Dumnezeul acestui veac rău

16.12.2014 12:40

 William M. Branham
1 august 1965

    Toate-s posibile, numai să crezi;
    Numai să crezi, numai să crezi,
    Toate-s posibile, numai să crezi.
    Să ne aplecăm capetele. Iubite Tată ceresc, suntem mulţumitori în această dimineaţă că putem să credem. Sângele vărsat al Fiului Tău ne-a dat posibilitatea de a deveni părtaşi ai harului Tău şi de a deveni fii şi fiice ale Tale prin supunerea Lui până la moarte de cruce, suntem neprihăniţi prin credinţa în El şi în învierea Lui. Duhul Sfânt este acum revărsat în inimile noastre. Noi suntem recunoscători pentru prilejul de a putea veni în dimineaţa aceasta aici ca să-Ţi împărtăşim gândurile noastre şi să-Ţi aducem închinare prin cântece, mărturii, prin citire de Psalmi, citirea Cuvântului Tău şi suntem într-o aşteptare solemnă ca Duhul Sfânt să ne aducă mesajul pentru timpul acesta. Dă-ne, Doamne, acest lucru! Fă, Doamne, ca prezenţa noastră aici să aibă un rezultat, ca părăsind clădirea aceasta să putem spune ca cei din Emaus: „Nu ne ardeau inimile noastre în timp ce El vorbea cu noi?” Dăruieşte-ne lucrurile acestea, Tată veşnic, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
    Bună dimineaţa prieteni, celor ce sunt aici şi cei din toată ţara, de la coasta de vest până la cea de est, din nord până în sud, care ascultaţi prin transmisie telefonică.
    Astăzi este o zi frumoasă în Indiana, puţin înnorat, răcoare, e foarte bine. Capela este foarte aglomerată până în curte şi de-a lungul pereţilor. Noi Îl aşteptăm din tot sufletul pe Domnul să ne cerceteze azi. Noi sperăm că Domnul vă va da o zi frumoasă oriunde vă veţi afla. Ziua de astăzi este frumoasă căci Domnul ne-a dat-o. Indiferent de cum este vremea, este o zi bună. Noi ne bucurăm că putem fi aici, ne bucurăm de faptul că mai avem prilejul să ne exprimăm credinţa în Isus Hristos faţă de lume. Noi dorim să profităm de fiecare ocazie pe care ne-o dă El să exprimăm iubirea Lui şi ceea ce a făcut El pentru noi. Eu vreau să vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut pentru familia mea. Eu preţuiesc toate darurile acestea mici de dragoste. Adesea uit s-o amintesc. Voi ştiţi că sunt atât de ocupat.
    Mintea mea este foarte ocupată. Vă puteţi închipui despre câţi oameni este vorba, nu doar de aici din biserică, ci din întreaga lume. Lucrurile acestea mă ţin în priză tot timpul. Cineva amintea de binecuvântarea copiilor, botezuri şi altele. Aceasta este foarte bine. Mi-aş dori să pot să le fac pe toate, dar nu prea am timp. Eu trebuie să am gândurile mele aţintite asupra acestui mesaj.
    În Biblie scrie despre apostoli în Fapte 6.3: „De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.”
    Billy voia ca şi de data aceasta să binecuvântez eu bebeluşul, dar sunt atât de mulţi care aşteaptă după predică pentru a li se binecuvânta copiii încât trebuie plănuită o zi anume pentru aceasta. Totuşi, aş vrea să fac aceasta. Încă o dată mulţumesc tuturor celor care s-au gândit la noi şi ne-au adus tot felul de alimente. Pe unii dintre ei îi ştiu, pe alţii nu am apucat să-i cunosc. Eu sunt convins că toţi înţeleg că eu aş vrea să apuc să-l cunosc pe fiecare în parte, dar sunt numai unul. Dar eu fac tot ce pot.
     Dumnezeu să fie cu voi. Eu sunt sigur că există Unul care va fi întotdeauna cu voi, Acela este Isus Hristos. EL o poate, El este Singurul care este întotdeauna prezent şi Atotputernic. EL poate ajuta în fiecare necaz, El este şi Atotştiutor, El ştie necazurile voastre şi de ce aveţi nevoie.
    Aş vrea să vă transmit tuturor că fac cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru fiecare. Ce nu reuşesc eu, va face Dumnezeul Atotputernic. EL va purta de grijă conform bogăţiei slavei Lui pentru toate necesităţile voastre. Aş vrea să vă mai fac de cunoscut că în seara aceasta mă voi ruga pentru bolnavi. Eu sper că puteţi fi aici.
    În Numele Domnului Isus Hristos vă salut pe toţi din toată ţara. Dumnezeu să vă binecuvânteze în dimineaţa aceasta pe toţi cei care ascultaţi, fie din New York, Arizona sau din vest. Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce ascultaţi.
    Am pe inimă un lucru de când sunt aici. Nu am putut să obţinem auditoriul. Ei au fost de acord doar cu condiţia de a nu ne ruga pentru bolnavi. N-am putut să accept aceasta, căci în aceasta constă slujba mea. Aşa că am refuzat, deoarece eu vreau să fiu liber să pot face tot ce-mi va spune Duhul Sfânt. M-am gândit ca o să mai putem suporta o zi în tabernacol. În dimineaţa aceasta este răcoare, dar Domnul a făcut o zi frumoasă pentru noi. Îi suntem recunoscători pentru aceasta.
    Eu am venit aici cu scopul de a predica despre ultimele şapte potire ale urgiei, ultimele şapte trâmbiţe şi cele şapte tunete din cartea Apocalipsei pentru a face în acest ceas pe care-l trăim o legătură între ele şi deschiderea celor Şapte Peceţi şi cele Şapte Epoci ale Bisericii. Nu am obţinut spaţiul necesar pentru aceasta, dar sper să-l obţin cât de curând ori aici, ori în Louisville, New Albany sau vom aşeza un cort şi vom sta atât cât Domnul ne călăuzeşte să o facem. Dar acum, vreau să folosesc această ocazie pentru a-mi exprima încrederea şi credinţa în Dumnezeu şi pentru a vă arăta în ce ceas trăim. Pentru aceasta nu mă îndrept spre o persoană, un crez sau ce o fi, eu vă arăt doar cum o văd în Cuvânt. Duminică trecută am avut o revărsare puternică a Duhului legată de propovăduirea Cuvântului. Predica a durat mult. Aceasta nu ne-a convenit, dar noi nu ştim care este ultima dată când ne întâlnim. Eu aş vrea să pot sta acolo şi să pot spune ca Pavel: „Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu...” Fapte 20:27.
    Isus a spus că El nu a ascuns nimic de ucenicii Lui. Şi eu, cum încerc întotdeauna să rămân sub ungerea Duhului Sfânt pentru a cerceta care este mesajul timpului acesta, câteodată pierd ocazia de a mă duce pe teren pentru a-mi face slujba ca slujitor al lui Dumnezeu, ca un propovăduitor. Există câţiva bărbaţi care mă ajută la înfăptuirea acestei lucrări. Eu le sunt recunoscător tuturor fraţilor mei slujitori.
    Eu nu vreau să-i reţin pe oameni. Dacă, voi, cei ce ascultaţi acum mesajul în toată ţara, v-aţi uita la sala aceasta arhiplină, la camerele copiilor, afară, la cei ce ascultă predica la radio, în autobuze, în autovehicule, atunci cred că aţi putea înţelege care este problema. Mulţi se duc mai departe pentru că nu au putut intra înăuntru. Noi am dori mai multe locuri ca ei să se poată aşeza comod. Dacă este adus un mesaj atât de important al vieţii, ar trebui ca fiecare să se poată aşeza comod ca să-şi poată face notiţe pe hârtie şi în Scriptură. Dar acum, aş vrea să arăt timpul în care trăim acum şi lucrurile pe care trebuie să le întâlniţi. Veţi avea nevoie de ele.
