TAINA DUMNEZEIRII
05.12.2014 21:59
ISUS AVEA MAI MULT DE 2.000 DE ANI
SCOPUL TRIPLU AL FILIAŢIEI
NIMENI NU CUNOAŞTE ORA
ISUS ESTE ÎN DIVINITATE SAU DIVINITATEA ESTE ÎN ISUS?
Epistola întâi a lui Pavel către Timotei, capitolul 3, versetul 16 - să citim cu atenţie:
„Şi fără îndoială, mare este taina Sfintei Trinităţi. Dumnezeu a fost arătat în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.” După spusele unora, se pare că ar trebui să citim astfel.
Dar iată cum trebuie citit:
„Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei: DUMNEZEU a fost arătat în trup.” (versiunea engleză).
Biblia toată, în cele 66 cărţi ale ei, nu cunoaşte absolut nimic din taina divinitaţii în trei persoane. Marea taină a DIVINITĂŢII, este... „ÎNCARNAREA”. DUMNEZEU a fost arătat în trup.
Există în Scriptură numeroase dovezi ale adevăratei „umanităţi” a DOMNULUI nostru ISUS HRISTOS. Nu o să mă refer decât la câteva. Ascultaţi această asociere de citate biblice şi spuneţi-mi dacă ansamblul nu-L descrie oare pe Domnul Isus ca posesor al unei adevărate naturi umane.
Matei 4:2 : „A flămânzit”. Domnul a trăit neliniştile foamei care ne invadează corpul când nu avem ce mânca. A fost suficient de „om” pentru ca să-i fie foame.
Matei 8:24 : ,,Şi El dormea” Aceeaşi manifestare care ne îngreunează pleoapele şi pe care o numim somn a fost trăită şi de Domnul Isus Hristos. O altă dovadă a adevăratei sale umanităţi.
Ioan 4:6 : ,,Isus, ostenit de calătorie, şedea lângă fântână”. Era extenuat, în asemenea măsură umanitatea Sa era adevărată. Şi aceeaşi oboseală care pătrunde în membrele voastre şi ale mele atunci când abuzăm de forţele noastre, Îl copleşea. Era un om adevărat în cele mai mici amănunte.
Ioan 11:35 : ,,Isus plângea”. Era suficient de om (era din carne) pentru a plânge într-un moment de emoţie puternică.
Luca 22:44 : „A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte.” Isus ştia că există grade de intensitate. Nu aş vrea să insinuez că, chiar pentru o clipă, Hristos nu ar fi cu intensitate activ. El se dăruia întotdeauna în întregime dar Biblia ne învaţă că El a cunoscut grade de intensitate exact ca şi noi. Uneori, vă rugaţi şi sunteţi stăruitori cu intensitate. Uneori, vă rugaţi şi sunteţi stăruitori, dar nu la fel ca data trecută. Aceasta pentru că sunteţi „umani”. Ne-ar fi imposibil ca să trăim în mod constant.
La un asemenea nivel emoţional. Am trăit diferite grade de intensitate. Şi Isus la fel. Era „om”.
Cea mai mare dovadă a umanităţii sale se găseşte poate în Luca 2:52 : „Şi Isus creştea în înţelepciune şi statură.” Faptul că Isus creştea în statură arată că El era supus aceloraşi reguli de creştere şi dezvoltare ca şi noi şi în plus... Isus creştea în înţelepciune.
El învăţa, creştea în ceea ce priveşte cunoştinţele şi înţelepciunea. Nu numai că era supus aceloraşi legi de dezvoltare şi creştere fizică ca şi noi, dar şi aceloraşi legi mentale. Vă asigur că Isus era în mod absolut şi veritabil om.
1 Corinteni 15:13 declară: „Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.” Aceasta este de ajuns pentru a dovedi natura adevărat umană a Sa.
ISUS ERA OM
Când apostolii predicau, ei îl proclamau că este „om”. Fapte 2:22 : „Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile...”
Când Isus vorbea despre El însuşi, declara că este Om. Evreilor care purtau crima în inimă, Isus le spuse : „Dar acum cautaţi să Ma omorîţi, pe Mine, un om care v-am spus adevărul...” Ioan 8:40 (versiunea engleză).
Când această declaraţie formală vine din gura lui Isus, trebuie să o credem. Nu există nici o îndoială în ceea ce priveşte umanitatea Domnului Isus Hristos, căci Biblia ne-o arată clar.
ACEST OM ERA ŞI DUMNEZEU
Dar, să presupunem că aici îmi închid Biblia şi declar: „Iată-L pe Isus”. Aţi avea perfectă dreptate ca să spuneţi tuturor că tocmai aţi auzit o predică spusă de un irlandez, dar că ea conţinea cea mai mare minciună pe care aţi auzit-o vreodată.
Nu este suficient să declari că Isus era om. Nu există minciună mai periculoasă decât jumătatea de adevăr. Dar, nu este decât un adevăr pe jumătate atunci când spui că Isus era om. Dacă spuneţi că era om şi nu adăugaţi nimic, aţi minţit în privinţa Lui.
Prieteni, iată adevărul profund dar simplu: „acest om era şi Dumnezeu” şi El era de asemenea veritabil şi în totalitate Dumnezeu, cum era în totalitate om.
Vă amintiţi când părinţii Săi l-au pierdut? Când ei vizitau Ierusalimul şi pe drum la întoarcere au observat că Isus nu era cu ei. Au revenit pe unde au mers şi s-au dus la templu căutându-L pe acest Isus de 12 ani şi care dispăruse. Luca 2:46 declară: „După trei zile l-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.”
Şi dacă am fi trăit pe timpul cînd Luca a scris Evanghelia şi am fi mers să-l vedem spunindu-i: „Vreţi să ne spuneţi, doctore Luca, cine a fost găsit în templu de către Iosif şi Maria în ziua aceea?” el ne-ar fi răspuns : „Dar nu vedeţi, l-au găsit pe acel băiat de 12 ani, Isus”.
Dar se face auzită o altă voce, de data aceasta este aceea a profetului din Vechiul Testament: Maleahi. În capitolul 3, versetul întâi el ne spune cine a fost găsit în templu în ziua aceea : „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi.”
Maleahi spune că acest băiat de 12 ani, care creşte ca ceilalţi şi pe care tocmai l-au găsit în templu, nu este altul decât IEHOVA ÎNSUŞI. Este o idee minunată: acest templu decorat, acest splendid templu, cu pietre extraordinare, aparţine acestui băiat de 12 ani, aşezat în mijlocul doctorilor savanţi, ascultându-i şi întrebându-i.
* solul Meu = Ioan Botezătorul
MARE ESTE TAINA DIVINITĂŢII
Nu mă întrebaţi de ce se petrec lucrurile astfel. Nu o înţeleg, dar, Dumnezeu fie lăudat, într-o anumită măsură totuşi înţeleg. Fie ca Numele Lui să fie binecuvântat!
DOMNUL SLAVEI
Apostolul Pavel a scris în legătură cu crucificarea Domnului Isus, în 1 Corinteni 2:8 : „înţelepciune pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.”
Pe cine credeţi că l-au răstignit, pe Pavel?...
DOMNUL SLAVEI. Aceasta se deosebeşte de cele spuse de Pilat în Ioan 19:5 : „Iată omul!” În ceea ce-l priveşte pe Pilat, acesta se pregătea să răstignească un om: „Iată omul!”. Un om bun. Da, cel mai bun dintre oamenii întâlniţi vreodată de Pilat, dar un om, de fapt. De asemenea, nu era nici o îndoială în ceea ce priveşte umanitatea celui care fusese încredinţat mâinilor lui Pilat pentru a muri.
Totuşi, Pavel susţine că acest om era DOMNUL SLAVEI. Psalmul 24:8 : „Cine este acest ÎMPĂRAT AL SLAVEI? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.”
Un adevăr profund şi de necrezut; OMUL care trebuia omorît în slăbiciunea sa nu era altul decat IEHOVA CEL TARE ŞI PUTERNIC. MARE ESTE TAINA DIVINITAŢII.
Nu mă întrebaţi cum se poate explica ca această persoană spănzurată de crucea centrală, zbătîndu-se în chinurile agoniei, poate să fie DOMNUL SLAVEI şi PRINŢUL VIEŢII. Nu pot să explic acest lucru, prieteni, dar doresc să vă spun că îl cred din toată inima. Este o Taină, o Taină binecuvîntată, DUMNEZEU ARĂTAT ÎN TRUP.
IOAN BOTEZĂTORUL
Să presupunem că în acel timp am fi vorbit cu Ioan Botezătorul şi i-am fi spus : „Ioan, vă rog, nu aţi avut astăzi un botez neobişnuit? Este adevărat că s-a auzit o voce din cer şi că forma supranaturală a unui porumbel a apărut pe unul din cei pe care îi botezaţi? Cine era această persoană, Ioan ?”
Şi Ioan ar fi putut răspunde: „Era vărul meu ISUS. E născut cu cîteva luni dupa mine.”
„Ioan, aceasta este tot, tot ce aveţi de spus în legătură cu această persoană care a fost botezată? Puteţi să ne spuneţi ceva în plus? Ni se pare că El ar putea fi altceva decât vărul dumneavoastră?”
Şi Ioan ar fi putut să raspundă : „O să vă spun. Citiţi cu mine din profetul Isaia 40:3 şi ascultaţi: «Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!”» (Comparaţi cu Matei 3:3) Aceasta mă interesează. Isaia vorbeşte despre mine cu secole înainte. Eu sunt «Glasul» şi «pustia» îmi este biserica şi am venit să predic, pregătind venirea lui IEHOVA.”
Observaţi versetul 9 din Isaia : „Înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!»”
Ioan Botezătorul ne-ar fi spus atunci : „Nu pot să explic acest lucru. Ştiu că El este vărul meu. Ştiu că prin trup suntem rude, dar El este de asemenea DUMNEZEUL meu. El este de asemenea Domnul meu, IEHOVA, pentru care am venit să fac o pregătire binecuvantată. El a venit după mine şi totuşi într-un fel minunat, El este înaintea mea. El este DUMNEZEU ARĂTAT ÎN TRUP.”
Este o mare taină. Este Taina DIVINITĂŢII. Biblia ne învaţă că OMUL ISUS HRISTOS este de asemenea DUMNEZEUL VEŞNIC.
DUMNEZEU DEASUPRA TUTUROR LUCRURILOR
Această idee este rezumată într-un singur verset - Romani 9:5 : „...şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, DUMNEZEU BINECUVÂNTAT ÎN VECI.”
