţă sau să vă scăpaţi de ceva. Dacă sunteţi un creştin atunci aduceţi în mod automat roada Duhului. Aşa este.
    Dar astăzi oamenii nu te lasă să te bagi în viaţa lor particulară. Unicul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să deschideţi fiecare uşă şi să spuneţi: ,,Hai înăuntru, Doamne Isuse!"
    Atunci fiţi atenţi ce se va întâmpla. Dacă citiţi în această carte ceva anumit, ce să faceţi, atunci o veţi face. De ce? Fiindcă sunteţi o oaie. Dar dacă vreţi să-L lăsaţi afară la uşă, atunci spuneţi doar: ,,Eu m-am alăturat unei biserici. Eu sunt tot aşa de bun ca şi tine. Eu L-am primit pe Hristos." Poate aţi făcut şi asta. Dar Îl lăsaţi să vă fie şi Domn, adică Stăpân?  Domnul nu poate să lase o carte cu hotărârile Lui, să vorbească un Cuvânt, pentru ca apoi să-L nege. Dacă voi spuneţi că aveţi Duhul Sfânt şi Biblia cere ceva anume de la voi, şi voi spuneţi: ,,Oh, asta nu o cred", atunci gândiţi-vă că duhul din voi nu este Duhul Sfânt, căci El nu se neagă pe Sine. Asta este corect. EL nu se poate contrazice. EL a scris Cuvântul şi El veghează ca să-L împlinească.
Vedeţi, un duh trebuie să fie acolo, desigur. Poate este duhul unei biserici sau duhul unui păstor. Poate fi duhul lumii. Asta este posibil. Eu nu ştiu ce este, poate fi un duh al unei denominaţiuni. Atunci auzi spunându-se: ,,Eu sunt metodist, eu sunt baptist, penticostal" sau ,,Eu sunt asta sau cealaltă."
    Penticostalilor! Aş vrea să vă spun: Rusaliile nu sunt o organizaţie! Rusaliile sunt o trăire pe care o primiţi. Fiecare metodist, baptist sau catolic poată să trăiască Rusaliile. Rusaliilor nu poţi să li te alături, căci nu există niciun mijloc de a te alătura lor.
    Eu aparţin de aproape 55 de ani familiei Branham şi nimeni nu m-a rugat vreodată să fiu un Branham. Eu am fost născut un Branham. Astfel este şi un creştin. Dar unii spun: ,,Păstorul nostru merge la dans. Noi dansăm twist. Asta se face acolo. Să nu vii şi să-mi spui ce am voie şi ce nu am voie să fac." Vedeţi, voi nu-L lăsaţi să intre. Dar lăsaţi-L să intre numai o dată şi atunci nu veţi mai putea dansa ”rock-and-roll" sau ”twist" sau orice altceva. Nu veţi mai putea. Voi femeilor, lăsaţi-L să intre numai odată şi încercaţi numai să îmbrăcaţi pantaloni scurţi, să vedeţi că nu veţi mai putea.
    Ştiu că vă ţin cam mult, dar aş vrea să vă spun ceva în această privinţă, dacă îmi îngăduiţi. Eu cred că cea mai mare adunare pe care mi-a dat-o Domnul a fost aceea din Bombay, unde au fost vreo cinci sute de mii de oameni. Pe stadionul de curse din Durban, Africa, au fost aproximativ două sute de mii de oameni. După ce au văzut în după-masa aceea că bunul nostru Domn a coborât şi a făcut atâtea lucruri, am spus: ,,Misionarii v-au învăţat Cuvântul. Dar Cuvântul este viu. Ceea ce a spus El trebuie să primească viaţă." Cam douăzeci şi cinci de mii de oameni au fost vindecaţi atunci dintr-o dată şi maşinile duceau de acolo, una după alta, tărgi, scaune cu rotile. Şi aceasta după o simplă rugăciune, când ei au văzut cum acţionează Duhul Sfânt. Erau oameni pe care nu-i cunoşteam, dar unica lor dorinţă era să vadă acest lucru.
    Când i-am întrebat: ,,Câţi vor să-L primească pe Hristos?" Atunci treizeci de mii de băştinaşi, purtându-şi idolii lor, s-au sculat.
    Fratele Bosworth, Dr. Baxter şi alţii, au început să plângă. Fr. Bosworth a venit în fugă, spunând: ,,Frate Branham, această zi este ziua glorioasă." Fratele Baxter spunea: ,,Frate Branham, eu mă întreb dacă ei nu au înţeles că este vorba de vindecarea trupească."