    Dacă eu sau un alt predicator, astăzi sau în orice zi, aş încerca să aduc un mesaj unor oameni muritori cum suntem noi, ţinând cont că timpul este atât de înaintat, după cum cred eu, aş fi un făţarnic dacă aş aduce ceva ce v-ar plăcea să ascultaţi, dar ar fi contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Eu nu mi-aş îndeplini sarcina de slujitor al lui Hristos dacă aş vrea doar să atrag mulţimile. Eu aş vrea să propovăduiesc ceva ce este vital pentru viaţa voastră, nu ca să fiu văzut, ci, dacă mor azi, mâine, aceste lucruri să fie ancorate în inimile voastre şi să vă duceţi înainte şi să-L slujiţi pe Dumnezeu.
    Este pe cale să se întâmple. O ştiu. Mulţi dintre voi vă aduceţi aminte că fratele Junior Jackson a venit la mine cu un vis pe care l-a avut înainte de a mă duce la Arizona. Era ciudat. Care dintre voi îşi mai aduce aminte? Domnul ne-a dat tălmăcirea şi s-a împlinit la literă. Acum iar a avut un vis. Şi lucrul ciudat este că un bărbat din Oregon a fost ieri aici. El aproape că nu mă cunoştea şi a avut acelaşi vis ca fratele Jackson. Eu nu ştiu tălmăcirea. Eu aştept ca Domnul să-mi vină în ajutor. Eu ştiu că va fi ceva de la Dumnezeu. Ţineţi minte aceasta. Un „Aşa vorbeşte Domnul” este ceva ce vine de la Dumnezeu. Eu nu ştiu ce este, este ceva izbitor, foarte izbitor. Omul acela putea fi baptist sau prezbiterian şi ar putea fi astăzi în mijlocul nostru, eu nu o ştiu, a fost ieri aici. Eu nu-l cunosc pe bărbatul acela, dar mi-a povestit visul cu lacrimi în ochi. Acesta l-a impresionat. El a venit de la distanţă mare, din Oregon, ca să-l povestească. În acelaşi fel a venit şi fratele Jackson în dimineaţa aceasta. Aceşti doi fraţi nu se cunosc, ei stau la mii de mile unul de altul, dar amândouă visele tratează acelaşi lucru. Duhul Sfânt nu mi-a arătat încă tălmăcirea. Eu nu ştiu ce să le spun acestor bărbaţi. Dar eu ştiu că Dumnezeu a început să facă ceva şi va fi ceva minunat înaintea ochilor noştri.
    Vreau să citesc în dimineaţa aceasta un Cuvânt din Galateni. Eu nu doar predic. Este ca o lecţie de la şcoala duminicală. Dacă cei care şed vor să facă schimb cumva cu cei care stau în picioare, aceasta nu mă deranjează. Fiţi numai atenţi. Dacă va plânge cumva un copil, atunci aş ruga pe cineva să conducă mamele în  camera copiilor şi să le facă loc acolo.
    Ţineţi Bibliile şi creioanele pregătite pentru a nota locurile din Scriptură. Eu nu vreau să vă simţiţi legaţi, ci să fiţi în libertate şi să cercetaţi totul. Dacă nu sunteţi de acord, este în regulă. Dar eu vorbesc aceasta pentru toată naţiunea, ca oamenii care ascultă mesajul pentru ceasul acesta pe care mi l-a dat Domnul Isus, să creadă, să cunoască ce se va întâmpla şi s-o poată documenta din Scriptură.
    Duminica trecută am vorbit despre „Unşii din timpul sfârşitului.” Dacă sunteţi din aceia care pot asculta predica doar de pe bandă, faceţi-vă rost de benzi. Nu spun aceasta pentru că vreau să vând benzi. Nu aceasta este ideea. Este vorba despre răspândirea mesajului. Dacă aveţi magnetofon, adunaţi un grup de oameni şi ascultaţi acolo. „Unşii.” Oameni se ridică şi spun: „În Biblie scrie: „În vremea din urmă se vor scula proroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni mari.”” Cui se aplică acest cuvânt? Trebuie procedat corect.
    Dacă va fi voia Domnului, voi vorbi în seara aceasta despre tema: „Dumnezeu descoperit în propriul Său Cuvânt” şi despre faptul că ochiul nu poate fi pus în locul unde trebuie să fie urechea. Vedeţi cum a fost scrisă toată Biblia. În ea este prezentat Isus Hristos. Dacă este voia Domnului, voi vorbi despre asta în seara aceasta. Dacă nu, mai târziu.
    Haideţi să citim din Galateni 1:1-4 şi 2 Corinteni 4:1-6. Începem cu Galateni 1:1-4: „Pavel, apostol (Fiţi atenţi la menţiune, „apostol” înseamnă „trimis” sau „misionar”).....Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei: „Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Hristos! El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”
    Citim acum din 2 Corinteni 4:1-6: „De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, (Dacă aici nu este vorba de alegerea mai dinainte, nu ştiu unde ar mai putea fi) a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. (La fel a fost şi în grădina Edenului, i-a alungat ca să nu se atingă de acel pom.) Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” (Amin. Aşa spune Cuvântul.)
În dimineaţa aceasta tema mea este: „Dumnezeul acestui veac rău”, cum am citit-o în Scriptură: „Dumnezeul veacului acestuia...”, al acestui veac rău. În mesajul acesta este arătat răul epocii acesteia. Se potriveşte conform prorociei în această epocă rea. Eu cred că în Biblie pentru fiecare epocă este scris răspunsul pentru credinciosul din epoca respectivă. Eu cred că aici sunt scrise toate lucrurile de care avem nevoie. Trebuie doar să fie descoperit prin Duhul Sfânt. Eu cred că nici un om de pe acest pământ nu are dreptul să răstălmăcească Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de nimeni care să-I tălmăcească Cuvântul. El este propriul Său interpret. EL spunea că o va face şi a şi făcut-o. Cum am amintit-o de multe ori: „...fecioara va rămâne însărcinată....” Aceasta a spus-o El prin buzele unui proroc, aşa s-a şi întâmplat. Nimeni nu trebuie să-L tălmăcească. La început a spus: „Să fie lumină” şi s-a făcut lumină. EL spunea: „În zilele din urmă voi turna din Duhul Meu peste orice făptură....” Nu are nevoie de nici o tălmăcire. EL spune dinainte de lucrurile care trebuiau să se împlinească în zilele de pe urmă, şi ele sunt aici. Nu are nevoie de vreo tălmăcire, este deja tălmăcit.
    Fiţi atenţi în timp ce studiem Cuvântul ca să cunoaştem ce face dumnezeul acestui veac rău, în care trăim. Ar putea să ne pară ciudat, chiar foarte ciudat ca această epocă a harului, când Dumnezeu Îşi adună un popor pentru Numele Său, adică Mireasa Sa, este numită un veac rău. Chiar timpul în care Dumnezeu Îşi cheamă afară un popor pentru Numele Lui, prin har, este numit un veac rău. Noi vom dovedi cu Scriptura că aceasta este epoca despre care El a vorbit. Este ciudat că tocmai într-un veac rău ca acesta, Dumnezeu Îşi cheamă Mireasa afară. Aţi observat? El spusese: „un popor”, nu o biserică. De ce? Ei se numesc Biserica, dar El cheamă un popor.