Aici, un singur verset ne asigură că Isus era „Trup” şi că în acelasi timp El era „DUMNEZEU”, „care este mai presus de toate lucrurile. Dumnezeu binecuvîn-tat în veci” Cred că acest singur verset este suficient pentru a înceta orice polemică şi aceasta, pentru totdeauna. Amin! Vedeţi de asemenea 2 Corinteni 11:31.
ISUS ERA ÎN ACELAŞI TIMP DUMNEZEU ŞI OM
Puteţi să-mi spuneţi : „Frate Magee, ce s-a întîmplat cu încarnarea, la naşterea fizică a lui HRISTOS? ”
Spuneţi că: „MARE ESTE TAINA DIVINITAŢII?” Puteţi să ne mai ajutaţi spunându-ne ceea ce s-a întîmplat la încarnare, la naşterea Domnului ?"
Filipeni 2:6 poate să ne ajute : „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut că un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu.”
Altfel spus, înainte de a se naşte în natura umană, ISUS era ECUAŢIA DIVINĂ (Egalitatea) VIZIBILĂ a DUMNEZEULUI INVIZIBIL. El exista în forma lui Dumnezeu. El a renunţat EL ÎNSUŞI luînd forma de servitor, devenind asemănător oamenilor.
Această fiinţă care înainte de naşterea sa fizică era în formă de Dumnezeu (ecuaţia completă a Dumnezeului invizibil într-o formă măiestoasă) această Fiinţă, DUMNEZEU, la încarnarea sa, şi-a însuşit natura umană dar, cu toate acestea, nu a încetat să fie DUMNEZEU. Dar acum, în plus de ceea ce fusese întotdeauna (IEHOVA-DUMNEZEU), El era în posesia unei naturi umane pe care şi-a luat-o El ÎNSUŞI. Acest fapt Îl explică pe Isus din Biblie în mod complet şi clar. Cînd citiţi Biblia, întrebaţi-vă mereu: „Acum Isus acţionează ca om sau ca Dumnezeu? Vorbeşte ca Dumnezeu sau ca om? căci El era în acelaşi timp şi DUMNEZEU şi OM.” În El, DIVINITATEA şi UMANITATEA se contopeau, dar nu se confundau. Putea să vorbească despre două puncte de vedere diferite. Putea să vorbească şi să acţioneze ca DUMNEZEU ATOTPUTERNIC sau ca un om. De exemplu, cînd mergea pe mare, El acţiona în calitate de Dumnezeu. Cînd mergea pe malul marii, El acţiona în calitate de om.
Cînd se aşeza pe marginea fântânii şi era extenuat, El era obosit (în umanitatea Sa), dar cartea lui Isaia declară că DUMNEZEUL Veşnic, Creatorul, nu şovăie niciodată, nu este niciodată obosit. Isus nu era obosit în Divinitatea SA. Nu putea să fie obosit decât în umanitatea Sa.
Să aveţi mereu în gând această simplă reflecţie : „în acest pasaj, ISUS ia locul şi partea omului sau a lui Dumnezeu?” Veţi avea atunci o cheie minunata, „cheia” care vi-L va dezvălui pe ISUS din cele patru Evanghelii.
EU ŞI TATĂL SUNTEM UNUL
Să vă dau cîteva exemple. În Ioan 10:30, Isus spune astfel : „Eu şi Tatăl doi suntem”. Vă cer iertare, e greşit. Este scris : „Eu şi Tatăl UNA suntem”. Notaţi acest lucru, vă rog, căci chiar construcţia acestei Scrieri este importantă. Isus nu a spus „TATĂL MEU ŞI CU MINE , una suntem”, ci „EU şi Tatăl Meu”. Nu aş vrea să vorbesc despre Dumnezeu în acest fel. Nu aş îndrăzni să spun „EU şi DUMNEZEU” sau „EU şi TATĂL” atunci când vorbesc despre DUMNEZEU pentru că eu nu sunt decât un OM, Aş vorbi despre DUMNEZEU mai întâi şi aş spune „DUMNEZEU şi cu mine”. Este limbajul pe care un simplu om trebuie să-l folosească înaintea lui DUMNEZEU. Dar Isus nu a ezitat să spună „EU şi TATĂL”, punându-se EL INSUŞI primul. De ce ? Pentru că în acea zi El a vorbit despre profunzimile conştiinţei Sale divine. Vorbea în calitate de Dumnezeu.
Dar cînd citim Matei 27:46, ascultăm pe acest om şi de pe aceleaşi buze auzim acest strigăt grozav care pare în totală contradicţie cu ceea ce El a declarat că este: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Cred că aceasta vă pune în încurcatură şi spuneţi: „E greu de explicat.” Nu? Isus a declarat: „Eu şi Tatăl una suntem.” şi totuşi aici El strigă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” Eu aş vrea să vă spun următorul lucru şi puteţi să-1 repetaţi daca vreţi : DUMNEZEU nu L-a părăsit pe Domnul Isus Hristos, căci Evanghelia lui Ioan 16:32 afirmă: „Când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.”
Cum aş putea s-o ştiu ? În Evrei 9:14 (ISUS) prin Duhul Veşnic, s-a oferit El însusi fără pată lui DUMNEZEU. Sfântul Duh era acolo, în corpul lui Isus până când acesta şi-a dat ultima suflare, fără să-1 părăsească, până când El se va fi sacrificat complet şi perfect pentru păcatele voastre şi ale mele. El nu era părăsit de Dumnezeu. Îmi veţi spune atunci: „De ce a strigat «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parăsit?»”
Răspunsul este foarte simplu. Ce spunea în legătură cu păcatul profetul din Vechiul Testament? Oare nu spunea că păcatele şi fărădelegile îl separă pe om de Dumnezeu? Nu este chiar ceea ce săvârşeşte păcatul?
Până în acest moment Isus nu păcătuise. Era sfânt, nevinovat, fără pată. Nu păcătuise niciodată. Nu cunostea păcatul şi în EL nu exista păcatul. Pâna aici, nu ştia ce poate însemna să porţi păcatele dar, pe Calvar, El devine Purtătorul păcatului, păcatul vostru şi al meu au fost adunate şi puse pe EL, şi EL , pentru că era un om care purta păcatul şi trebuia să resimtă tot ceea ce simte un om care are păcate, El trebuia să se simtă părăsit de Dumnezeu. El a resimţit această impresie pentru că era om, dar nu a fost părăsit de Dumnezeu.
Cînd ISUS spune „Eu şi Tatăl una suntem”, El vorbeşte în calitate de DUMNEZEU. Când declară „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, El vorbeşte în calitate de om. Pentru că era în mod complet şi veritabil om, într-o aşa măsură încât se simţea părăsit de Dumnezeu în anumite situaţii. (Taina tainelor şi Minunea Minunilor). Natura dublă a Domnului Isus Hrisos explică aceasta şi chiar se armonizează când, în mod superficial, totul pare contradictoriu.
Notă: Un studiu al darurilor unde Untdelemnul (Sfântul Duh) este gătit la cuptor cu floarea făinii (Umanitatea lui Hristos) dovedeşte că Isus nu a fost niciodată părăsit de Dumnezeu în calvar (altarul) Levitic 2:1-3.
ISUS AVEA MAI MULT DE 2.000 DE ANI
Iată un exemplu şi mai clar, Ioan 8:57. Evreii îi spuseră : „N-ai nici cincizeci de ani, I-au zis iudeii, şi ai văzut pe Avraam!” Evreii erau neîncrezători în ceea ce priveşte vârsta lui Isus, spunând: „N-ai nici cincizeci de ani”. Dar în versetul 58 El le răspunde: „...mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Numai prin această declaraţie Isus afirma că are mai mult de 2.000 de ani căci Avraam preceda vremea lui Isus cu această perioadă. Atunci cine avea dreptate, Evreii sau Isus? Puteţi să-mi spuneţi: „Nu pot să aibă toţi dreptate. Are ori 50 ori 2.000.”
Care este răspunsul corect? Eu aş răspunde că ambele răspunsuri sunt corecte. O dată aveau şi Evreii dreptate când spuneau că Isus nu avea 50 de ani, căci în umanitatea sa, El nu-i avea. Dar Isus avea dreptate când declara că este mai bătrân decât Avraam pentru că El vorbea de Divinitatea Sa. În calitate de DUMNEZEU, El era Marea şi Minunata VEŞNICIE. În calitate de om, El nu avea 50 de ani.
Să ne punem pur şi simplu întrebarea : "Vorbeşte El în calitate de om sau de DUMNEZEU? Acţionează El în calitate de om sau de DUMNEZEU? Dacă procedăm astfel, toata mărturia biblică despre ISUS este în perfectă concordanţă.
CREDEM CĂ TATĂL ESTE ÎN FIUL
Iată un al treilea exemplu. Acest lucru a trebuit să fie mai dificil pentru unii. Ioan 14:10 este un alt exemplu clasic în legătură cu modul cum trebuie să fie înţeleasă dubla natură a Domnului pentru a armoniza contradicţiile aparente din pasajele privind persoana Sa.
„Nu crezi că Eu sunt în Tatal, şi Tatăl este în Mine?”
Notaţi imediat aceasta, (pentru că adesea am fost neînţeleşi în legatură cu acest pasaj) Noi nu credem că TATĂL ESTE FIUL. Dar trebuie să credem că TATĂL ESTE ÎN FIU. Aţi înţeles, Noi credem că Tatăl este în Fiul. Ioan 14:9 : „Cine M-a văzut pe Mine, a vazut pe Tatăl.” Isus afirma că Tatăl era în El. Deci, văzându-L pe El înseamnă că-L vezi pe Tatăl.
Dar în capitolul 17 din Evanghelia lui Ioan, descoperim că acelaşi om (Isus) care declară că Tatăl este în El, Îl ruga pe Tatăl Lui: „Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: «Tată...»” şi în versetul 9 „Pentru ei Mă rog.” Cum putem să punem acest lucru în concordanţă? L-am auzit clar pe Isus spunand că Tatăl era în El şi totuşi, El pare că-L roagă pe Tatăl Său care este în ceruri. Ce trebuie făcut? Cum putem să credem cele două lucruri?
Răspunsul, încă o dată, este foarte simplu. Nu am spus la început, nu am stabilit că Isus era cu adevărat om? Aţi acceptat acest fapt, nu-i aşa? Însă în Psalmi citim acest verset Psalmul 65:3 : „Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.” Acum nu se spune „anumiţi” oameni, nici cea mai mare parte a oamenilor, ci „toţi” oamenii vor veni la Tine. Rugăciunea nu a fost înfiinţată pentru Creator, ci pentru fiinţele create. Isus, aşa cum se zice în Romani 9:5 era „trup”, om. Deci, El trebuia să se roage.