    Unui băiat care nu putea merge decât pe genunchi şi pe coate, Duhul Sfânt i-a spus de unde a venit şi ce s-a întâmplat. I se spunea: ,,Tu vei vorbi. Tu te gândeşti la fratele tău care este la o jumătate de milă de aici. El a călărit pe o capră galbenă şi s-a lovit la picior." Atunci eu am spus: ,,AŞA VORBEŞTE DOMNUL: El este vindecat." În momentul acela băiatul s-a ridicat şi îşi ducea cârjele în mână. Poliţiei i-a trebuit vreo douăzeci de minute până ce au potolit oamenii. Acest băiat care mergea ca un câine era în pielea goală şi nu se putea ridica. Era îngrozitor. El a venit ca să le danseze turiştilor un dans de-al lor. Am prins lanţul de care era purtat acel om şi scuturându-l mi-am zis: ,,Dacă aş putea să-l ajut pe acest biet om şi n-aş face-o, n-aş merita să stau aici." Dar eu nu pot să-l ajut. Eu am dorinţa pe care pot s-o folosesc dacă Domnul îmi spune ceva. După ce mi-a arătat Domnul, i-am spus cine este şi în afară de aceea: ,,Tatăl tău şi mama ta stau acolo; ei aparţin de tribul Zulu. Ei sunt deosebit de slabi!" Un Zulu cântăreşte cam 150 de kilograme. Spuneam încă: ,,Ei sunt extraordinar de slabi. Acest băiat a fost născut într-o casă creştină. În acea colibă cu acoperiş de paie, atârnă pe partea dreaptă, privind de la uşă, tabloul lui Isus Hristos." Asta corespundea exact. Mama şi tatăl lui s-au sculat. Le-am spus numele. Aşa îi chema. Şi toate de asemenea corespundeau. Ei nu puteau să înţeleagă. Mă uitam şi-l vedeam într-o vedenie pe acest băiat stând drept în picioare. În toată viaţa lui, el nu a stat vreodată în picioare. El aşa a fost născut. Eu am spus: ,,Domnul Isus îl face bine!" Pe el îl mai reţineau şi nişte duhuri; el tot striga: ,,Uh, ba, ba!" Am prins lanţul şi l-am scuturat. Am spus: ,,Isus Hristos te vindecă. Băiatul meu, ridică-te drept în picioare." Dintr-o dată, el s-a ridicat şi lacrimile curgeau peste burta lui cea neagră. Eu am văzut vreo 30.000 de băştinaşi care şi-au predat inima lui Isus Hristos.
    Când am ieşit din biserica baptistă ca să am părtăşie cu oamenii, mi-au spus c-o să ajung un fanatic. După ce am ieşit din clubul Kiwonis, am stat cu fraţii mei baptişti laolaltă şi le-am spus: ,,Voi aţi trimis vreo 150 de ani misionari acolo. Cum am găsit eu acolo oamenii? Ei îşi purtau încă idoli lor. Dar prin puterea învierii lui Isus Hristos, 30 de mii de oameni L-au primit deodată pe Hristos.”
    Vouă, femeilor, aş vrea să vă spun ce s-a întâmplat cu femeile de acolo. Eu spuneam: ,,Acolo unde staţi, Duhul Sfânt vă va umple." Ele au ridicat mâinile după ce L-au primit pe Isus Hristos ca Salvator. Ele erau aproape goale; purtau numai o bucată de stofă în faţă, ca un şorţ. Dar după ce L-au primit pe Hristos, ele îşi acopereau pieptul cu braţele, fiindcă erau şi bărbaţi de faţă.
    Cum se poate ca într-o ţară care se pretinde creştină, femeile în fiecare an se dezbracă tot mai mult; surorilor, voi spuneţi că sunteţi creştine.
    Oamenii aceştia nu au auzit mai înainte de Numele lui Hristos, dar ei L-au primit imediat în inimile lor. Nu le puteai spune că erau în pielea goală, ele nu ştiau. Dar când mergeau, ele îşi acopereau pieptul. După o zi sau două, ele purtau deja haine.