    O biserică este o adunare de mulţi oameni de diferite convingeri. Dar Dumnezeu cheamă unul de aici, altul de acolo. EL nu a spus: „Eu îi voi chema pe baptişti sau pe metodişti sau pe penticostali”, ci El a chemat un popor. Pentru ce? Din pricina Numelui Său.
    Un popor: pe unul de la metodişti, pe celălalt de la baptişti, sau de la luterani, de la penticostali sau catolici. EL nu cheamă o biserică (un grup), ci un popor pentru Numele Său. Acesta primeşte Numele Său, se logodeşte în Numele Său urmând să aibă parte de nuntă, să se unească  cu El, devenind astfel o parte din El după o hotărâre mai dinainte. Aşa cum este bărbatul care îşi alege nevasta potrivită în viaţă, pe cea care a fost hotărâtă să fie o parte din trupul lui, aşa este şi cu Mireasa lui Hristos, căci ea a fost hotărâtă înainte de întemeierea lumii de Dumnezeu pentru a fi o parte din Trupul Său. Scriptura este atât de bogată, atât de plină de miere.
    Observaţi! Nu ce spune cineva, ci numai ce a ales Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Nu o organizaţie, ci un popor pentru Numele Său. EL o face în acest veac rău, în această epocă a înşelătoriei.
    În ultima săptămână am vorbit de Matei 24 în care ne este arătată  epoca cea mai înşelătoare. Din toate epocile, începând din grădina Edenului şi continuând cu toate celelalte, n-a mai existat o epocă atât de înşelătoare ca aceasta în care trăim. Prorocii falşi se vor ridica şi „...vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” Bisericile reci şi formale, înţepenite în teologia făcută de oameni, nu pot să-i înşele pe cei aleşi. Dar lucrurile sunt foarte asemănătoare cu originalul. Numai să lăsaţi deoparte un cuvânt şi asta este tot ce trebuie să faceţi. Este spus dinainte pentru această epocă mare. Creştini de pretutindeni, luaţi aminte la ceasul în care trăiţi. Notaţi-vă! Citiţi şi ascultaţi cu atenţie!
    De ce cheamă Dumnezeu afară din acest veac rău un popor pentru Numele Lui? Pentru a-Şi cerceta Mireasa. Când ea este descoperită, după ce în prealabil ea a fost cercetată, ea este dovedită, chiar şi faţă de Satan.  Cum a fost la început, aşa va fi şi la sfârşit. Bobul de grâu îşi începe viaţa în pământ şi apoi îşi exprimă viaţa prin toţi purtătorii de la suprafaţa pământului. Iar apoi sfârşeşte cum a început, tot sub formă de bob. În acelaşi fel va ieşi în ultimele zile la suprafaţă sămânţa înşelăciunii care a căzut în pământ în Eden. Aşa cum a căzut prin denominaţiile care au avut un început la conciliul de la Niceea (biserica romană), aşa se adună acum toate într-o super-organizaţie. La fel cum Sămânţa bisericii s-a manifestat la început prin semne şi minuni, iar în mijlocul acesteia era Hristos Cel viu, tot aşa se va sfârşi cu slujba din Maleahi 4 prin care Domnul va reaşeza credinţa care a fost dată la început.
    În acest veac rău, îi va fi demonstrat lui Satan că Mireasa nu este ca Eva. Ea (Mireasa) nu este tipul acela de femeie. Ea, Mireasa este examinată prin Cuvânt ca şi mireasa lui Adam, care a fost examinată tot prin Cuvânt. Mireasa lui Adam credea Cuvântul întreg, dar a confundat o făgăduinţă (şi anume că El „...este Acelaşi ieri, azi şi în veci”). Ea a greşit la o făgăduinţă sub ispitirea duşmanului, la confruntarea faţă în faţă. Acum, poporul care este chemat pentru Numele Său, este Mireasa Sa. Ea trebuie să intre în contact cu lucrurile de la început, nu cu adevăruri care se învaţă în denominaţii, ci cu fiecare Cuvânt al Scripturii. Deja la începutul Bibliei le-a fost dat oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu prin care ei aveau să trăiască. Un singur cuvânt răstălmăcit prin cineva, numit Satan, întrupat într-un animal (şarpele)...Sub această formă, Satan a putut să vorbească cu Eva şi i-a răstălmăcit Cuvântul, şi ea a fost pierdută. Vedeţi? Trebuie respectat fiecare cuvânt. Vedeţi, trucul acesta al Satanei nu s-a pierdut, el vine acum mai şiret prin sămânţa lui. Astfel, a trebuit să vină Isus să zdrobească capul şarpelui. Când a fost ispitit de Satan, Isus a răspuns: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Dumnezeu ne spune nouă acum, în aceste zile din urmă, că dumnezeul lumii acesteia se va ridica în zilele din urmă. Oricine adaugă sau scoate un cuvânt, partea lui va fi luată din Cartea Vieţii. Dumnezeu să se îndure de noi! Să nu ne umflăm pieptul şi să fim cu nasul pe sus, siguri că le ştim pe toate, pentru că şi noi, la rândul nostru, am fost în neascultare odată. Haideţi să venim cu smerenie la tronul de har, plini de îndurare, har, simţind în inima noastră pentru Dumnezeu.
    Ciudat este faptul că după 1900 de ani de predicare a Evangheliei, lumea să fie mai rea decât în zilele în care a fost Isus pe pământ. Lumea se apropie de marele ei punct culminant. Aceasta o ştiţi. Domnul împlineşte în toate Cuvântul Său.
    Ieri am fost cu soţia mea şi câţiva fraţi la un magazin ca să luăm un pachet pentru sora Wood. În timp ce eram acolo, a venit un tânăr şi mi s-a prezentat. Nu-l cunoşteam. A mai venit încă un tânăr şi a spus că ei doi sunt din... fie din Alabama... Cred că erau din Georgia. Eu i-am întrebat dacă cunosc pe fratele Welch Evans. Noi am vorbit câteva minute. Când am vrut să plec, tânărul acesta se uita la mine în timp ce celălalt plecase deja cu fiul său. El se uita la mine spunând: „Aş vrea să vă mai spun un singur  lucru.” Eu l-am întrebat: „Eşti creştin?” „Nu, domnule”, a spus el. Eu nu pot să relatez exact cuvintele pe care le-a spus, se poate să fi fost un sceptic. Eu l-am întrebat dacă a auzit despre apariţia Îngerului Domnului. El a spus: „Da”. Dar el n-a venit niciodată în biserica aceasta. Eu l-am întrebat: „O crezi?” El spunea: „Da, eu observ ceva. Oamenii mi-au povestit de prezicerile tale. Pe o bandă am ascultat cum ai prezis că California se va scufunda. După aceea a apărut mai târziu şi în ziar, iar după ce am citit-o, am crezut-o.” El a mai spus: „Eu vreau să vin astăzi sau mâine (la biserică) pentru prima dată.” I-am spus: „Domnul să te binecuvânteze, fiule” şi i-am dat mâna. El a zis: „Eu sunt cât se poate de pierdut. Eu sunt pierdut ca o monedă în nisipul de pe plajă..” Eu i-am răspuns: „Dar nu trebuie să rămâi aşa. Aici este prezent UNUL care te poate găsi în momentul în care vrei să te laşi găsit..” El spunea: „Eu sunt hotărât.” „Ai vrea să pleci capul?” La care el mi-a răspuns: „Mie nu mi-e ruşine.” Nu numai aceasta, el s-a aşezat în genunchi acolo în parcare de faţă cu toţi oamenii. Oamenii de pe stradă se uitau la el. Noi ne-am rugat acolo cu el până când el şi-a predat inima Domnului. El a venit ca un păcătos, dar a plecat ca un copil al lui Dumnezeu. A coborât din maşină mort duhovniceşte, dar s-a dus viu înapoi. Eu i-am spus: „Mâine, bazinul de botez va fi disponibil.”