A doua cauză pentru care trebuia să se roage se gaseşte în 1 Petru 2:21. Pentru că Hristos nu este numai Salvatorul nostru, dar El este şi exemplul nostru. Acum vă întreb ce fel de exemplu ar fi fost Hristos dacă El nu s-ar fi rugat niciodată. Am putea, dumneavoastră şi eu, să trăim fără să ne rugăm şi totuşi să ne justificăm în cazul că Hristos nu s-ar fi rugat niciodată. Bazându-ne pe prestigiul lui Petru, am putea să spunem: „Deoarece Isus nu s-a rugat niciodată şi pentru că a putut să ducă o viaţă victorioasă fără a se ruga, atunci şi noi putem face la fel.” Un exemplu trebuie să fie exemplu în cele mai mici amănuntea Isus, exemplul nostru, trebuia să se roage. El s-a rugat în calitate de om şi pentru a fi Exemplul nostru. Notă: Cel (Isus) care s-a rugat în calitate de om declară în Ioan 14:13 şi 14 că El este ACELA care „ascultă” rugaciunile; că El este ACELA care „împlineşte” rugăciunile. „Dacă cereţi ceva în NUMELE MEU, EU O VOI FACE”, (Isus). Taina Tainelor. ACELA care se ruga în calitate de om împlineşte de asemenea rugăciunile în calitate de DUMNEZEU. Natura dublă a Domnului Isus răspunde mereu contradicţiilor aparente.
UN CAZ STÂNJENITOR
Un frate drag, adept al Trinităţii, veni la mine într-o zi şi-mi spuse : „Frate Magee, faptul că Isus se ruga trebuie să fie pentru dumneavoastră (care credeţi în Unitatea lui Dumnezeu) un caz stânjenitor.”
Am răspuns: „Vă înşelaţi. Este un caz stânjenitor pentru dumneavoastră.”
„Cum ar putea, îmi spuse el, să fie un caz stânjenitor pentru mine. Niciodată nu l-am considerat astfel.”
Eu 1-am întrebat: „Ce s-a întâmplat în noaptea aceea, în grădină când Isus s-a rugat la Ghetsimani?”
„O, spuse el, este simplu. Dacă credeţi în Trinitate este uşor.”
I-am cerut să clarifice lucrurile.
„Ei bine, spuse el, avem aici a doua persoană a Trintăţii rugându-se la prima persoană. Este foarte simplu.”
Eu i-am spus: „Un moment, vă rog, a doua persoană era DUMNEZEU?
„Bineînţeles, spuse el, a doua persoană era Dumnezeu.”
„Şi Prima persoană? Era Dumnezeu?”
El afirmă că prima persoană era Dumnezeu.
I-am spus atunci: „Dumnezeu se ruga la Dumnezeu”.
„Da”, îmi răspunse el sigur...
Eu i-am spus: „Domnule, iertaţi-mă pentru ceea ce vă voi spune, dar felul dumneavoastră de a expune lucrurile constituie pentru mine o dublă confuzie. Puteţi să-mi explicaţi cum poate să se roage o persoană divină în Divinitatea sa, fără să-şi piardă în aceeaşi clipă Divinitatea?”
Prieteni, daca aţi auzit deja pe cineva rugându-se, ştiţi că are nevoie de ajutor şi DUMNEZEU, sigur, nu are nevoie să fie ajutat. 0 persoană divină nu are nevoie de ajutor. Numai oamenii au nevoie de ajutor. Explicaţia trinităţii din Ioan 17, unde găsim o persoană divină rugându-se unei alte persoane divine, este o absurditate.
În Ioan, capitolul 17, vedem Umanitatea rugându-se Divinităţii.
Fratele adept al Trinităţii îmi spuse atunci: „Deci, El se ruga Lui însuşi.”
„Nu, El nu se ruga Lui însuşi.”
„Ce facea atunci?”
Eu am raspuns: „În natura Lui umană, Isus se ruga naturii Sale divine.”
„Bine, spuse fratele trinitar, făcînd aceasta El se ruga Lui Însusi.”
Puteţi să înţelegeţi astfel dacă Isus ar fi o persoană obişnuită şi atunci aş fi de acord că El se ruga lui Însuşi. Dar Isus nu este o persoană obişnuită. Isus era extraordinar. ISUS era DUMNEZEU şi OM. Dacă Isus are o natură dublă, de ce nu ar putea să joace un rol dublu.
Există un fel greşit de a spune lucruri adevarate. Cum am spus în predica mea despre filiaţia veşnică, nu voi afirma că Dumnezeu a murit. Din mai multe cauze, Dumnezeu nu poate muri. Dar, prieteni, nu aş ezita să spun că ACELA care a murit era Dumnezeu. Nu ezit s-o spun. Este modul corect de a spune lucrurile. Amin?
Pavel îi spuse lui Timotei: „Reţine din credinţa în Isus-Hristos modelul vorbelor sfinte pe care le-ai primit de la mine.” Există un fel de a se exprima care nu poate fi condamnat. Să spunem lucrurile adevarate despre felul adevarat, bun, de a se exprima.
UN ALT EXEMPLU
Iată un alt exemplu Marcu 13:32 : „Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
Un martor al lui Iehova veni să mă vadă: „Aţi observat aceasta? Fiul nu cunoaşte momentul propriei Lui sosiri. El nu este deci DUMNEZEU.”
Am replicat: „Aceasta nu mă face să mă poticnesc. Nici măcar versetul din Evanghelia lui Luca care declară: «Isus creştea în înţelepciune.» 0 să vă spun de ce. Aţi notat ceea ce am citit în Filipeni 2:7 : «A luat un chip de rob. » Nu a fost întotdeauna rob. Dar El lua, la încarnare, un chip de rob. Nu am ştiut niciodată ce ar însemna să ai servitori. Totuşi, am o vagă idee în legătură cu felul în care mi-aş trata servitorii dacă aş avea. Nu cred că i-aş chema în biroul meu şi acolo le-aş dezvălui lucrurile intime ale familiei. Aţi face-o? Dacă aţi trata astfel un servitor, el nu ar ramâne mult timp servitorul vostru.”
Isus declară astfel în Ioan 15:15 : „... robul nu ştie ce face stapânul său.” Isus a luat chipul unui rob.
Care este rolul servitorului? El nu ştie ceea ce face Stapânul său. Când Isus declară că nu ştie când va reveni, El vorbeşte în calitate de rob. El nu ştia ceea ce facea Stapânul lui. Astfel de versete nu dovedesc faptul că El nu era DUMNEZEU, ci dovedesc faptul că ISUS ERA OM.
ISUS CUNOŞTEA TOATE LUCRURILE
Ceea ce Isus nu ştia în calitate de om, El cunoştea în calitate de DUMNEZEU. Ceea ce nu ştia ca FIU, cunoştea în calitate de TATĂ. Vă amintiţi întrebarea pusă lui Petru : „Petru, mă iubeşti?” Petru raspunse: „Da.” Pentru a doua oara Domnul îl întrebă: „Petru, mă iubeşti?” „Da, Doamne, ştii că te iubesc.” Pentru a treia oara, „Petru, mă iubeşti?” Bietul Petru replică: „Doamne, tu ştii toate lucrurile; ştii că te iubesc.” Vezi şi Ioan 16:30.
În calitate de Domn, Isus cunoştea toate lucrurile. Numai în calitate de rob el nu cunoştea totul. Prieteni, să aveţi în minte faptul că Isus era cu adevarat om şi în mod absolut DUMNEZEU şi astfel nu veţi avea nici o dificultate în legătură cu Isus în nici o parte a Bibliei.
Mulţumesc, Doamne, am o cheie. Sunt mai mulţi ani de cînd am primit revelaţia în ceea ce priveşte Unitatea dintre Dumnezeu şi Numele lui Isus şi sunt la fel de uimit. Slavă Domnului!
Iata cheia : Isaia 9:6 : „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: MINUNAT, SFETNIC, DUMNEZEU TARE, PĂRINTELE VEŞNICIILOR, DOMN AL PĂCII.”
Isaia, te laşi mânat de împrejurări. Gândeşte un pic la ceea ce spui! Ne spui că un copil născut, înfăşurat în scutece, care se gaseşte într-o iesle, acest copil care plânge, care suge, această fiinţă fără apărare este DUMNEZEUL ATOTPUTERNIC. Vrei într-adevăr să spui acest lucru? Ne spui de asemenea că s-a născut un FIU, FIUL este dat... şi ne spui şi că el este TATĂL VEACURILOR, TATĂL VEŞNICIEI, TATĂL VEŞNIC? Tu vezi două persoane, nu-i aşa, Isaia? Un TATĂ şi un FIU? Şi sunt sigur că Isaia ar raspunde „NU”. Credem toţi că Isaia credea în SUBLIMUL FOARTE ÎNALT care locuieşte în Veşnicie. Isaia nu credea în ÎNALTUL şi SUBLIMUL DOI, nici în FOARTE ÎNALTUL şi SUBLIMUL TREI, ci în SUBLIMUL FOARTE ÎNALT care locuieşte în Veşnicie. El declară că acest UNUL este FIUL şi că EL este de asemenea TATĂL.
FIUL ESTE TRUPUL
Care parte din EL era FIUL? Îngerul îi spuse Mariei: „Maria, copilul sfânt care se va naşte din tine este FIUL.”
Pavel spune Galatenilor: „Dumnezeu a trimis pe FIUL Său, născut de o femeie.” FIUL este Trupul sau Umanitatea. TATĂL este Marele, Veşnicul DUH care locuieşte în FIUL şi astfel marea Taină este rezolvată.
Iosif nu era Tatăl lui Isus, era numai tatăl adoptiv. DUHUL VEŞNIC îndeplineşte actul miraculos al paternităţii în pântecele Mariei. DUHUL SFÂNT era TATĂL lui Isus şi SFÂNTUL DUH (Dumnezeul Veşnic care l-a creat) sălăşluia în El. De aceea Isus spunea: „Cel care M-a văzut, L-a văzut pe TATĂL.” Fie binecuvântat NUMELE DOMNULUI! Nu două persoane, ci două naturi: cea umană şi cea divină. FIU şi TATĂ. Totul este în EL. Coloseni 2:9 şi 10.
Am vorbit despre Taina Divinităţii. Aceasta este, aşa cum aţi observat, DUMNEZEU CARE SE FACE EL ÎNSUŞI OM. Biblia vorbeşte de o Taină total opusă în natură: Taina Fărădelegii. Taina Fărădelegii este OMUL CARE SE FACE EL ÎNSUŞI DUMNEZEU. Notaţi cu atenţie ceea ce urmează: DACĂ ACEASTĂ GENERAŢIE NU ACCEPTĂ ADEVĂRUL TAINEI DIVINITĂŢII, EA VA FI OBLIGATĂ SĂ ACCEPTE TAINA FĂRĂDELEGII. Să ne bucurăm de acest mare adevăr.