    Undeva, ceva este greşit. Toată teologia este greşită. După ce puterea lui Isus Hristos a venit şi s-a făcut cunoscută la acel om care se chema ,,Legiune", l-au găsit îmbrăcat şi cu mintea clară. Am început să cred că este un duh peste aceşti oameni care îi mână în acest americanism, franţuzism, în ceea ce este lumesc şi bisericesc. Dar când vor veni la Stăpân şi vor auzi bătaia Lui la uşa lor, ei se vor îmbrăca ca nişte bărbaţi şi femei adevărate şi se vor purta ca nişte creştini născuţi din nou. Da, amin.
    Deja este ora 12 fără douăzeci; mai îngăduiţi-mi câteva minute. Am să mai sar peste câteva lucruri. Mai sunt doar câteva locuri în Scriptură.
    Aş dori să mai deschid o uşă. Vă convine? Această uşă este uşa spre credinţă. Noi am avut uşa mândriei, uşa la viaţa voastră particulară şi acum am vrea să deschidem uşa spre credinţă. Mai sunt foarte multe, dar acum am vrea să intrăm pe cea a credinţei.
    Cu ceva timp în urmă, am vizitat o femeie în spital care trebuia operată. Ea m-a chemat şi a spus: ,,Frate Branham, eu sunt una care am căzut din Cuvânt. Ai vrea să te rogi pentru mine?" Am răspuns: ,,Bineînţeles, asta o fac cu mare plăcere." Eu am întrebat: ,,Tu ai căzut de la credinţă?" ,,Da.” I-am spus: ,,Să mai aşteptăm un pic. Aş vrea să-ţi citesc mai întâi din Scriptură." Într-un pat, lângă ea, stătea o altă femeie care se uita lung la mine. Băiatul ei, cam de douăzeci de ani care era un ,,Ricky" adevărat, de asemenea se uita la mine. Le-am citit din locul acesta din Scriptură şi am zis: ,,Dacă păcatele voastre sunt atât de roşii ca purpura, se vor face ca lâna; de vor fi negre ca cârmâzul, se vor face albe ca zăpada."
    Asta am citit şi i-am spus: ,,Chiar dacă tu te-ai depărtat de Dumnezeu, Dumnezeu nu s-a îndepărtat de tine, căci altfel tu nu m-ai fi chemat." Ea a început să plângă. Eu am zis: ,,Să ne rugăm." Doamna de lângă ea a spus: ,,Un moment, numai o clipă." Eu am întrebat: ,,Ce este, vă rog?" Ea a răspuns: ,,Trage perdeaua în faţă." Eu am întrebat-o: ,,Dar dumneavoastră nu sunteţi creştină?" Ea a răspuns: ,,Noi suntem metodişti." Eu am răspuns: ,,Ce are a face? Asta nu înseamnă mai mult ca şi când aţi fi spus dintr-un coteţ de porci, ,,Eu sunt mânz.""  Asta nu înseamnă nimic. Dar voi vedeţi unde aţi fost duşi: ,,la neprihănirea proprie." Ea spunea: ,,Asta este împotriva credinţei noastre. Noi nu dorim în biserica noastră vindecarea dumnezeiască şi lucruri din acestea." Vedeţi la ce mă refer? Ei nu Îl lasă prin uşa lor. ,,Asta este împotriva credinţei noastre". Există numai o singură credinţă: ,,Un Domn, o credinţă, un botez..." Pentru această credinţă merge:
    Credinţa mea priveşte la Tine
    O, Mielule de la Golgota...
    Este păcatul care produce aceste lucruri. Există numai un singur păcat, acesta este necredinţa! Dacă un bărbat bea, nu asta îl face păcătos. Nu este un păcat să bei. Curvia nu este un păcat în sine; a minţi, a fura nu este un păcat în sine. Ele sunt doar fapte ale necredinţei! Dacă aţi fi credincios, nu aţi face aşa ceva.
    Există doar două posibilităţi: voi sunteţi necredincioşi, ori credincioşi. Ori una ori alta. Dacă sunteţi credincioşi, atunci credeţi Cuvântul pentru că Hristos este Cuvântul. Dar dacă admiteţi o tradiţie sau o dogmă care a fost introdusă în Biblie de o denominaţiune, atunci tot necredincios sunteţi. Un credincios adevărat ţine tare la Cuvânt. Dumnezeu lucrează conform Cuvântului, în timp ce El Îl împlineşte chiar în această generaţie în care trăim noi.