    Poetul de cântare spune:
     „Există un izvor din care ţâşneşte sângele,
    Care a curs din venele lui Emanuel,
    Acolo, păcătoşii se scufundă, sub acest şuvoi,
    Şi li se şterg toate petele de vină.”
    I-am spus: „Scoală-te şi lasă-te botezat în Numele Domnului Isus Hristos. În timp ce chemi Numele Domnului, Dumnezeu te va umple cu Duhul Sfânt şi îţi va da lucrurile acestea mari şi minunate şi-ţi va deschide ochii ca să vezi aceasta.”
    Ce este? Lumea se îndreaptă spre un punct culminant. De ce? Duhul fărădelegii, al decăderii morale şi al religiei ştiinţifice au făcut din ea o colivie a oricărei păsări necurate şi urâte, aşa cum zice Scriptura.
    Haideţi să citim Apocalipsa 18:1-5: „După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.”
    Ce avertizare! Aceasta aduce biserica înapoi la Apocalipsa 3:14, la epoca bisericii Laodicea. Foarte religioasă, dar fără de lege. „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol....” Cele scrise se potrivesc perfect cu epoca noastră, nu cu cea a lui Daniel, nu cu cea a lui Noe, ci sunt pentru acest veac rău din urmă.
    Observaţi aici: „Tu eşti gol!” Lăsaţi-o să pătrundă adânc. Eu ştiu că mulţi dintre voi nu sunt de acord cu mine în privinţa aceasta, dar s-a ajuns atât de departe că un creştin aproape nu mai poate părăsi casa lui, fără să ajungă în contact cu epoca aceasta rea şi cu femeile acestea sumar îmbrăcate
    Femeilor, aş vrea să vă spun ceva şi aş vrea ca să mă ascultaţi. Bărbaţi şi femei, s-ar putea să nu fiţi de acord cu aceasta, dar eu mă simt îndemnat să o spun. Aţi ştiut că o femeie sumar îmbrăcată nu este în toate minţile? Ştiţi că aceasta este o curvă, cu toate că o crede sau nu? Ea poate să ridice mâna şi să facă un jurământ în faţa lui Dumnezeu că n-a fost atinsă de altcineva vreodată în afară de bărbatul ei. Vedeţi, ea poate jura, şi totuşi înaintea lui Dumnezeu ea este o curvă. Isus spunea: „...oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:28). Scriptura spune că „ea” este goală şi nu o ştie. Duhul care o unge, este un duh rău de preacurvie. În trup, ea poate să fie curată, ea nu trebuie neapărat să preacurvească, ea poate să şi mărturisească aceasta înaintea lui Dumnezeu, şi totuşi duhul ei este un duh de preacurvie. Ea este atât de orbită de dumnezeul lumii modei încât se îmbracă sexy şi aşa iese pe stradă.
    Acum câteva zile, duceam cu fratele Wood barca noastră la râu. Doream să mă duc pentru scurt timp pe râu în sus. Oriunde te duceai, peste tot dădeai de femei în bichini. Aceasta este o ruşine. O femeie care îmbracă aşa ceva, nu poate să fie în toate minţile. Ea este cuprinsă de un duh de curvie. Femeilor, aduceţi aceasta în ordine cu Dumnezeu! Pentru că într-o bună zi vă veţi da seama că acesta este adevărul. Ca femei care ştiţi că trupul vă este sfinţit, cum mai puteţi să-l mai dezveliţi şi să-l  prezentaţi dracilor desfrânaţi şi păcătoşi care umblă pe străzi în timpul acesta? Dacă fiii lui Dumnezeu ar mai fi tot fiii lui Dumnezeu, iar bărbatul vostru ar fi un fiu al lui Dumnezeu, ori vă obliga să vă îmbrăcaţi corespunzător ori vă părăsea. Aşa este. De fapt, dacă un băiat este un fiu al lui Dumnezeu, nici nu se căsătoreşte cu o asemenea femeie. Voi spuneţi: „Exagerezi. Asta o spui numai de la tine.” Nu, eu vă spun adevărul. Într-o zi vă veţi întâlni cu aceste cuvinte. Sunteţi goale, preacurvare şi nu o ştiţi.
    Voi spuneţi: „Eu jur că nu am călcat jurământul căsătoriei faţă de bărbatul meu.” Dar Dumnezeu judecă conform duhului care se află în voi, nu după trup, ci după duh, după omul lăuntric.
    Omul exterior este condus de 5 simţuri. Omul lăuntric este un om duhovnicesc, condus şi el de cinci simţuri: conştiinţa, iubirea ş.a.m.d. Omul exterior are cinci simţuri: văz, auz, gust, miros, pipăit. Dar interiorul adăposteşte un suflet şi sufletul este condus de un singur lucru: de liberul arbitru (voinţa proprie). Puteţi să acceptaţi ce spune diavolul sau să acceptaţi ceea ce spune Dumnezeu. Aceasta deosebeşte ce duh este în voi. Dacă este Duhul lui Dumnezeu, atunci se hrăneşte din Cuvântul lui Dumnezeu şi nu are parte de lucrurile lumeşti. Isus a spus: „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El” (Ioan 2:15). În cazul acesta, dragostea lui Dumnezeu nu a pătruns în interiorul vostru. Satan v-a indus în eroare. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
    Lumea se află în epoca cea mai rea care a existat vreodată. Ele sunt goale şi neruşinate. În nici o altă epocă femeile nu s-au purtat aşa, în afară de timpul dinainte de potop. Isus a vorbit despre aceasta în Matei 24:37. Voi mai reveni la aceste lucruri.
    A pierdut Dumnezeu domnia Sa sau permite doar celeilalte puteri să-şi facă jocul? După părerea mea, în lumea aceasta acţionează două duhuri opuse. Nu pot fi mai mulţi de doi domnitori. Pe de-o parte, acţionează Duhul Sfânt, pe de cealaltă duhul vrăjmaşului care face o lucrare de rătăcire în acest timp de pe urmă. De la aceasta porneşte restul mesajului pentru această întâlnire.
    Cele două duhuri – unul este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, iar celălalt este duhul lui Satan, care înşeală. Oamenii de pe pământ iau acum hotărârile lor. Duhul Sfânt este acum aici pentru a chema Mireasa afară şi El o face în timp ce le descoperă Cuvântul Său profetic pentru acest ceas şi le arată că este Hristos la lucru. Dacă degetul a fost hotărât să se mişte în epoca aceasta, atunci se va mişca… Dacă piciorul a fost hotărât să se mişte, atunci se va mişca. Dacă ochiul a fost hotărât pentru aceasta, atunci va vedea.
    Duhul Sfânt face ca oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu să fie chemaţi afară din haosul acesta religios. În această epocă în care trăim, Duhul Sfânt legitimează mesajul pentru timpul acesta. Duhul fals al lui Satan este aici şi cheamă biserica lui ca de obicei prin răstălmăcire şi răsucire a Cuvântului, cum a şi făcut-o de la început. Răstălmăcirea, care-şi are începutul în Eden, este aici. Vedeţi că se întoarce la timpul secerişului.