Esenţa Divină desăvîrşită... a lui ISUS HRISTOS.
PARTEA ÎNTÂI
DOVADA CĂ ISUS ESTE TATĂL
Declaraţii formale:
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; îl vor numi... Părintele veşniciilor!” Isaia 9:6.
„Cel care M-a văzut, spune Isus, L-A VĂZUT PE TATĂL!” Ioan 14:9.
„EU şi cu TATĂL UNA suntem.” Ioan 10:30.
Versete de comparat:
1. Cine L-a înviat din morţi pe Isus ?
Ioan 2:19-23 spune că ISUS. Romani 6:4 spune că TATĂL.
2. Cine împlineşte rugăciunile ?
Ioan 14:14 spune că ISUS. Ioan 14:16 spune că TATĂL.
3. Cine are puterea de a-i atrage pe oameni ?
Ioan 12:32 spune că ISUS. Ioan 6:44 spune că TATĂL.
4. Cine este Alfa şi cine este Omega ?
Apocalipsa 1:8 spune că ISUS. Apocalipsa 21:6,7 spune că TATĂL.
5. Cine va reveni în curînd ?
Ioan 14:3 spune că ISUS. Zaharia 14:3-5 spune că TATĂL.
Dragă prietene adept al Trinitaţii, fără îndoială că nu crezi atunci când se spune că două persoane L-au înviat pe Isus; că două persoane împlinesc rugăciunea; că două persoane ne atrag către DUMNEZEU; că două persoane sunt Alfa şi Omega şi că două persoane vor reveni în curând.
ADEVĂRATELE PRETENŢII ALE LUI HRISTOS
ISUS pretindea că El era învierea; CEL care împlineşte şi PUTEREA atracţiei; Alfa şi Omega şi CEL care revine. Are prea multe pretenţii? Răspundem: „NU”, căci ISUS ESTE TATĂL.
1. HRISTOS este un TATĂ pentru copiii lui... Evrei 2:13.
2. HRISTOS este TATĂL Veşniciei. Isaia 9:6.
3. HRISTOS este TATĂL Bisericii. Isaia 53:10.
4. HRISTOS este TATĂL Învingătorilor. Apocalipsa 21:7.
5. HRISTOS este TATĂL CREAŢIEI. Ioan 1:3.
6. HRISTOS este TATĂL ISRAELULUI, poporul Său. Matei 1:21.
Amintiţi-vă, dacă negaţi paternitatea lui ISUS, atunci negaţi faptul că El este DUMNEZEU căci există UN SINGUR DUMNEZEU, TATĂL (1 Corinteni 8:6; Efeseni 4:6 şi Ioan 4:21-24).
ISUS ESTE FIUL
În Scripturile despre FIUL, apar două reflecţi majore : omul sau „umanitatea” şi noţiunea de „timp”. De exemplu:
În Evrei 5:8 FIUL învaţa;
În Ioan 17 FIUL se roagă;
În 1 Ioan 4:14 şi Ioan 13:16 FIUL este trimis;
În Marcu 13:32 FIUL nu ştie;
În Ioan 14:28 FIUL este mai mic decit Tatăl,
În 1 Ioan 1:7 FIUL avea SÎNGE;
În Galateni 2:20 FIUL muri.
Toate acestea demonstrează că în calitate de FIU, Isus era „om”. Îngerul îi spune clar Mariei (Luca 1:35): „Sfântul copil care se va naşte din tine, va fi chemat FIUL LUI DUMNEZEU.” şi Galateni 4:4 declară: „FIUL său «nascut din femeie»”.
TERMENUL „FIU VEŞNIC” este O INVENŢIE TRINITARĂ
Termenul „Fiu veşnic” nu se găseşte nicaieri în Biblie şi Domnul fie lăudat, nu există. Dacă ar exista, el ne-ar învăţa că Isus, în calitate de FIU, pentru totdeauna, învaţă, se roagă, este inferior, nu ştie, etc..., căci în Scripturi, toate aceste lucruri sunt asociate Fiului.
În realitate, Biblia se opune complet noţiunii de FIU VEŞNIC în Ioan 3:16 Şi peste tot menţionează Fiul „zămislit”. Cuvintele „veşnic” şi „zămislit” sunt contradictorii. Evrei 1:5,6 ne spune în ce zi Fiul a fost zămislit. Cum pot oamenii să vorbească de Fiul Veşnic? În plus, Biblia ne arată când va înceta filiaţia: 1 Corinteni 15:28. Amintiţi-vă că noi trebuie să credem în veşnicia Celui care era FIU. Totuşi, El nu este veşnic în poziţia sa de FIU, termen care îl situează în „timp” şi „umanitate”.
SCOPUL TRIPLU AL FILIAŢIEI
Mîntuire : Evrei 2:14 şi Galateni 2:20;
Mijlocire : Evrei 10:12 şi Evrei 7:3;
Domnia de 1000 de ani şi judecata : Matei 26:64; Faptele 17:31; Ioan 5:22.
ISUS ESTE SFÂNTUL DUH
Versete de comparat:
1. Exista un singur DUH. Efeseni 4:4.
2. Exista un singur DOMN, ISUS-HRISTOS. 1 Corinteni 8:6.
3. DOMNUL (Isus e singurul DOMN) e DUHUL. 2Corinteni 3:17.
Titlurile DUHULUI DEZVĂLUIE CĂ EL ESTE ISUS.
Duhul FIULUI Său. Galateni 4:6.
Duhul lui ISUS. Fapte 16:7.
Duhul lui ISUS HRISTOS. Filipeni 1:19.
DOUĂ DUHURI????
Susţinătorii Trinităţii îşi imaginează că exista două duhuri în DIVINITATE, adică TATĂL, Cel pe care Îl numesc prima persoană a Trinităţii şi care este desemnat ca Duh (Ioan 4:24)... şi SFÂNTUL DUH, Cel pe care ei Îl numesc a treia persoana. Nu există două duhuri în DIVINITATE căci „există un singur DUH” Efeseni 4:4. Adevărul se găseşte în răspunsul la aceste întrebări:
1. Cine este Acela care sălăşluieşte în noi ?
Matei 28:20 declară că Acela este ISUS. Ioan 14:16 spune DUHUL.
2. Cine mijloceşte?
Evrei 7:25 si 4:15 spune ISUS. Romani 8:26 spune DUHUL.
3. Cine este Cel care mângâie? (Paraclet, AVOCAT)
1 Ioan 2:1 spune că ISUS; Ioan 14:26 spune că DUHUL.
4. Cine vorbeşte în capitolele 2 şi 3 despre Apocalipsa?
Capitolul 1:8-12 şi 22:16 declară că este ISUS. Capitolul 2:7 spune că este DUHUL.
Gândiţi-vă numai la acest lucru: fiind doi care sălăşluiesc în noi... ar fi doi intermediari; doi avocaţi; doi care transmit mesajul celor şapte biserici. Bineînţeles că nu !
ISUS ESTE DUHUL. Citiţi cu atenţie Ioan 14:18 : „Eu, (Isus) nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”
Dacă acesta nu este ISUS, FIUL, care promite să vină ca DUH, pentru a fi TATĂ pentru apostoli, atunci care este semnificatia acestei Scripturi?
ISUS ESTE ÎN DIVINITATE
SAU
DIVINITATEA ESTE ÎN ISUS?
SUSŢINĂTORII TRINITĂŢII NE ÎNVAŢĂ
CĂ HRISTOS AVEA DOI TAŢI
Un exemplu clasic al confuziei din gândirea trinitarilor se vede când, fiind interogaţi, ei sunt obligaţi să mărturisească că HRISTOS avea doi TAŢI: prima persoană a Trinitaţii la care El se ruga ( spun ei) şi Sfântul-Duh care a înfăptuit actul paternităţii în cadrul virginal. Luca 1:35.
RĂSPUNDEŢI LA ACEASTA, VĂ ROG
Coloseni 2:9 declară: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” ISUS trebuie să fie Sfântul Duh.
Ioan 20:22 : „După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: «Luaţi Duh Sfânt»”.
Ziua în care vom putea să găsim o diferenţă de persoane între noi înşine şi răsuflarea noastră, în momentul acela vom putea să demonstrăm că există o diferenţă de persoane între ISUS şi Sfântul DUH.
Coloseni 1:27 : „HRISTOS în voi, Nadejdea Slavei.” Cine locuieşte în credincios? SFÂNTUL DUH, bineînţeles. Pavel îl numeşte HRISTOS.
PERSONALITATEA DUHULUI
Tot ceea ce precede expunerea privind lipsa de adevăr a celor care declară că renegăm personalitatea Sfântului-Duh. Cum ar putea fi posibil acest lucru dacă credem că DUHUL este ISUS. O, Minune a logicii!
PROBLEMELE DE NEÎNVINS ALE TRINITARISMULUI
1. DUMNEZEU ÎN HRISTOS
Să citim 2 Corinteni 5:19. Biblia ne învaţă că suntem împăcaţi prin moartea lui HRISTOS cu această esenţă Divină care se găsea în Isus. Dacă, aşa cum spun trinitarii, Isus nu este decât încarnarea uneia din cele trei persoane divine, atunci, conform acestui verset, noi nu suntem împăcaţi cu TATĂL şi cu DUHUL.
2. UN LUCRU PE CARE DOUĂ DIN PERSOANELE DIVINE NU-L ŞTIU:
Să-l citim pe Marcu 13:32 şi Matei 24:36. Cum pot să spere deci trinitarii să înţeleagă aceasta? Fiul nu ştia ziua sau ora venirii Lui. Conform teoriei lor, există trei persoane atotştiutoare în divinitate.
Cum se face atunci că o singură persoană divină (Tatăl) cunoaşte momentul venirii?
3. TEORIA TRINITĂŢII REVENDICĂ TREI CALVARE.
Să citim Evrei 8:7-13 şi Evrei 9:16,17. Trinitarii cred că trei persoane divine au înfăptuit Vechiul Testament şi Noul Testament. Legământul din Testament vroia ca cel care a făcut Testamentul să moară pentru ca să i se dea putere Testamentului.
Dacă trinitarii sunt logici, ar trebui ca trei persoane divine să moară pentru ca Noului Testament şi Religiei Creştine să li se dea putere. Noi nu avem atâtea dificultăţi şi probleme căci credem, (aşa cum o cred şi ei), că Cel care a murit era în întregul sens al cuvintului IEHOVA - DUMNEZEU care stabilise Vechiul Testament.