    Voi spuneţi: ,,Frate Branham, Domnul..." Aşa este, că atunci L-au urmat foarte mulţi. Filisteni, netăiaţi împrejur. Moise, când a trecut prin Marea Roşie, mulţi au vrut să-l urmeze. Dar aşa cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa va fi şi în ultimele zile. Asta o spune Biblia.
    Noi mergem acum mai departe. Isus spune Bisericii Laodicea: ,,Fiindcă tu spui: ,,Eu sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic."" Vedeţi cum este astăzi. Bisericile şi adunările nu au fost niciodată aşa de bogate. Voi, penticostalilor, ştiţi că ar fi fost mult mai bine dacă aţi sta cu tamburinele la colţul străzii, aşa cum stăteau taţii şi mamele voastre atunci. Dar voi aveţi biserici mai frumoase ca ceilalţi şi cunoaşteţi cea mai mare creştere. Dar unde este Duhul lui Dumnezeu care era printre voi? Dar aţi lăsat deoparte adevărata lucrare ,,Fiindcă tu spui: ,,Eu sunt bogat."" Gândiţi-vă, acest lucru este spus pentru penticostali, pentru că epoca penticostală este ultima epocă.
    Din această trezire pe care o avem noi, nu a ieşit nicio organizaţie. Şi nici nu se va mai organiza alta. Aici este sfârşitul. Grâul se coace acum. Mai întâi au ieşit la suprafaţă frunzele, apoi paiul, mai târziu spicul şi acum este grâul. Mai departe nu mai merge. A început mişcarea ploii târzii, dar a căzut. Aşa va fi şi cu toate celelalte. Dar uşor şi bine, grâul iese la suprafaţă. Dar tu spui: ,,Eu sunt bogat, da, am ajuns bogat şi nu duc lipsă de nimic. Şi tu nu ştii că tu eşti slab, sărac, orb şi gol."  Aşa că Îţi spun: ,,Eu stau în faţa uşii şi bat la ea. Laodicee, Eu bat la uşa ta şi te sfătuiesc să vii la Mine să cumperi aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti şi haine albe ca să te îmbraci cu ele, să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale." Lăsaţi celelalte lucruri şi îmbrăcaţi-vă cum se cuvine, îmbrăcaţi-vă în dreptatea lui Hristos, în dreptatea Cuvântului. Nu în dreptatea mea, ci în dreptatea Lui! ,,Şi te sfătuiesc să cumperi de la Mine doctorie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi." Doctorie pentru ochi.
    Eu vin din Kentucky. M-am născut acolo, în munţi. Noi, copiii, aveam locurile noastre de dormit sus, în pod. În fiecare seară noi urcam pe o scară veche sus şi ne culcam. Când ningea, trebuia să mai pună pe noi o foaie de cort. Prin acoperişul din coajă de lemn puteam să ne uităm la stele. Câţi ştiu ce este un sac de paie? Adică le ştiţi şi pe acestea. Am crezut că trebuie să mă dau nespus de religios. Dar acum chiar că mă simt ca acasă.
    Asta este bine. Până acum câţiva ani nu cunoşteam altceva. Cine mai cunoaşte o lampă veche cu un cilindru deasupra? Ştiţi că i se spunea ,,luna cu bufniţa pe o parte"? Cine avea cea mai mică mână din casă, trebuia să cureţe cilindrul. Eu mă tot stropeam cu ceva când întorceam cilindrul lămpii. Bunicul meu punea curse pentru animale. Bunica mea se trăgea dintr-o rezervaţie. Ea a fost indiană şi a trăit în rezervaţia Cherokee de la Kentucky şi Tennessee, înainte de a se mărita. Voi ştiţi unde este valea Cherokee. Bunicul era vânător şi punea curse. Din asta trăiau ei.