    În celelalte epoci, oamenii făceau parte dintr-o denominaţie sau alta. Ce se întâmplă cu spicul de grâu al denominaţiilor? Se usucă. Duhul îi părăseşte şi merge mai departe la punctul culminant în care vine sămânţa. Vedeţi, prin încercare, ele vin amândouă la izvorul lor. Nu uitaţi aceasta. Deja Ioan vorbea despre duhul rătăcirii (1 Ioan 4:6). Eva nu a spus deschis: „Eu nu cred în Dumnezeu”, dar ea a acceptat răstălmăcirea – rătăcirea.
    Satan nu a venit şi a spus: „O, acesta nici nu este Cuvântul lui Dumnezeu.” Vedeţi, el acceptase că este Cuvântul lui Dumnezeu, dar el a dat acea răstălmăcire proprie. Dumnezeu a spus clar că nu au voie s-o facă. Ce iese de aici? O rătăcire puternică pentru ca oamenii să creadă minciuna prin care vor fi condamnaţi. Dacă vreţi să citiţi, este în 2 Tesaloniceni 2:11-12. Am o sumedenie de locuri din Scriptură care le-am putea aminti, dar le vom citi pe rând. Dacă vă sună străin sau apare vreo întrebare, atunci să v-o notaţi spre binele vostru.
    Căzând în rătăciri puternice, aşa cum o spune şi Scriptura în  2 Tesaloniceni, omul fărădelegii va apărea şi se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu, făcându-i pe oameni să ajungă în rătăcire, crezând o minciună prin care vor fi condamnaţi.
    Aceasta a făcut-o şi cu Eva. El nu i-a spus că Cuvântul nu este adevărat, astfel el i-a dat o rătăcire puternică şi ea a crezut minciuna. Duhul de rătăcire este de la Satan, iar acum el lucrează în fiii neascultării. Faţă de ce sunt ei neascultători? Aşa cum a fost Eva la început, neascultătoare faţă de adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, aşa sunt ei acum.
    Ca să înţelegem mai bine, citim din Efeseni 2:1-2: „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.” Dacă duhul antihrist a început prin neascultare în copilăria lui, ce va fi când va atinge apogeul în persoana lui antihrist? Cât de înşelător va fi! Cu cât mai puternică este înşelarea printr-un matur decât printr-un copil. Este scris : „duhul care lucrează acum în fiii neascultării”, neascultători faţă de Cuvânt
    Vreau să rămân la tema aceasta: „fiii neascultării.” Ştiaţi că începutul vostru a avut loc cu mult înainte? Eu pot să v-o demonstrez din Cuvânt. Voi aţi fost vii deja în străbunicul vostru. Voi aţi venit prin străbunicul vostru, apoi prin bunicul vostru, şi apoi prin tatăl vostru. Aceasta o ştiţi. Biblia o spune în Evrei 7:9-10: „Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.” Avraam l-a avut pe Isaac şi Isaac pe Iacov şi Iacov pe cei 12. Aici vedeţi foarte clar hotărârea mai dinainte.
    Şi în această predică  aş vrea să accentuez lucrurile pe care vi le-am spus în cadrul mesajului luminii din timpul de seară, despre care a vorbit Dumnezeu că va fi pe pământ. Fiţi atenţi! Bărbatul – fiara, trebuie să apară pe pământ ca să-i înşele pe toţi care nu au numele scrise în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat, înainte de întemeierea lumii (Apocalipsa 13:8).
    Dumnezeu, Duhul cel mare, era deja Dumnezeu înainte de a fi începutul. Aţi ştiut voi că atunci aţi fost deja în El? Dacă sunteţi acum creştini, aţi fost deja atunci în El. Tot aşa, plinătatea dumnezeirii S-a întrupat în Persoana lui Isus Hristos. Atunci când Isus a murit pe cruce, am murit şi eu cu El, căci eram deja în El, căci EL era plinătatea Cuvântului descoperit, ştiind că noi vom fi descoperiţi mai târziu. La Golgota am fost cu El, am fost îngropaţi cu El şi prin învierea Lui din morţi vom învia şi noi. Prin Duhul Lui ne-a luat şi pe noi la tronul harului Său şi am fost strămutaţi în locurile cereşti în Isus Hristos pentru totdeauna.
    Căci aşa cum sămânţa de viaţă porneşte de la tată, şi se transmite din tată în tată, aşa se transmite şi Viaţa lui Hristos în noi. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a folosit duhul lui Ilie de cinci ori. Ce este? Este o dăruire mai departe, o transmitere din generaţie în generaţie.
    Aşa cum viaţa şi trăsăturile vă sunt transmise datorită reproducerii, de la tatăl vostru aşa se întâmplă şi prin Duhul lui Dumnezeu în aceia care au fost hotărâţi înainte de întemeierea lumii.
    Când plinătatea Cuvântului a venit într-un trup omenesc numit Isus Hristos, acolo Dumnezeu m-a făcut să plătesc pentru păcatele mele, în El, acolo. Apoi, în înviere, m-a înviat împreună cu El. Prin El avem acum puterea şi autoritatea asupra fiecărui drac. O, dacă aţi putea crede numai ceea ce a dat Dumnezeu... Dacă nu aţi fost aşezaţi în El, nu o aveţi. Şi dacă aţi fost aşezaţi în El, dar nu o credeţi şi vă este frică să acţionaţi, nu veţi beneficia de nimic. Dar dacă sunteţi, veţi beneficia pentru că aţi fost hotărâţi mai dinainte să faceţi ceea ce faceţi. Biblia spune că faraonul a fost ridicat cu scopul de a fi faraon. Aşa a fost şi cu Iuda Iscarioteanul, „fiul pierzării”.
    Remarcaţi aceste mari adevăruri de care ne apropiem acum. Vedem că biserica a respins domnia Cuvântului lui Dumnezeu şi l-a acceptat, în schimb, pe Baraba. Puteţi să citiţi în Scriptură în Matei 27:15-23. Ce s-a realizat prin aceasta? Lumea bisericească, organizată cu bărbaţi drepţi şi sfinţi, cum se credeau ei, şi cum erau văzuţi în ochii oamenilor, răstignea pe Isus spunând: „Nu vrem ca Acesta să domnească peste noi.” Isus a fost plinătatea Cuvântului lui Dumnezeu. În Ioan 1:1 este exprimat acest lucru. Dar ei spuneau: „Noi nu vrem ca Cuvântul, acesta să domnească peste noi.” EL era Cuvântul, dar ochii lor nu puteau să vadă cine era El. EL era răspunsul direct al fiecărei prorocii ce trebuia să fie împlinită în El.
    Aceasta o credem cu toţii, căci ne uităm înapoi şi vedem cum a fost şi s-a împlinit. Dar dacă lumea actuală din acest veac rău de acum, ar fi trăit în timpul acela, ar fi făcut acelaşi lucru pe care-l fac şi astăzi, căci  acelaşi Cuvânt a fost descoperit şi pentru acest veac. Ei ar fi făcut acelaşi lucru. N-ar putea face altceva. Ei sunt fiii neascultării. Peste ei este o lucrare puternică de rătăcire pentru a crede o minciună prin care vor fi condamnaţi.
     Fiţi atenţi! Lumea religioasă nu-L acceptă pe Isus, Cuvântul descoperit pentru timpul respectiv. De ce? Ei au răstălmăcit Cuvântul altfel. Ei trebuiau să o ştie că El este Cuvântul, căci tot ce a spus Dumnezeu că va face a şi împlinit. EL a spus către ei: „Cercetaţi Scripturile pentru ceasul acesta. Dacă nu fac ceea ce trebuie să fac, atunci să nu Mă credeţi.” Ei răspundeau: „Noi credem ce a spus Moise.” EL spunea: „Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine” (Ioan 5:46).