4. PE CARE ÎL VOM ADORA?
Sa citim Ioan 4:21-24.
ISUS ne învaţă că singurul obiect de adoraţie este Tatăl. Ne vor explica trinitarii de ce HRISTOS a negat adoraţia celorlalte două persoane divine? Încă o dată, noi nu avem această problemă pentru că ISUS nu credea în Trinitate. Pentru El, ceea ce era Tată, Fiu şi Sfântul Duh nu erau decât una şi aceeşi persoană.
MAREA CHEIE
Trebuie învăţată dubla natură a lui Isus pentru a putea fi înţeleasă DIVINITATEA. ISUS ERA Om (Ioan 8:40 şi de asemenea DUMMEZEU (Ioan 20:28 si 1 Corinteni 8:6).
Nu avea 50 de ani (Ioan 8:57) şi de asemenea era veşnic (Mica 5:2)
Prunc (Luca 2:15) şi de asemenea DUMNEZEUL PUTERNIC (Isaia 9:6).
Învăţa (Evrei 5:8) şi cunoştea totul (Ioan 21:17).
Slab şi obosit (2 Corintele 13/4 şi Ioan 4:6) şi ATOTPUTERNICUL
(Apocalipsa 1:8).
Pe pământ (Marcu 2:10) şi în cer (Ioan 3:13 si 1:18).
FIUL (Isaia 9:5) şi de asemenea TATĂL (Isaia 9:6).
Se ruga (Luca 22:41) şi răspundea rugăciunilor (Ioan 14:14).
Vă rog să nu vedeţi două persoane în aceste Scripturi, ci mai degrabă două naturi (umană şi divină) Aceasta este marea cheie.
APOSTOLII CREDEAU ÎN UNITATEA DOMNULUI
IATĂ CUM VORBESC EI DESPRE ISUS
Marele Dumnezeu şi Salvatorul nostru Isus-Hristos (Tit 2:13).
ATOTPUTERNICUL (Apocalipsa 1:8);
ISUS-HRISTOS. El este Acela care este ADEVARATUL DUMNEZEU şi viaţa VEŞNICĂ (1 loan 5:20);
Singurul nostru Stăpân şi Domn ISUS-HRISTOS (Iuda 1:4)
DOMNUL nostru ISUS HRISTOS, DOMNUL SLAVEI şi există un singur DUMNEZEU (Iacob 2:1 şi 2:19);
ISUS-HRISTOS...ÎMPĂRATUL... singurul DUMNEZEU înţelept (1 Tit 1:16,17);
Actuala renaştere a ADEVARULUI DIVINITĂŢII complete a lui ISUS nu este altceva decât redescoperirea unui foarte preţios adevăr apostolic căruia i s-a opus şi care a fost întunecat timp de secole de către apostazia romană şi teoria sa în legătură cu cei trei dumnezei.
ZĂMISLIREA - FILIAŢIA LUI ISUS HRISTOS
Una dintre cele mai mari obiecţii ridicate contra adevarului unui singur DUMNEZEU este că învăţătura noastră implică negarea veşnicei filiaţii a Domnului Isus Hristos.
Trinitarii spun: „Nu crezi, frate Magee, că exista trei persoane în DUMNEZEU?” Îi asiguram că m-au înţeles perfect. Nu cred în ceea ce a scris autorul imnului „Dumnezeu în trei persoane, trinitate binecuvântată.” Eu înlocuiesc cu: „DUMNEZEU ÎN ISUS HRISTOS, UNITATE BINECUVÂNTATĂ”
Adepţii Trinităţi ne spun: „Deci nu puteţi crede în TATĂL VEŞNIC, FIUL VEŞNIC, DUHUL VEŞNIC”.
Cred în Duhul Veşnic pentru că Biblia vorbeşte clar despre un DUH VEŞNIC. În Evrei 9:14 citesc că ISUS s-a oferit El însuşi fără pată lui Dumnezeu prin Duhul cel veşnic.
Dar nu găsesc nici măcar urma expresiei „Fiul Veşnic”. Totuşi în Biblie întâlnesc adesea expresia „FIU ZĂMISLIT” şi care este în contradicţie totală cu acest termen teologic „Fiu veşnic”. În Ioan 3:16 citim: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui FIU zămislit pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Dacă înţeleg bine, zămislit şi veşnic sunt în completă contradicţie. Dacă eşti veşnic, nu ai fost niciodată „zămislit”. Dacă ai fost zămislit, atunci nu eşti veşnic. În calitate de FIU, în ceea ce-L priveşte pe ISUS, două lucruri opuse nu pot fi adevărate. Spun în calitate de FIU. El nu poate fi în acelaşi timp Fiul veşnic şi Fiul zămislit. Ce trebuie să credem? Să credem pur şi simplu ceea ce spune Biblia. Ea declară că El (ISUS) este Fiul zămislit. Nu spune niciodată că El este FIUL veşnic.
UMANITATEA LUI ISUS
Dacă înţeleg ceva din Unitatea lui Dumnezeu, filiaţia începe la Betleem. Betleem era locul, iar încarnarea sa reprezenta momentul începerii filiaţiei sale. * Vezi versiunea engleza în Luca 1:35 îngerul îi spune viitoarei mame virgine: „Sfântul care se va naste din tine, va fi chemat FIUL LUI DUMNEZEU.” Ne este arătat în mod clar că umanitatea Domnului Isus este FIUL. Acest copil sfânt din „trup” este FIUL. Galateni 4:4 o spune în alţi termeni : „Dumnezeu a trimis pe FIUL Său, născut din femeie, născut sub Lege.” Nu este clar? FIUL era nascut dintr-o femeie.
Evrei 1:5,6 desemneaza clar ziua in care HRISTOS a fost născut: „Astăzi Te-am născut. Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu.” Şi când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” Cu alte cuvinte, ISUS a fost născut în ziua în care îngerii 1-au adorat în cerul IUDEII. Păstorii tresăreau auzind corul din ceruri. Îngerii îi îndemnau să nu se sperie căci se născuse, astăzi, în oraşul lui David, un Salvator, care este HRISTOS, DOMNUL.
Evrei 1:5,6 ne spune că aceasta este ziua în care Isus s-a nascut ca FIU. Bineînţeles, noi înţelegem că, în înviere, într-un anumit sens, El era de asemenea FIUL născut, căci El era cel întâi-născut din morţi (Apocalipsa 1:5).
De asemenea, când vorbim despre naşterea, despre filiaţia Domnului Isus Hristos, ne gândim la două evenimente : Naşterea sa şi învierea sa. La naşterea sa El a fost zămislit. La învierea Sa El a fost zămislit din nou.
NEGĂM EXISŢENTA FILIAŢIEI VEŞNICE
Discutam intr-o zi cu un adevărat adept al Trinităţii. Vedeam că era cu adevărat înfricoşat că pot nega filiaţia veşnică.
I-am spus: „Vom cadea de acord să luăm şi să examimăm toate versetele care vorbesc despre HRISTOS ca FIU. Cred că este tot ceea ce avem de făcut căci veţi descoperi că în aceste versete este prezentă mereu ideea de subordonare, de inferioritate, de UMANITATE şi TIMP.”
Am citit Luca 12:10 : „Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.” Aici, Isus declara că hula împotriva Fiului este iertată, dar că hula împotriva Sfântului Duh nu este. Nu-mi propun să explic acest verset - nu acesta este scopul acestui articol, dar vă semnalez că chiar faptul de a fi iertaţi când hulim împotriva Fiului şi de a nu fi atunci când hulim împotriva Duhului, chiar acest fapt implică inferioritate din partea FIULUI.
NIMENI NU CUNOAŞTE ORA
Marcu 13:32 este un verset din aceeaşi categorie. ISUS vorbea despre întoarcerea Sa şi spunea: „Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Isus declară aici că în calitate de Fiu, El nu cunoştea momentul propriei sale veniri. Dar, adaugă El, Tatăl ştie ceea ce în calitate de Fiu, Isus nu ştie. Remarcaţi numai că există lucruri pe care Fiul nu le cunoaşte. El trebuie să înveţe. Există subordonare.
În Ioan 14:28, Isus declară pe de-a întregul:
„Tatăl este mai mare decât Mine.” Ceea ce vrea să spună „Tatăl este mai mare decât Fiul”.
În 1 Ioan 4:14, Tatăl îl trimite pe Fiu. În Evanghelia lui Ioan 13:16 citesc: „Adevărat, adevărat vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce L-a trimis.” Faceţi legătura între aceste două versete şi încă o dată veţi fi impresionaţi de faptul că de fiecare dată când Scriptura îl menţionează pe Fiu, îl arată într-o poziţie de inferioritate, de subordonare.
În Evrei 5:8, citesc: „... măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” încă o dată Fiul trebuie să „înveţe” ceea ce îl plasează într-o poziţie de inferioritate.
RAŢIUNEA SUPREMĂ
I-am spus prietenului meu: „Vreau să vă dau judecata supremă pentru care eu nu cred în Filiaţia Veşnică a Domnului ISUS HRISTOS. Dacă aş crede în aşa ceva, L-aş umili pentru totdeauna pe Isus Hristos. Pentru că toate versetele care vorbesc de Fiu îl plasează într-o poziţie inferioară, subordonată, dacă aş crede în filiaţia veşnică a lui Isus, L-aş umili veşnic. NU VOI FACE NICIODATA ACEASTA! Nu mă interesează decât învăţătura care îl glorifică veşnic pe DOMNUL ISUS HRISTOS.”
Prietenul meu adept al Trinităţii continuă discuţia cu aceste cuvinte: „Să vedem unde suntem. Dumneavoastră credeţi că filiaţia implică subordonarea. Bineînţeles, aşa va fi mereu. Numai numele de «FIU» o implică. Credeţi de asemenea că Isus «deveni» FIUL, că El acceptă o poziţie subordonată la Betleem?”
Am replicat: „întocmai”.
Atunci, el mă întrebă: „Vreţi să fiţi aşa bun şi să-mi explicaţi cum se face că găsim pe FIUL menţionat în Vechiul Testament? Dacă Isus nu exista ca FIU înainte de Betleem, cum se face că în Vechiul Testament îl găsim menţionat pe FIUL?”
„Este uşor de răspuns, am replicat. Îl găsim pe FIU menţionat în pasaje ca Psalmul 2:7 şi 8 : «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi te-am născut.» Şi în versetul 12: «Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie.»” Remarcaţi că tot psalmul este o prorocire. 0 prorocire în legătură cu Mesia şi plasându-1 în epoca de aur a prorocirii când Isus va domni şi va conduce ca FIU.