    Când noi, copiii, dormeam acolo sus, câteodată chiar că era tare rece. Vântul bătea prin acoperiş şi din cauza curentului ni se lipeau ochii peste noapte. Mama-i  spunea clei. Eu nu ştiu ce este, dar când era ger şi vântul bătea, ne trăgea de ni se umflau ochii. După ce mama pregătea biscuiţii de dimineaţă şi punea pe masă sirop, venea la scară şi striga: ,,Billy!" Eu răspundeam: ,,Da, mamă." ,,Hai cu Edward jos!" ,,Mamă, eu nu pot să văd." Eu strigam la fratele meu. Noi îi spuneam ,,Humpy". Eu spuneam: ,,Nici el nu poate să vadă, ochii noştri sunt plini de clei." Atunci ea spunea: ,,În ordine, asta o rezolvăm imediat." Bunicul prindea şi urşi spălători. Câţi ştiu cum arată un urs spălător? Când prindea câte unul din aceştia, scotea untura din el şi o punea într-o ploscă. Această untură de urs spălător era un medicament pentru orice, în toată familia. Ne-o dădea cu terpentină sau cu gaz amestecat, când eram foarte răciţi. Noi făceam gargară cu ea când aveam roşu în gât. Această untură de uns spălător trebuia încălzită. Apoi venea şi ne ungea ochii cu ea şi îi puteam deschide iarăşi. Vedeţi, untura venea prin darul ursului.
    Fraţilor şi surorilor, în biserică noi avem valuri reci. Aşa este. A avut loc un mare vânt religios şi toţi s-au răcit. Acum, ochii celor mai mulţi oameni sunt închişi. Şi Consiliul Mondial al Bisericilor ia avânt tot mai tare şi va sili pe fiecare să intre înăuntru! Ei se îndepărtează de Cuvânt, chiar şi grupările noastre o fac. Eu sunt obligat să aduc acest mesaj, nu ca să fiu deosebit, ci din dragoste dumnezeiască. Dragostea este corectivă.
    Haideţi înapoi şi ţineţi-vă departe de acest lucru! Voi, fraţi care-L slujiţi, ţineţi-vă departe, orice ar face grupările voastre! Nu intraţi! Este semnul fiarei. Ţineţi-vă departe de ea! Isus bate în această epocă a Laodicei! Vedeţi, ei L-au dat afară. EL încearcă să găsească câte unul, nu organizaţii întregi sau grupări mari. EL încearcă să găsească de aici unul şi de acolo altul.
,,Eu mustru şi pedepsesc pe cei pe care-i iubesc.” Acest frate a avut o viziune şi mi-a povestit-o. El spunea: ,,Aceeaşi lumină pe care aţi primit-o, va fi şi cauza morţii voastre." ,,Pe toţi pe care Îi iubesc, Eu îi mustru...Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te...Iată, Eu stau la uşă şi bat." Aici nici o untură de uns spălător nu mai ajută, dar:
Izvor de sânge scump a curs din rana lui Isus
La cel ce spălat în El, schimbare s-a produs
Tâlharul, viaţa sa sfârşind, pe cruce-i mântuit
Şi-acum cei păcătoşi la fel, deplin s-or curăţi
    
EL mi-a deschis ochii cu alifia Lui pentru ochi. Duhul Lui a coborât şi-mi unge ochii pentru a înţelege Biblia. Eu nu puteam să văd. Eu am fost doar păstorul unei biserici baptiste locale. Dar într-o zi, El a trimis Duhul Lui jos. EL nu a încălzit alifia de urs, ci a trimis focul Sfântului Duh. Cu această alifie mi-a uns ochii de am cunoscut Biblia. Eu am văzut că ,,Isus Hristos este Acelaşi, ieri, azi şi în veci", că fiecare cuvânt al omului este o minciună, iar al lui Dumnezeu este Adevărul. ,,Încă stau în faţa uşii şi bat."
    Aş dori să vă mai povestesc o întâmplare. Mai avem timp? Bine, atunci încep. În sud trăia un bărbat de culoare. Eu îl cunoşteam pe păstorul lui, era un om foarte bun. Acestui bărbat de culoare îi spuneam Gabe. El se numea Gabriel, dar noi îi spuneam Gabe. Păstorul lui şi cu mine mergeam des la vânătoare. El era un frate de culoare. Noi vânăm mult împreună. Bătrânul Gabe iubea vânătoarea ca nimeni altul. Dar el era un ţintaş rău.
    Într-o zi el a mers împreună cu păstorul lui la vânătoare. Noi nu puteam să-l convingem nicicum pe bătrânul Gabe să vină la adunare. Pur şi simplu nu vroia. El nu mergea la biserică. El spunea: ,,Eu nu mă duc acolo unde sunt făţarnicii." Eu i-am spus: ,,Dar Gabe, atâta timp cât tu nu te duci acolo, ei sunt mai puternici. Tu poţi să te ascunzi după ei." Eu repetam: ,,Tu te poţi ascunde după ei. Ei măcar se duc acolo şi îşi dau interesul." El răspundea: ,,Eu te iubesc foarte mult, domnule Billy. Dar eu ştiu că bătrânul Jones merge acolo. El  joacă zaruri cu mine." Eu spuneam: ,,Gabe, nu-i nimic. Asta aşa va fi, dar gândeşte-te că pentru asta va fi răspunzător Jones, nu tu." ,,Uite, spuneam eu, tu ai un păstor aşa bun." ,,Oh, păstor, Jones este unul dintre cei mai buni bărbaţi din ţară." Eu spuneam: ,,Iaţi-l ca model, dacă tu nu ai altceva. Iaţi-l ca model."