    Ei nu au văzut-o. Dumnezeul cerului murea la cruce strigând aceleaşi cuvinte care au fost spuse deja de proroci,  şi ei tot n-au văzut. Ei nu erau din neamul Lui. Ei nu erau Cuvântul, dar erau foarte religioşi. Dar ei nu erau Cuvântul, altfel ei ar fi recunoscut ce se întâmplă în timpul lor.
    Vedeţi ce frumos se leagă versetele din Scriptură pentru fiecare epocă? Când lumea religioasă nu acceptă Cuvântul lui Dumnezeu să domnească peste ea, primeşte un ucigaş care să domnească peste ea, pe Baraba. Ce rezultat are aceasta? Satana, „dumnezeul acestui veac rău” este înălţat pe locul pe care el a vrut să fie întotdeauna. Ascultaţi acum! Satana este descris ca fiind numai dumnezeul acestui veac rău, nu al vreunui alt veac. El nu este descris ca dumnezeu al epocii lui Noe, nici al epocii lui Ilie, ci doar al acestui veac. O, să nu uitaţi asta! El este dumnezeul acestui veac rău, căruia i se închină milioane de oameni, fără ca ei s-o ştie. Dar Scriptura îl descoperă în dimineaţa aceasta.
    Haideţi să vedem ca s-o cunoaştem. Să lăsăm Scriptura să descopere lucrurile, ca în adunările în care Duhul Sfânt acţionează prin darul de deosebire şi cheamă un bărbat şi îi spune: „Tu nu ai dreptul să trăieşti cu femeia aceasta.” „De ce ai făcut aceasta acum 10 ani când ai fugit cu soţia altuia?” Ce face Duhul Sfânt? Îl descoperă pe Satan care l-a legat pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au păcătuit. Astfel, el este dat de ruşine.
    Doctorii au instrumente şi încearcă să descopere boala, dar ei nu sunt în stare. Atunci vine Duhul Sfânt care descoperă ce este şi demască acel duh. Aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Este o lumină care străluceşte în întuneric. Dacă într-o încăpere auziţi un zgomot misterios, şi nu ştiţi ce este, voi aprindeţi lumina şi repede, toţi greierii şi gândacii o iau la fugă, ei sunt făpturi ale întunericului. Când văd lumina, ei pleacă. „Ei au plecat de la noi, căci nu erau dintre noi”, spune Scriptura. Vedeţi, ei nu pot trăi în lumină, căci Dumnezeul Cerului Şi-a trimis lumina în aceste zile de pe urmă şi a luminat drumul pentru copiii Lui, ca să nu umble în întuneric şi să se împiedice, ci să umble în lumina Domnului Isus Hristos. „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Amin.
    Satana este în mod vădit dumnezeul acestui veac rău. De la început el a avut ambiţia de a fi dumnezeu. Citim din Isaia 14: 12-14: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”
    Ambiţia lui Satan a fost să primească închinare ca şi Dumnezeu. El s-a înălţat deasupra stelelor cerului, le predica şi ducea în rătăcire a treia parte din ele. Vedeţi, aceasta este ambiţia lui. Acum el este gata cu  mireasa lui, „aleasă” cu atenţie, educată prin propria lui ştiinţă, decorată cu rătăcirea lui în clădiri mari, denominaţiuni mari, lustruită prin teologia lui, o mireasă inteligentă, intelectuală şi educată. El a făcut totul pentru a înşela întreaga lume şi pentru a deveni un dumnezeu. Totul este cuprins în persoana antihristului, care este deja încununat ca „locţiitor al lui Dumnezeu” de către mireasa lui lumească, intelectuală, îmbrăcată cu pompă intelectuală şi cu educaţie religioasă. Mireasa sa este religioasă ca şi el, prin propria răstălmăcire a Cuvântului lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat deja cu Eva şi cu fiul său, Cain. Acum voi spuneţi: „Fiul lui Satan?” Arătaţi-mi un singur loc unde Cain a fost numit fiul lui Adam! Biblia spune că el a fost „de la cel rău”, sămânţa şarpelui (1 Ioan 3:12).
    Măhrama a fost ridicată. Piramida a fost deschisă, aşa cum arată descoperirea. Observaţi cum acţionează el, observaţi ce gânduri are. El a crezut că Dumnezeu locuieşte în frumuseţea acestei lumi. El s-a gândit la aceasta în cer. Păcatul nu a început doar în grădina Eden, ci în cer, unde Lucifer, „fiul zorilor”, s-a înălţat în frumuseţe şi voia să aibă o împărăţie mai frumoasă decât cea a arhanghelului Mihail. El se gândea că Dumnezeu locuieşte în frumuseţe.
    Observaţi! Cain nu dorea o jertfă de sânge, el aducea pe altar fructele lui frumoase de pe câmp. Toate le făcea foarte religios, ca şi  Abel, el îşi aducea jertfa lui şi se închina lui Dumnezeu, era ascultător în toate, dar fără să aibă descoperirea Cuvântului. Dar la început a fost Cuvântul, Planul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu a dat descoperirea fiecărui lucru pe care l-a legitimat şi dovedit ca fiind corect. Nu religia, nu un altar, nu apartenenţa la o biserică, nu aducerea unei jertfe, nu sinceritatea, ci descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a descoperit lui Abel că nu era vorba că mama lui a mâncat un măr pe care i l-a dat şarpele, ci ea a avut o legătură sexuală cu Satan în persoana unui animal, nu o reptilă, nu o reptilă, ci cel mai şiret şi mai iscusit dintre toate fiarele câmpului, cel mai apropiat omului, singurul a cărui sămânţă se putea încrucişa cu cea a omului. Ştiinţa încearcă s-o descopere, dar n-o s-o descopere niciodată, căci fiecare os al trupului său a fost schimbat. Biblia pronunţă că asta a fost.
     Observaţi ce face el acum. El se va aşeza în Templul lui Dumnezeu (în Biserică) şi se va da drept Dumnezeu. Puteţi s-o citiţi în 2 Testaloniceni, cap. 2.3 şi Apocalipsa, cap. 13.4, 11 şi 12 unde ambii proroci, atât Ioan cât şi Pavel au vorbit despre lucrul acesta care se va împlini în zilele de pe urmă.
     Biblia vorbeşte despre timpul în care trăim noi acum, ca de „ziua omului.” Aceasta nu este „ziua Domnului”. Dumnezeu nu este dumnezeul lumii acesteia, ci El este Dumnezeul cerurilor. Aceasta nu este „ziua Domnului”, aceasta este „ziua alegerii”. Ori trăiţi pentru ziua de astăzi şi muriţi, ori alegeţi pe Dumnezeu şi trăiţi. Dumnezeu este Cuvântul. Cuvântul este Cuvântul descoperit pentru ora şi timpul acesta. Observaţi ce spunea Pavel în 1 Corinteni 4.1-5. El vorbea despre a fi judecat de un scaun omenesc de judecată în ziua omului. Mă veţi întreba: De ce o numeşti „ziua omului”? Este ziua în care lucrările făcută prin ştiinţa omului sunt proslăvite. Uitaţi-vă la discursul lăudăros al comuniştilor. Ei vor să zboare pe lună. Dumnezeu Îşi ia oamenii la cer. Vedeţi cum se cheltuiesc mii de miliarde de dolari pe lucrurile acestea. Când vor ajunge acolo nu vor găsi nimic. Ce s-a întâmplat cu ei? Mie nu-mi arde de Lună, aş vrea să trec atât de iute pe lângă ea, încât să nici nu o prea observ şi să mă duc mai departe în sus. Aş vrea să trec peste calea Lactee, mai departe în sus. Da.