Ştim că Vechiul Testament vorbeşte despre FIU, dar întot-deauna în mod profetic şi nu ca şi cum ISUS HRISTOS ar exista în vremea aceea ca FIU. HRISTOS nu era FIU în orânduiala Vechiu-lui Testament. El a devenit FIU în oranduiala Noului Testament.
SCRIPTURI PROFETICE
În Proverbe 30:1 şi 4 descoperim o altă referire la FIU: „Cum se numeşte el şi cum cheamă pe FIUL Său? Ştii tu lucrul acesta? ”
Dar, primul verset ne spune că aceasta este o prorocire a lui Agur. El vorbea de lucruri care nu existau încă. Isus nu era atunci FIU, dar Agur (privind într-un alt timp, într-o altă eră când Isus va fi îmbrăcat Filiaţia) pune întrebarea, în mod profetic: „Cum se numeşte El şi cum cheamă pe Fiul său? Ştii tu lucrul acesta ?”
Deşi FIUL este menţionat în Vechiul Testament, aceasta nu dovedeşte faptul că HRISTOS era Fiul în Vechiul Testament. Acestea sunt Scripturi profetice în legătură cu filiaţia sa viitoare.
Adeptul Trinitaţii răspunse: „Frate Magee, acest lucru poate fi adevărat. Dar Vechiul Testament Îl menţionează pe TATĂL. Este tot ceea ce am nevoie. Dacă Tatăl este menţionat în Vechiul Testament înseamnă că trebuie să aibă un Fiu. Nimeni nu este tată fără a avea un descendent, fie fiu sau fică. Dacă deci Îl descopăr pe Tată în Vechiul Testament, aceasta dovedeşte că a trebuit să aibă un FIU în Vechiul Testament. Răspundeţi la aceasta.”
Am replicat: „Vechiul Testament trebuie să se refere la IEHOVA, ca TATĂ. Dar faţă de cine ? Este aceasta în legătură cu HRISTOS? Deloc. IEHOVA este desemnat ca TATĂ în Ieremia 31:9. Dar, dacă citiţi cu atenţie, El este Tatăl Israelului. Nu este TATĂL FIULUL. IEHOVA era TATĂL naţional al poporului israelit, în Vechiul Testament. Se vorbeşte deci despre El ca TATĂ, dar nu în legătură cu HRISTOS, ci mai degrabă cu Israel.
În Maleahi 2:10 El este de asemenea numit TATĂ, dar al creaţiei. Aici oamenii declară: „N-avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?”
În acest sens Dumnezeu era TATĂ în Vechiul Testament. Tatăl întregii creaturi umane.
Nu există decât o singură referire clară în Vechiul Testament unde Dumnezeu este numit TATĂ în legăură cu FIUL. în Isaia 9:6 : „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi Domnia va fi pe umărul Lui; îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.»” Notaţi! Şi aceasta este o prorocire. O prorocire a naşterii Domnului ISUS HRISTOS... un FIU s-a născut.... Aici Isaia spune că ISUS este TATĂL. Acest lucru nu dă o lovitură mortală teoriei care declară că Fiul este o persoană veşnică distinctă de TATĂL ?
TREBUIE SĂ CREDEM ÎN EXISTENŢA ANTERIOARĂ
A LUI ISUS
Unii ne asigură că HRISTOS era FIU înainte de Betleem căci TATĂL şi-a trimis FIUL. Dar citesc: „Fu un om trimis de Dumnezeu. Numele său era Ioan.” Judecând astfel, aş avea dreptul să spun că Ioan era om înainte de naşterea sa. Este absurd !
Alţi folosesc cuvântul „dat”, din Ioan 3:16, pentru a dovedi că HRISTOS era FIU înainte de a ne fi dat de DUMNEZEU.
IOSIF vorbeşte de Fiul pe care DUMNEZEU i-a dat. Erau ei FII înainte de naştere? Adevărul este că HRISTOS a fost trimis ca om matur şi nu ca copil. Ioan 20:21; Matei 21:37; Isaia 61:1. Notaţi aici, uns şi trimis. Vezi Geneza 48:9.
Dacă Biblia ne învaţă că HRISTOS exista ca FIU înainte de Betleem atunci trebuie să fie uşor de gasit FIUL existând în Vechiul Testament. Totuşi, trinitarii nu au ajuns niciodată să demonstreze acest lucru.
Da, Fiul este menţionat în Vechiul Testament, dar niciodată ca existând în momentul acela. Prorocirea vorbeşte de El că trebuie să vină. Ceea ce Dumnezeu a îndeplinit la Betleem, fie El binecuvântat.
Nu mă faceţi să spun ceea ce nu spun, vă rog. Trebuie să credem în existenţa anterioară a DOMNULUI ISUS HRISTOS. Neplăcerea cu unii este că atunci când spunem că Isus nu este FIUL VEŞNIC, ei ajung la concluzia că noi negăm existenţa sa anterioară. Nu putem să ne gândim la acest lucru. Nu putem nega existenţa anterioară a lui ISUS HRISTOS. Am auzit doi oameni discutând despre acest lucru. Unul credea că Isus îşi avea originea la Betleem. Celălalt credea că Isus era, existase înaintea veşniciei. Au ajuns atunci la un conflict verbal.
Cel care nega existenţa lui ISUS (înainte de Betleem) se menţinea bine pe poziţie. Erau aproape epuizaţi când se pare că cel care credea în existenţa anterioara a lui ISUS avu o scânteie de inspiraţie, El îi spuse adversarului: „Ai citit vreodata 2 Corinteni 8:9?” „Da”, răspunse celălalt.
Lasă-mă să-1 citez: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru ISUS HRISTOS. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sarăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.”
Acum, vă pun întrebarea: „Dacă Isus nu a existat în splendoare şi mare glorie cu mult înainte de Betleem, puteţi să-mi spuneţi atunci în ce moment a fost bogat?”
La naşterea Sa, El nu era bogat: este născut într-o iesle. Nu era bogat în timpul vieţii. A spus El însuşi: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi pună capul.”
Nu era bogat nici la moartea Sa: n-au putut să-i dea decât crucea şi mormântul altuia. În niciun moment al misiunii Sale terestre, El nu a fost bogat.
Spuneţi-mi, vă rog, dacă nu credeţi în existenta Sa anterioară, atunci când a fost Isus Hristos bogat?
Omul se găsi în faţa ADEVARULUI şi nu replica nimic.
Trebuie să trag concluzia şi sunt convins că şi voi veţi face la fel, spunând: „Isus a fost bogat înaintea şederii sale pe pamânt căci aici jos, El nu a fost bogat.”
Credem cu siguranţă în existenţa anterioară a DOMNULUI ISUS HRISTOS. Nu a fost niciodată un timp în care El să nu fi existat. Credem că El este PÂINEA COBORÂTĂ DIN CERURI Credem că, în umanitatea Sa, El nu avea 50 de ani, dar că existase înaintea lui Avraam. Credem că a venit la Betleem, dar că în zilele Veşniciei, El făcea multe drumuri. Biblia engleză traduce Mica 5:1: „şi ale cărui «ieşiri» datează din zilele veşniciei.” Comparaţi Ioan 16:28 „ieşit” şi 16:30 : „Credem că ai ieşit”.
Nu e posibilă nici o greşeală. Ne limităm precis la adevărul Veşniciei DOMNULUI ISUS HRISTOS: 1 Ioan 4:2. Dar, nu credem că El fu FIUL Veşnic. Credem că era DUMNEZEUL VEŞNIC. ACELA CARE ERA DUMNEZEUL VEŞNIC DEVENI FIUL şi acceptă de bunăvoie o poziţie subordonată şi inferioară cu privire la Divinitatea Sa esenţială. Aceasta numai în trupul său şi în umanitatea sa, ceea ce reprezentă latura sa de FILIAŢIE. Acest lucru ni-L explică pe Isus.
Când se va termina Mileniul, şi funcţia de FIU se va termina. Când El va fi îndeplinit mântuirea (ceea ce El a făcut); când El va fi îndeplinit mijlocirea (ceea ce face acum); când El va reveni ca FIU şi ca OM şi va domni ca FIU timp de o mie de ani; când cei o mie de ani vor fi îndepliniţi, funcţia de FILIAŢIE a lui ISUS HRISTOS va fi terminată, completă, sfârşită. Cu tot respectul, vom spune că această funcţie va cădea în desuetudine. (1 Corinteni 15:24-28)
Prieteni, există o filiaţie, o funcţie a FIULUI născut pe care Cuvântul lui Dumnezeu ne-o învaţă. Dar nu se vorbeşte niciodată de o aşa-zisă Filiaţie veşnică. Sunt fericit că nu este aşa. Nu doresc ca El să fie cunoscut veşnic ca FIU supus. Dar cer ca să-L văd veşnic ca DUMNEZEU PUTERNIC.
ISUS ESTE...
...DEPLINĂTATEA DIVINITĂŢII (Coloseni 2:9)
Răspunsuri scurte la câteva obiecţii:
„SĂ FACEM OM DUPA CHIPUL NOSTRU” (Geneza 1:26).
Adepţii trinitaţii argumentează că acest verset arată o trinitate de persoane divine. (De ce o trinitate, de ce nu patru sau două? Două persoane ar fi de ajuns pentru a fi justificat pluralul.) Dar versetul urmator spune: „Dumnezeu a facut pe om după chipul Său.” EL i-a facut după imaginea lui DUMNEZEU. Notaţi aici folosirea pronumelui singular „El”. Ioan 1:3 şi 10 confirmă că creaţia a fost făcută de o persoană divină. Lumea a fost făcută de EL (ISUS) ― Coloseni 1:16; Isaia 44:24 şi 45:12 sunt clare precum cristalul. DUMNEZEU vorbeşte la persoana întâi singular şi spune: „EU, Domnul, am facut toate aceste lucruri.” Creaţia este opera unei singure persoane divine. (Vezi Iacob 2:19 şi Maleahi 2:10).
Îngerii erau prezenţi când DUMNEZEU a făcut lumea (Vezi Iov 38:7) şi aplaudau faptele Sale creatoare. Iehova vorbea cu îngerii (Psalmul 103:20).
Evreii au crezut mereu că acel „Să facem” din Geneza 1:26 se referea la DUMNEZEU şi îngerii săi. Geneza 3:22 şi 24 „ca unul dintre noi” arată că DUMNEZEU se adresează îngerilor aleşi, heruvimilor care, ca şi EL, cunosc „binele şi răul”. Dar versetul 24 relua singularul: „Astfel a izgonit EL pe Adam.”... „şi... a pus nişte heruvimi.” Omul este în mod sigur făcut după asemănarea îngerilor (Evrei 2:7). De fapt, când apar îngerii, în timpurile biblice, sunt adesea numiţi „bărbaţi” Fapte 1:10.