    Într-o zi, fratele Jones l-a luat pe bătrânul Gabe la vânătoare. El povestea: ,,Noi am împuşcat în ziua aceea mai mulţi iepuri decât puteam duce." El îi spunea: ,,Vino deseară pe la mine." Gabe a venit şi totul a fost împărţit. Nevasta lui era o adevărată creştină, o femeie plină de Duhul Sfânt. Ea ştia unde este locul ei. Când a venit bătrânul Gabe, el se uita împrejur.
    Păstorul Jones mi-a povestit. Gabe se tot uita peste umăr. Soarele apusese. El stătea foarte gânditor şi se tot plimba; ţeava de la armă era plină cu iepuri şi păsări. Se întoarse, îl bătu pe păstor pe umeri şi îi spuse: ,,Păstorule!" El s-a întors şi i-a răspuns: ,,Da, Gabe, ce doreşti?" Atunci văzu cum îi curgeau lacrimi mari peste faţa lui neagră şi peste barba lui căruntă. El spuse: ,,Păstorule, eu m-am dus acum o jumătate de oră de-a lungul râului. Eu am văzut apusul soarelui. Ştii tu că barba mea şi părul meu deja albesc? Şi pentru mine, soarele se scufundă încetul cu încetul, păstorule.” El a răspuns: ,,Aşa-i Gabe." Atunci el s-a oprit, s-a întors spre el şi l-a întrebat: ,,Ce s-a întâmplat cu tine, Gabe?" El a spus: ,,Şi soarele meu va apune. Ştii tu ce? Când mergeam pe acolo, mi-a venit gândul că Domnul trebuie să mă iubească şi pe mine." ,,Bineînţeles că te iubeşte, Gabe." El a spus: ,,Tu ştii că eu sunt un trăgător foarte rău, că nu pot să nimeresc niciodată ceva. Dar noi aveam mare nevoie de carnea aceasta acasă. Uită-te numai câtă mi-a dat El! Toate aceste păsări şi iepuri ne vor ajunge toată săptămâna viitoare." El a spus iar: ,,EL trebuie să mă iubească, că doar ştii că eu nu nimeresc niciodată. Eu nu aş fi nimerit nimic, dar uită-te ce mi-a dat El. EL trebuie să mă iubească, că altfel nu mi-ar fi dat." Păstorul i-a spus: ,,Aşa este." El a spus mai departe: ,,Eu simt o bătaie deosebită la uşa mea, de când am stat acolo." El îmi spunea: ,,Gabe, şi soarele tău apune". ,,Păstorule, ştii ce am făcut eu? Eu i-am promis ceva." Eu am răspuns: ,,Eu aş vrea să te întreb ceva, Gabe. Ce fel de predică de-a mea şi-a făcut efectul? Sau a fost o cântare pe care a cântat-o corul?" El spunea: ,,Cântecele din biserică îmi plac foarte mult, păstorule. Eu m-am bucurat de fiecare mesaj pe care tu l-ai predicat pentru că el vine din cartea aceea bună şi veche. Şi ştiu că ea este adevărul. Astăzi, El mi s-a arătat prin acest vânat bogat. EL a bătut şi eu m-am întors şi L-am recunoscut ce bun este. Duminică dimineaţă vin şi mă aşez chiar în faţa ta. Eu am să-ţi dau mâna mea dreaptă pentru că eu mi-am dat inima lui Dumnezeu, acolo jos la poalele dealului."
    El a promis: ,,Eu mă voi lăsa botezat şi mă voi aşeza acolo lângă nevasta mea. Acolo voi sta până mă va chema Domnul sus." El s-a întors numai o dată şi a recunoscut cât de bun a fost Dumnezeu cu el.