    Lumea de astăzi s-a predat „cunoştinţei” care a venit prin Satana. Ziua omului este slăvită, dar nu prin Cuvântul lui Dumnezeu, ci prin propria lui înţelepciune. Lăsaţi-o să pătrundă adânc. Dacă ascultaţi predica aceasta încă o dată pe bandă, atunci opriţi-vă la punctul acesta şi gândiţi-vă o clipă. Faptele omului sunt înălţate deasupra Cuvântului lui Dumnezeu şi a lucrărilor Sale. Este înţelepciunea lui Satan pe care i-a dat-o Evei la început. Acum ascultaţi cu atenţie! Înţelepciunea lui Satan este înălţată pe tron, ei se închină şi-i slujesc mai mult decât Cuvântului confirmat pentru timpul acesta. Bisericile noastre dovedesc aceasta prin seminarele lor. Ei cred că învaţă mai mult decât ştie Cuvântul lui Dumnezeu despre aceasta. Doctor cutare şi cutare; profesor cutare şi cutare; învăţătorul X, ei toţi înalţă propria lor aşa-zis ştiinţă, care este de la Satan, deasupra făgăduinţei confirmate a lui Dumnezeu, dovedite clar în faţa ochilor lor. Dar oamenii dau crezare acelor lucruri. Cuceririle lui ştiinţifice încearcă să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu ca greşit. Gândiţi-vă numai! Teologia lui omenească explică oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl face fără efect, ca în acea epocă denominaţională când a umblat Isus pe acest pământ. Isus a spus: „Făţarnicilor, voi aţi dat tradiţiile voastre mai departe şi aţi făcut Cuvântul lui Dumnezeu fără putere înaintea oamenilor!” Acelaşi lucru îl fac şi astăzi. Cuvântul nu mai are putere pentru ei…
    Observaţi, oamenii îl înalţă „mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu.”” Nu scrie în 2 Tesaloniceni că o vor face? Se întâmplă prin autoritatea bisericilor denominaţionale. Oamenii cred mai mult într-o denominaţiune decât în Dumnezeu, şi Dumnezeu este Cuvântul, ei cred mai mult într-un crez denominaţional decât în Cuvânt, crez care-l înalţă pe antihrist mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu. Şi există numai un singur Dumnezeu şi Acela este Cuvântul. Dar Dumnezeul acestui veac se înalţă mai presus de Cuvântul adevărat şi legitimat al lui Dumnezeu (1 Ioan), el (antihristul) se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” şi se aşează în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu, şi oamenii i se închină. O, Dumnezeule, îngăduie ca aceşti oameni să vadă înşelăciunea! El este proslăvit şi oamenii acestui veac rău îl cred cu veneraţie. Îl vedeţi acum pe dumnezeul acestui veac rău şi pe slujitorii lui?
    Observaţi cum este el descoperit! El zice că face o lume mai bună prin cunoştinţa lui, ca să se poată trăi în ea mai bine, dar fără Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. El uneşte toate denominaţiunile cu crezurile, intelectualii şi oamenii de ştiinţă şi le spune oamenilor că face o lume mai bună pentru ei, tăgăduind făgăduinţa lui Dumnezeu care spune că singurul timp în care omenirea o va duce bine este împărăţia de o mie de ani. Ştiţi părerea mea, el a creat o lume pentru a păcătui mai bine în ea, nu pentru a trăi mai bine în ea. Cum a făcut-o? El a legalizat păcatul. A legalizat consumul de alcool şi de tutun. Apoi, bisericile au legalizat faptul ca o femeie cu părul scurt să poată fi membru al lor. Ea poate purta pantaloni scurţi, se poate farda, şi totuşi face parte dintr-un grup religios, fapt care este în opoziţie absolută cu Cuvântul lui Dumnezeu. Satan vă spune că totul este în ordine. Vedeţi cunoştinţa lui? Ce are a face cu femeia? Este acelaşi lucru ca şi a lua sau a nu lua din fructul oprit. Aceasta este. Dumnezeu a spus să nu se atingă de acel fruct, dar el a spus contrariul. Şi ea îl crede şi îl iubeşte pentru aceasta. Ea-l urăşte pe Dumnezeu. Propriile ei fapte o dovedesc. Cu toate că mărturiseşte că Îl iubeşte, ea îl iubeşte pe Satan. Ea se închină dumnezeului modei, dumnezeului lumii acesteia, divelor de la Hollywood. Ea îl iubeşte, dar urăşte adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, care este singurul Dumnezeu adevărat. Satan legalizează orice şi spune: „Nu este nici o problemă. În biserica noastră, femeile pot face asta şi cealaltă.” Dar în prezenţa Dumnezeului Celui viu, ele nu pot să vină decât dacă se pocăiesc. Vedeţi, el este dumnezeul frumuseţii lumeşti. Ea vrea să arate frumos şi el este dumnezeul frumuseţii de la început. Prin înţelepciunea şi ştiinţa lui şi prin materialul care i-a stat la dispoziţie, a reuşit să o facă frumoasă pentru acest veac modern şi rău. El a făcut frumuseţea.
    Observaţi! De la început Set şi urmaşii lui nu au mers pe calea intelectuală. Vrem să mai vorbim încă puţin despre ştiinţă. Eu nu spun aceasta ca să-mi scuz propria neştiinţă, dar toţi cei care tăgăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu sunt un grup de neştiutori. De observat că urmaşii lui Set n-au umblat pe calea ştiinţei. Ei erau păstori şi ţărani. Dar fiii lui Cain iubeau ştiinţa. Ei erau inspiraţi de Satana, tatăl lor. Cain şi sămânţa lui au fost inspiraţi de tatăl lor, Satana. Urmăriţi sămânţa lui Dumnezeu în fiecare epocă şi în zilele noastre. Creştinii adevăraţi nu dau mult pe cuceririle şi cercetările ştiinţei. Ne vom referi la aceasta mai pe larg. Dar urmaşii lui Cain aveau natura tatălui lor, Satan, plin de cunoştinţă lumească, frumuseţe, ştiinţă ş.a.m.d. Copiii lui Cain erau îndreptaţi spre ştiinţă şi învăţaţi. Ei ştiau să cânte la instrumente ca un Elvis Presley modern. Ei construiau oraşe, făceau femeile atrăgătoare pentru poftele lor, ca Satana care dă femeilor vopsele, dorinţe să-şi taie părul scurt, de a purta pantaloni scurţi şi altele de genul acesta. Este pentru propria şi murdara lui poftă. Este o exprimare categorică, dar este singurul mod în care o pot spune.
    Evanghelia lui Satan este o evanghelie a ştiinţei şi a progresului. În Eden, nu Dumnezeu, ci Satan a predicat evanghelia progresului. Ştiinţa şi progresul compun evanghelia lui Satan. Vedeţi unde ne-a adus aceasta astăzi! Cui i-a predicat el în Eden? În Eden, el i-a predicat-o miresei lui Adam şi ea a crezut minciuna. El a înşelat-o, făcând-o să pună la îndoială un Cuvânt al lui Dumnezeu. S-ar putea să fi spus: „Nu este dovedit ştiinţific că se moare în această biserică sfântă”, sau: „Tu vei fi şcolită şi educată să nu crezi într-un lucru atât de iraţional ca moartea. Nu contează că o spune Cuvântul lui Dumnezeu, este iraţional.”