Mai găsim acel „Noi” care se referă la DUMNEZEU şi îngeri în Geneza 11:7 unde DUMNEZEU declara îngerilor că a sunat ora judecăţii lui Babel.
Ca la SODOMA, DUMNEZEU asociat cu îngerii execută opera de răzbunare: Geneza 18:33 şi 19:1.
Isaia 6:2 este clar precum cristalul în ceea ce priveşte identitatea lui „noi”. Este vorba de DUMNEZEU şi serafimi.
Îngerii nu pot să „predice” Evanghelia (Fapte 10:1- 8), dar ei sunt interesaţi în răspândirea ei: l Petru 1:12.
Nu afirmăm că îngerii au participat la creare. Cu toata umilinţa, marele DUMNEZEU din cer a arătat îngerilor intenţiile Sale. Unii aduc o obiecţie majoră acestui lucru: Isaia 40:12,13. Să citim cu atenţie acest pasaj. Nu se opune propunerii noastre. Nu spune că Dumnezeu refuză să ţină sfat cu îngerii Săi. Declară numai că nimeni nu poate ca sfătuitor să-L înveţe sau să-L instruiască pe ATOTPUTERNICUL. DUMNEZEU nu va ţine sfat cu îngerii lui? De ce? El a făcut-o cu oamenii. A făcut-o cu Avraam (Geneza 18:17) în legătură cu Sodoma şi, nu numai că a ţinut sfat cu ei, dar i-a permis chiar să „negocieze” cu ATOTPUTERNICUL. Totuşi, nici Avraam nici îngerii nu L-au învăţat niciodată pe DUMNEZEU.
CUVÂNTUL ERA CU DUMNEZEU (Ioan 1:1)
Îmi amintesc de un frate drag care citea acest verset pentru a-mi dovedi că ISUS, CUVÂNTUL, era o persoană divină distinct de Tatăl. I-am spus: „Cine vă este DUMNEZEU?” Mi-a raspuns: „TRINITATEA”. I-am replicat: „Să citim acest verset în lumina raspunsului dumneavoastră.” La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Trinitatea (patru) şi Cuvântul era TRINITATEA.
„O! strigă el, în acest verset, DUMNEZEU îl reprezintă pe TATĂL.”
„Bine, am spus. Să citim din nou : «La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.»” Nu raspunse. Sensul versetului era acum clar pentru el, adică CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU.
Orice raţionament care consideră CUVÂNTUL ca o personalitate distinctă de Dumnezeu este distrus prin această declaraţie formală a lui Ioan şi... CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU. Nu cunosc un verset mai unitar ca acela în Biblia întreagă. Cum ar putea exista o diferenţă de persoană între DUMNEZEU şi CUVÂNT?
ELOHIM
ELOHIM se traduce DUMNEZEU în Bibliile noastre. Aceasta arată o pluralitate de însuşiri, nu de persoane. BAAL, în Judecatori 6:31; BAAL-ZEBUB în 2 Regi 1:2 sunt numiţi ELOHIM, dar nu era vorba de „trinităţi”. Mari comentatori ai Bibliei, ca de exemplu CALVIN, au ridiculizat raţionamentul care consideră acest cuvânt ca pe o dovadă a pluralităţii de persoane divine. ELOHIM este aplicat pentru HRISTOS, arătând astfel că el nu semnifică pluralitate de persoane. Vor fi suficiente câteva exemple.
ELOHIM fu vândut pentru 30 arginţi (Zaharia 11:4,12,13); ELOHIM fu străpuns la Calvar (Zaharia 12:10); ELOHIM revine ca rege (Zaharia 14:5).
Credeţi că trei persoane au fost vândute, răstignite şi vor reveni curând? Bineînţeles că nu. Chiar folosirea cuvântului ELOHIM în Scripturi dovedeşte că scriitorii sfinţi nu au vrut niciodată să spună (în aceste pasaje) că existau trei persoane divine, ci dimpotrivă, singurul nostru DOMN ISUS HRISTOS, ACELA care are toate însuşirile Divinităţii care îşi va sfârşi orbita.
PE MALURILE IORDANULUI (Matei 3:13-17)
Unii îşi imaginează că au descoperit o trinitate în acest pasaj. Ei nu fac altceva decât să-şi ia dorinţele drept realitate. Amintiţi-vă că ceea ce s-a petrecut în Iordan, pe vremea aceea, nu avea drept scop de a învăţa o doctrină privind Divinitatea (trinitară sau altfel). De fapt, nimeni nu văzu, nici nu auzi nimic în legătură cu „porumbelul”, cu excepţia lui Ioan Botezătorul. Pentru Ioan acesta era un semn personal şi sigur pentru el, dat de DUMNEZEU, care trebuia să-i permită identificarea lui MESIA.
Trinitarii spun că VOCEA auzită în Iordan implică o personalitate. Îl vedeţi pe măgarul din Numeri 22:28.
ISUS mai declara că „pietrele vor striga şi vor spune «Osana Celui care vine în Numele Domnului»”. Vom declara că aceste pietre au personalitate?
Adevărul este că Omul botezat de Ioan în Iordan era şi DUMNEZEUL OMNIPREZENT şi că El era responsabilul audiţiei acestei voci.
Amintiţi-vă că ISUS pretindea că se află în acelaşi timp şi în cer şi pe pamânt (Ioan 3:13 si 1:18).
Pretindea de asemeriea că, deşi prezent pe pamânt în corpul Său, El era prezent şi în Dumnezeu în mijlocul Adunarii reunite în numele său peste tot, pe pamânt (Vezi şi Matei 28:20 şi de asemenea Matei 18:20)
Lăsaţi-mă să o spun din nou şi fie ca semnificaţia să intre adânc în voi: ISUS care era în acea zi botezat în râu, ERA OMNIPREZENT, PREZENT PESTE TOT ÎN ACELAŞI TIMP.
Dacă negaţi că El (în Divinitatea Sa) era responsabilul acestei voci, atunci îi negaţi însuşirea omniprezenţei.
Ioan 14:10 pune la punct aceasta problemă.
ISUS declară că toate operele miraculoase în legatură cu misiunea lui (şi aceasta include vocea şi semnul porumbelului) vor trebui atribuite Celui care locuieşte în EL.
„Tatăl, care locuieşte în MINE, EL face aceste lucrări ale LUI.” „DUMNEZEUL MEU, DUMNEZEUL MEU, PENTRU CE M-Al PĂRĂSIT?” (Matei 27:46).
Fie ca Dumnezeu să-i facă pe Trinitari să examineze concluziile logice ale obiecţiilor lor, înainte de a le face!
Gândiţi-vă la acest lucru! Dacă Isus ar fi părăsit de DUMNEZEU, atunci El nu este DUMNEZEU. Trinitarii spun că aici vedem o persoană divină care o părăseşte pe alta. Sunt obligat să întreb: „Unde vă este atunci mărturisirea de credinţă în Unitatea Divinitaţii?” Dacă persoanele divine ale trinităţii sunt atât de distincte încât ele pot să se şi părăsească una pe alta, atunci cum (cu minimum de logică) neagă trinitarii că cred în trei dumnezei separaţi?
Isus nu este părăsit de Dumnezeu. Nu putea să fie părăsit pentru că EL era DUMNEZEU arătat în trup (1 Timotei 3:16). Isus însuşi declară că Tatăl său nu putea să-1 părăsească în momentele de criză (Ioan 16:32). Evrei 9:14 ne învaţă că Sfântul Duh locuia în Isus până la săvârşirea sacrificiului. Adevărul este că ISUS SE SIMŢEA PĂRĂSIT. Trebuia să se simtă astfel căci El era substitutul păcătoşilor şi tocmai aceasta era o parte din preţul pe care îl avea de plătit. Citiţi cu atenţie Leviticul 2:1-3.
Floarea făinii se referă la umanitatea Domnului nostru. Untdelemnul amestecat cu floarea făinii se referă la DUMNEZEU în trupul lui Isus Hristos. Tămâia indică mijlocirea. Făina, uleiul şi tamâia erau gătite împreună la foc pe altar, ceea ce se referă la Calvar. Este o imagine frumoasă a prezenţei lui Dumnezeu, Marele Duh care locuieşte în Isus, chiar când flăcările retribuţiei divine îi înghit sufletul la Calvar. Repet: Isus nu era părăsit la Calvar, ci El resimţea teribila realitate a unui suflet părăsit de Dumnezeu pentru că El era acolo în locul păcătosului. Fapte 2:27: „SLAVA PE CARE O AVEAM LA TINE ÎNAINTE DE A FI LUMEA” (Ioan 17:5)
Trinitarii declară că acest verset şi contextul său arată că HRISTOS era „FIUL” înainte de a exista lumea. Dacă aceasta ar fi adevărat, ar contrazice toate pasajele în legătură cu „FIUL” din Scripturi, pasaje care ne învaţă că filiaţia DOMNULUI nostru ISUS HRISTOS se corelează cu „timpul” şi umanitatea. Explicaţia veritabilă a acestui verset este foarte simplă.
Isus se roagă pentru o slăvire care trebuia să vină (Ioan 7:39 şi 1 Timotei 3:16). De fapt, răstignirea, învierea, înălţarea şi slăvirea trebuiau toate să vină atunci când ISUS va face această rugăciune în Ioan 17.
Domnul nostru, în rugăciunea Lui, arată că, într-un anumit sens, El fusese slăvit în veşnicia care s-a scurs, la fel cum El fusese răstignit în veşnicia trecută. (Apocalipsa 13:8 şi 1 Petru 1:20).
Prietene, tot ceea ce priveştete opera mântuitoare a lui Hristos s-a petrecut în veşnicia scursă în gândirea lui Dumnezeu. În gândirea lui Dumnezeu, cu mult înainte ca pământul să existe, Isus se născuse dintr-o fecioară, trăia o viaţă fără păcat, murea în locul nostru, învia în mod triumfător, avea o înălţare minunată şi era primit în SLAVĂ. Dumnezeul nostru locuieşte Veşnicia şi vede lucrurile care nu sunt încă ca şi cum ele ar exista deja. De aceea Efeseni 1:4 arată clar că înainte de a exista lumea, adică voi şi cu mine, şi Biserica era aleasă şi purificată în Hristos şi că Dumnezeu ne-a văzut înaintea LUI. Totuşi, noi nu existam încă.
Teologii care cred în Unitatea lui Dumnezeu înţeleg că Ioan 17:5 se referă la existenţa idealistă a FIULUI înainte de fondarea lumii, sau mai exact, la existenţa sa în gândirea lui Dumnezeu.