    Eu sunt misionar. Aş vrea să puteţi vedea odată cu ochii mei cum înfometează oamenii din India. Mamele sunt înfometate pe stradă, iar copii nu mai pot plânge de foame. Dacă ne gândim ce avem noi aici! Uitaţi-vă la maşinile cu care aţi venit; uitaţi-vă la hainele pe care le purtaţi, uitaţi-vă cât de bogaţi sunteţi!
    Prietene, tu nu poţi auzi bătaia aceea? Haideţi să ne rugăm: noi vrem să ne aplecăm capetele în timp ce minutele se duc şi se apropie de ora 12. Fraţilor şi surorilor, oamenii de ştiinţă ne spun că este 12 fără 3 minute. Uitaţi-vă împrejur şi gândiţi-vă la asta. Copiii voştri stau lângă voi. Uitaţi-vă la bunele voastre neveste. Fraţilor, gândiţi-vă puţin: câţi bărbaţi au milioane de dolari şi ei iubesc din toată inima o femeie care a căzut în patima beţiei? El ar da milioane numai ca ea să-l iubească aşa cum vă iubesc nevestele voastre pe voi. Şi vouă femeilor, nu vă merge la fel?
    Câte mame sunt în dimineaţa aceasta aici cu copiii lor şi bărbaţii lor? Câte mame nu se uită acum la copiii lor în pătuţ, care sunt schilozi? Priviţi apoi câţi copii buni avem! O, Dumnezeule!
    Există atâtea probleme. Numai să ne uităm bine! EL a fost atât de bun cu noi, americanii. Nu simţiţi că în dimineaţa aceasta, aveţi nevoie de un pic de alifie? Deschide-ne un pic mai mult ochii, Doamne, deschide-ne! Sora noastră a cântat atât de frumos! „Ochiul Lui vede pasărea cea mică, EL mă vede şi pe mine.” EL se uită acum la tine. Poţi auzi bătaia aceea domoală şi cuvintele acelea: ,,Eu vin în dimineaţa aceasta la tine." Este onoarea cea mai mare pe care o putem avea dacă auzim bătaia în inimile noastre. Doriţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: ,,Doamne, vreau ca din ziua aceasta, cu ajutorul Tău şi spre slava Ta, să aduc viaţa mea cât mai aproape de Tine. Numai pentru asta Te rog."
    Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze ,,Cu ajutorul şi îndurarea Ta, n-am să uit începutul de azi, niciodată."
    ,,Încă stau în faţa uşii şi bat." Gândiţi-vă, unde bătea El? La o şură, la un bar? Nu. Unde bătea El? La biserică: ,,Dacă aude cineva glasul Meu şi Îmi va deschide, atunci voi intra înăuntru şi voi cina cu el şi el cu Mine."
    Dumnezeul meu scump, de ar face Duhul Sfânt ca toate aceste cuvinte care au fost spuse în dimineaţa aceasta, în legătură cu acest text să le fie clare în inima lor! Doamne, din aceşti 100 de oameni, 20-30 au ridicat mâinile. Eu nu ştiu de ce au ei nevoie, Doamne. Dar ştiu, că aşa cum este foarte aproape amiaza, aşa de aproape este venirea Ta.
    Doamne, se poate ca înainte de a se topi zăpada, să putem fi chemaţi acasă. Dar acest moment poate hotărî peste tot viitorul, dacă vor rămâne sau vor merge sus. Scumpul meu Dumnezeu, cu smerenie Îl primim pe Isus Hristos şi toate cuvintele Lui. Umple-ne Doamne, umple-ne cu al Tău Duh Sfânt, ca viaţa noastră să aducă repede rod. Îngăduie-ne Doamne. Iartă-ne aceste multe greşeli. Oh, noi avem din acestea foarte multe, Doamne. În schimb nu avem nimic să-Ţi aducem, Doamne. Tot ce avem, ne-ai dat Tu, Doamne!
    Cum spunea Gabe din istorioara aceea mică pe care am spus-o: Tu ne iubeşti cu adevărat, altfel nu ne-ai vorbi în felul acesta. Oamenii aceştia stau de dimineaţă aici, de la ora 8, de patru ore. Ei Te iubesc, Doamne. Ei Te iubesc, Tată; trimite Te rog acea alifie a Sfântului Duh peste ochii noştri.