Este evident că FIUL nu a existat cu adevărat înainte de Betleem, în caz contrar, nu ne-ar fi fost greu să-1 situăm ca prezent în momentul de faţă în Vechiul Testament şi perioada pe care acesta o acoperă. Nu există nici măcar un singur verset în Vechiul Testament care să arate că FIUL este prezent în această epocă. Este desigur anunţat prin prorocire în Vechiul Testament. Dar, întotdeauna, FIUL este Cel care trebuie să vină, şi nu Cel care este prezent.
Gândiţi-vă un moment: Cum ar putea Fiul să existe în Vechiul Testament (în calitate de Fiu) de vreme ce El trebuia să fie născut de o femeie (să fie facut de o femeie) cu secole mai târziu Galateni 4:4. Exemple ale existenţei anterioare idealizate se găsesc şi în alte părţi ale Bibliei. Comparaţi Romani 4:17 şi Ieremia 1:5.
PLURALUL ÎN NOUL TESTAMENT (Ioan 14:23)
Trinitarii subliniază cuvintele „noi” şi „al nostru” în acest pasaj şi în altele similare pentru a susţine că acest lucru arată un plural de persoane divine. Îmi amintesc că i-am cerut unui predicator trinitar să-mi explice acest verset: „Noi vom veni la El şi vom locui împreună cu El.” Nici măcar nu putea să-şi înceapă explicaţia căci, deşi trinitar, nu putea să creadă în existenţa a trei persoane locuind în El. Prietene, Dumnezeu nu poate locui în tine decât într-un singur fel, prin Duh. Dar Efeseni 4:4 declară: „ESTE UN SINGUR DUH”. Sensul din Ioan 14:23 este foarte frumos şi clar dacă aveţi cheia Unitaţii. Matei 10:20 vorbeşte despre Duhul TATĂLUI, Galateni 4:6 vorbeşte despre Duhul FIULUI şi totuşi nu există două Duhuri, ci UNUL SINGUR (Efeseni 4:4).
Duhul TATĂLUI este Duhul ATOTPUTERNICULUI, Duhul puterii (Ioan 14:10). Duhul FIULUI este Duhul de sacerdoţiu (de preoţie) sau Duhul de rugăciune, supunere (Galateni 4:6; Ioan 17:1; Evrei 5:8) şi credinciosul le posedă pe amândouă în SFÂNTUL DUH.
Tot ceea ce într-un credincios vorbeşte de putere şi miraculos este (Duhul) TATĂL care locuieşte în el. Şi tot ceea ce într-un credincios vorbeste de rugăciune, supunere, ascultare şi sacerdoţiu este (Duhul) FIUL care locuieşte în el. Totuşi, nu există decât UN SINGUR DUH, sub două aspecte. Cei care cred în UNITATEA lui DUMNEZEU pot interpreta Ioan 14:23 şi alte versete cu „plurale”, dar trinitarii nu pot furniza nicio explicaţie.
Să nu uităm niciodată că ISUS are o natură dublă şi joacă deci un dublu rol. Dacă meditaţi asupra acestui lucru, veţi vedea repede că pentru a descrie funcţiile şi acţiunile lui Isus trebuie folosit pluralul. Dar aceste plurale nu indică „persoane”, ci, mai degrabă, funcţii diverse într-o singură persoană, aşa cum putem vedea clar în Ioan 12:45: „Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce m-a trimis pe Mine”. În această privinţă, studierea lui Isaia 53 este utilă. În versetul 6 descopăr că DOMUL (VEŞNICUL) este menţionat în contradicţie cu „EL” (HRISTOS). În versetul 10, CEL VEŞNIC 1-a distrus şi a făcut din sufletul său o ofrandă (jertfă) pentru păcat. Astfel, CEL VEŞNIC apare ca CEL CARE OFERĂ (jertfeşte), iar HRISTOS ca MIELUL (verset 7), SACRIFICATUL, şi cu toate acestea, cine nu ştie că ISUS este SUVERANUL SACRIFICATOR, MARELE PREOT al Bibliei şi cine nu ştie că El este în acelaşi timp Mielul din SCRIPTURI, OFRANDA CEA MARE?
Marele adevăr din Isaia 53 este că HRISTOS DUMNEZEUL-OM este CEL care zdrobeşte şi de asemenea care este zdrobit. El era în acelaşi timp Marele-Preot şi Mielul din Golgota. În mod superficial, puteţi vedea două persoane în Isaia 53, dar cei care cunosc adevărul cu privire la ISUS şi rolul său dublu şi natura sa dublă, aceia ştiu că prorocul nu vorbeşte de două persoane ci de două funcţii, două oficii (funcţii) ale DUMNEZEULUI şi SALVATORULUI nostru ISUS (Evrei 9:14).
CÂŢI A VĂZUT ŞTEFAN? (Fapte 7:54-60)
Ştefan nu spusese: „Îl văd pe Isus şi pe DUMNEZEU”. Ştia mai mult despre aceasta căci „nimeni” (şi aceasta îl include pe Ştefan) nu a văzut vreodată pe DUMNEZEU (Ioan 1:18 şi Ioan 4:12). Dumnezeu este INVIZIBIL (Coloseni 1:15; 1 Timotei 1:17; Evrei 11:27) şi este imposibil să vezi ceea ce este INVIZIBIL. Pentru că DUMNEZEU este invizibil, „Niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea” (1 Timotei 6:16).
Pasajele din Vechiul Testament, în care oamenii asigură că L-au văzut pe DUMNEZEU, sunt explicate prin existenţa teofaniilor îngereşti, materializări temporare ale lui Dumnezeu în formă de înger. În timpul nostru, ISUS este IMAGINEA DUMNEZEULUI INVIZIBIL. ISUS este amprenta, IMAGINEA chiar a DUMNEZEULUI Invizibil (Coloseni 1:15 şi Evrei 1:3).
La Betleem, DUMNEZEU a luat formă umană şi această formă umană numită „FIU” este Teofania lui DUMNEZEU, teofanie perfectă, completă şi permanentă. Aceasta explică de ce teofaniile îngereşti din Vechiul Testament au încetat la Betleem.
Dat fiind faptul că ISUS este adevărata IMAGINE a lui Dumnezeu şi că deplinătatea Divinităţii locuieşte trupeşte în EL (Coloseni 2:9), DUMNEZEU nu poate să-şi arate persoana ÎN AFARĂ sau separat de ISUS. Deci, Ştefan nu a văzut şi nu putea să fi văzut două persoane. Ce semnificaţie are atunci expresia „dreapta lui Dumnezeu”?
Citiţi Exodul 15:6. Moise şi israeliţii sosiţi pe celălalt mal al Mării Roşii declară ca au văzut Dreapta lui Dumnezeu atunci când apele mării au năvălit şi au înghiţit „floarea fină a Egiptului”. Deci ce-au văzut Evreii? Nimic altceva decât o manifestare gigantică a Puterii şi Gloriei lui Dumnezeu. Aceasta ei o numeau Dreapta lui Dumnezeu (Fapte 4:30 şi Isaia 48:13).
Ştefan era israelit şi cunoştea Scripturile israelite şi, când folosea expresia: mâna dreaptă a lui Dumnezeu, el vroia să spună exact ceea ce vroia să spună Moise sau Isaia când foloseau aceeaşi expresie. Ştefan declară că L-a văzut pe ISUS la „locul de SLAVĂ şi PUTERE” şi el îl descrie ca pe „dreapta lui Dumnezeu”.
Notaţi faptul că după ce a avut această viziune, Ştefan credea în continuare că Isus era Dumnezeu. Ştefan „ruga” pe Dumnezeu (Fapte 7:59) şi spunea: „DOAMNE ISUSE, primeşte duhul meu!”
Numai DUMNEZEU TATĂL primeste duhurile celor morţi (Psalmul 31:6; Eclesiastul 12:9; Evrei 12:9).
Ştefan cunoştea acest lucru şi totuşi, în rugăciunea lui, el spune: „DOAMNE ISUSE, primeşte duhul meu!” Ştefan credea că ISUS era DUMNEZEU şi TATĂL ascuns de trup.
Dacă trinitarii ne asigură că Ştefan a văzut doi, atunci DUMNEZEU nu este invizibil. DUMNEZEU A FOST VĂZUT. Isus nu mai este atunci Imaginea lui Dumnezeu, Imaginea precisă a lui Dumnezeu, ci nu este decât o imagine (ceea ce contrazice Scripturile) şi ŞTEFAN şi-a pus duhul în mâinile unui membru nepotrivit al trinităţii.
LUAŢI POZIŢIE PENTRU ISUS
Dragă cititorule, ai ajuns la sfârşitul acestei mici cărţi şi înainte de-a o închide, lasă-mă să trag o concluzie clară: aceasta nu este o controversă de teologi. Este vorba despre HRISTOS! Ce gândiţi despre HRISTOS? Spuneţi că El este DUMNEZEU, cu totul DUMNEZEU, în totalitate DUMNEZEU, numai DUMNEZEU, exclusiv şi în întregime DUMNEZEU? Sau, aşa cum cred mulţi, credeţi că El este numai a doua persoană a trinităţii?
Amintiţi-vă că dacă Isus este DEPLINĂTATEA DIVINITĂŢII, iar dumneavoastră persistaţi să adoraţi pe ceilalţi doi, negaţi Scriptura care declară: „Nu este un alt DUMNEZEU în afară de Mine”. Versiunea engleză: „Nu există alt DUMNEZEU alături de mine”. Dacă Isus este divinitatea împlinită şi dacă îl consideraţi ca fiind numai a treia parte din Dumnezeu (când adoraţi) atunci nu puteţi fi numiţi într-adevăr un adorator al lui Dumnezeu.
De ce nu luaţi poziţie cu Biblia şi Scriptura care arată că ISUS HRISTOS ESTE TOTUL. E1 este TATĂ în ceea ce priveşte Divinitatea sa, FIU în ceea ce priveşte umanitatea sa şi Duh Sfânt în emanare. Într-o zi foarte apropiată, fiecare, peste tot, nu va crede nimic altceva (Zaharia 14:9). Tradiţiile inventate de om declară: „ISUS ESTE ÎN DIVINITATE”, Scriptura Adevărului spune:
„DIVINITATEA ESTE ÎN ISUS” (Coloseni 2/9).
DIVINITATEA ESTE ÎN ISUS. Ce vreţi să credeţi?
Gordon Magee
Editor responsabil:
Vincent Trupia
132 rue du Vieux Moulin
6001 Charleroi, Belgia
Subiect: TAINA DUMNEZEIRII
Niciun comentariu găsit.