    De ar veni toţi din acest oraş, la adunarea de seară! De ar avea loc o mare revărsare peste oameni, dăruieşte-o Doamne! Dă-ne o mare trezire, aici în oraşul acesta. Dăruieşte-o, Doamne. Binecuvântează pe toţi care fac ceva pentru Tine, binecuvântează pe fiecare slujitor al Tău din lumea asta. Fii cu ei şi ajută-i, Doamne! Deschide-ne ochii ca să vedem şi să intrăm mai mult în chipul lui Hristos! Îngăduie, Doamne! Iartă-ne păcatele noastre.
    Eu Ţi-i încredinţez pe toţi cei care au ridicat mâinile. Tată, primeşte-i! Eu citez acum propriul Tău Cuvânt, Doamne: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece niciodată." Doamne, cuvintele acestea au fost cam aspre şi foarte simple, dar cineva le-a auzit.
    Sămânţa a fost aruncată: ,,Cine aude Cuvântul Meu şi crede în Acela care M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă."
    Ei şi-au ridicat mâinile, Doamne! Ei au biruit acea greutate mare care le ţinea mâinile în jos! Cu asta au dovedit că există un Duh în ei, care a putut să audă bătaia de la uşă. Ei şi-au ridicat mâna dreaptă spre cer. Deschide acum uşa, deschide-o, Doamne şi vino înăuntru. Noi suntem ai Tăi, primeşte-ne în Numele lui Isus Hristos! Amin!
                    Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc...
ÎL iubiţi? Poate ar trebui să închidem pentru un moment ochii şi să ridicăm mâinile şi să cântăm încă odată din toată inima.
            Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc...
    Noi toţi auzim bătaia Ta, Doamne. Mâinile mele sunt ridicate. Noi toţi am ridicat mâinile, Doamne! Vino acum înăuntru, Doamne Isuse! Vino în inimile noastre şi ia cina cu noi şi noi vrem să o luăm cu Tine. ÎL iubiţi? Oh, eu găsesc că El este minunat, voi nu? Nu simţiţi prezenţa Lui curăţitoare? Asta mă aduce mai aproape de El. (Fratele Branham cântă)...
    Aş dori să daţi mâinile unul altuia, în timp ce vom cânta strofa următoare a acestui cântec vechi, din adunare. Rămâneţi liniştiţi pe scaune, spuneţi numai ,,Dumnezeu să te binecuvânteze frate! Dumnezeu să te binecuvânteze, soră! Eu sunt aşa de bucuros să fiu aici cu tine." Asta vrem să facem acum.
    Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Williams. Eu mă bucur că sunt aici. Gândiţi-vă numai! Metodiştii scutură mâinile penticostalilor şi baptiştilor şi baptiştii prezbiterienilor. Noi cântăm acum purtaţi de acelaşi dor din adâncul inimilor noastre!
    Ştiţi, eu găsesc bine dacă după un aşa mesaj de mustrare şi curăţire, să fim în Duhul şi să cântăm în dragostea Duhului Sfânt. ,,Ce frumos şi plăcut când fraţii locuiesc împreună, în bună înţelegere". Asta o spune Biblia. Asta seamănă cu uleiul veritabil care curgea pe barba lui Aaron, pe poala hainei lui.
    Voi sunteţi oameni deosebiţi aici. Eu sper să pot să mai vin o dată să vă vizitez, înainte de a mă chema Isus sau să înceapă Împărăţia de o mie de ani. Dacă nu, vă voi vedea pe malul celălalt; eu vă voi vedea atunci, la acel râu. Amin. (Fratele Branham cântă...)
    Deschideţi fiecare uşa! Apăsaţi numai pe butonul acela mic şi veţi vedea cum se vor deschide una după alta. Spuneţi: ,,Vino înăuntru, Doamne Isuse." Fii Domnul meu, fii totul pentru mine. Ajută-mă ca începând de astăzi să nu Te mai las în faţa uşii, ci să fiu cu totul al Tău.
    Voi, cei care aţi ridicat mâinile şi doriţi să veniţi şi mai aproape de Domnul, vă rog să mergeţi în seara aceasta la adunarea de trezire. Eu sunt sigur că păstorul de acolo vă va lua de aici la han. EL are doi ,,dinari" ca să aibă grijă de voi şi are ulei şi vin ca să toarne pe răni. EL poate duce această treabă la bun sfârşit!
    Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu încredinţez acum adunarea fratelui Williams.
                            Amin.
 

 

(William Branham Flagstaff, Arizona, SUA    6 februarie 1965)