    Priviţi-l astăzi! El spune: „Dumnezeu este un Dumnezeu bun. Voi vă aflaţi în sfânta lui Biserică. Voi nu puteţi să muriţi.” Dar Dumnezeu a spus-o şi El este autoritatea finală. Vedeţi ce spune astăzi: „O, este suficient dacă faceţi parte din biserică. Nu contează ceea ce faceţi... Veniţi doar la biserică şi fiţi membri buni! Că n-ai voie să-ţi tai părul, asta e o prostie! Poţi să porţi pantaloni scurţi, să te fardezi, să  ieşi în oraş să dansezi, să bei câte-o bere din când în când, nu păţeşti nimic, atâta vreme cât nu exagerezi. De fapt, aş vrea ca voi, copiii, să o încercaţi, ca să decideţi dacă vă place sau nu.” Acesta este dumnezeul acestui veac, al acestui veac rău. „Dumnezeu este un Dumnezeu bun...” Am auzit expresia aceasta atât de des, încât mi se face rău. Dumnezeu este şi un Dumnezeu drept! EL nu este un bunic slab ai cărui nepoţi să poată face ce vor cu El şi să n-aibă nici o vină. EL este un Dumnezeu al sfinţeniei şi al dreptăţii. EL a dovedit-o primilor Săi copii în grădina Edenului. Dacă depăşeşti graniţele Cuvântului Său, prin nerespectarea unui singur cuvânt, eşti mort! Acelaşi lucru este valabil şi astăzi.
    Remarcaţi, el a predicat aceeaşi evanghelie intelectuală, socială, educată şi Evei, iar mireasa lui Adam a crezut-o. Şi el a reuşit s-o împuieze şi pe aşa-numita mireasă a lui Hristos, biserica Celui de-al doilea Adam, cu aceleaşi argumente. Aşa este. „Pentru numele lui Dumnezeu, voi nu veţi muri. Dumnezeu este prea bun să facă aşa ceva. Atât timp cât faceţi parte din biserică şi credeţi…” Şi diavolul crede, el nu se preface a crede, ci crede realmente, dar nu este mântuit. Nu ajunge a spune: „Dacă crezi…” El spune celei de-a doua Mirese acelaşi lucru pe care l-a spus primei miresei. De exemplu: „Vindecarea dumnezeiască nu mai există, asta o putem dovedi. Încă nu a fost dovedit nici un astfel de caz.” El mai spune: „Botezul în Numele lui Isus Hristos nu este în regulă, voi nu ştiţi că eu sunt autoritatea cea mai înaltă în biserică. Aceasta am stabilit-o deja la Niceea (Roma).” Da, atunci când aceste trei duhuri necurate au ieşit din gura Balaurului, a fiarei şi a prorocului mincinos. Ei spun: „Noi credem într-un Dumnezeu trinitar.” Acesta este un lucru cum nu se poate mai păgân! Să nu veniţi vreodată în prezenţa lui Dumnezeu cu aşa ceva, să nu încercaţi să staţi în prezenţa Lui cu aceasta.
    Ei mai spun: „Este totuna dacă eşti botezat în titluri: Tată, Fiu şi Duh Sfânt.” Ce deosebire există? Deosebirea este atât de mare încât Pavel le-a spus unor baptişti că ei trebuia să fie rebotezaţi în Numele lui Isus Hristos pentru ca Duhul Sfânt să se pogoare peste ei şi l-a făcut pe apostol să spună: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema (blestemat)!” Desigur, că există o diferenţă. Şi încă ce diferenţă!
    El (Satan) mai zice: „În zilele acestea nu mai există un botez cu Duhul Sfânt. A fost hotărât numai pentru apostoli. Aceasta a trecut.  Nu mai există proroci, nici nu s-a mai auzit de aşa ceva. Minuni? Nu pot fi dovedite ştiinţific. Maleahi 4? Aceasta a fost pentru o altă epocă. Cât despre Ioan 14:12, Domnul Isus nu a vorbit serios! Luca 17:30? Vai, a fost doar un mit. Este tălmăcit greşit. Nu a fost în original.” Se spun asemenea prostii când Dumnezeul Atotputernic vine în mijlocul nostru şi legitimează Cuvântul ca fiind adevărat. Dacă Domnul Isus spune că El este acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci El o şi dovedeşte. Eu nu dau nimic pe ceea ce spune cineva, Dumnezeu descoperă, El tălmăceşte Cuvântul Său. EL spunea că o va face în zilele din urmă: „Spre seară se va arăta lumina” şi s-a făcut lumină ca să Se descopere Fiul lui Dumnezeu.
    Acelaşi soare care răsare în est apune în vest. Prorocul spunea: „Va fi o zi când nu va fi nici zi, nici noapte.” Va fi întunecat, norii vor acoperi faţa soarelui. Dar a mai spus: „...dar spre seară se va arăta lumina.” Acelaşi  Fiu (Soare), „El este Alfa şi Omega.”
    S-a spus mai dinainte că acelaşi  soare (Fiu) care S-a descoperit la răsărit, Se va descoperi şi la apus în zilele de pe urmă, înainte de sfârşitul zilei. Eu nu ştiu cum o tălmăcesc ei, dar Dumnezeu îşi tălmăceşte propriul Său Cuvânt. EL o dovedeşte. Acesta este timpul serii!
    Este trist, dar Biserica a fost amăgită din nou. Mireasa lui Hristos se ia iarăşi după înţelepciunea vreunui predicator care a absolvit seminarul teologic, în loc să creadă Cuvântul curat şi confirmat al lui Dumnezeu.
    Acum voi predicatorilor, oriunde vă veţi afla, poate nu sunteţi de acord cu cele spuse, eu nu vreau să vă rănesc, dar eu vorbesc aici ascultătorilor mei. Dacă vreţi să veniţi şi voi, m-aş bucura să ascultaţi şi voi. Eu le vorbesc lor despre ce au văzut deja ca să înţeleagă şi Dumnezeu dovedeşte că este corect. Acesta este ceasul. EL nu are nevoie de cineva care să Îi tălmăcească Cuvântul. Înţelepciunea voastră lumească nu are nimic de-a face cu aceasta. Poate ai o diplomă de licenţă, de masterat sau chiar de doctorat, aceasta nu înseamnă nimic. Dumnezeu Însuşi Îşi tălmăceşte Cuvântul. EL a făgăduit-o şi iată că se şi întâmplă.
    Dar prin cunoştinţa seminarilor teologice, prin predicile denominaţionale, întreaga lume se întoarce la fiara a cărei rană de moarte a fost vindecată, trecând de la păgânism la papalitate. Vedeţi unde se îndreaptă ea (biserica lumească n.tr.)? Ea o crede. Ea crede cunoştinţa pe care i-o spune el.
    Vedeţi, ambele mirese logodite au crezut ştiinţa lui Satan care este în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Mireasa lui Adam credea în cunoştinţa lui Satan, deşi era în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Mireasa lui Hristos a crezut în această cunoştinţă a acestei epoci intelectuale şi rea, tot în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu.
    În domeniul pământesc, Eva a crezut-o şi astfel, întreaga omenire a intrat în moarte. Mireasa lui Adam, înainte ca Adam s-o cunoască de soţie, ea a scufundat toată omenirea în moarte. Aşa că, fie că este sau nu ştiinţific, noi murim. De ce? A spus-o Dumnezeu.
    Acum, ori că vă aflaţi în Edenul cel sfânt, sau într-o biserică sfântă sau într-o denominaţiune sfântă, sau oriunde aţi fi, veţi muri în ziua în care nu veţi crede un Cuvânt al lui Dumnezeu, cuvânt ce a fost confirmat şi dovedit în faţa voastră. Aceea este ziua în care vă despărţiţi de Dumnezeu. Nu este vorba de a nu crede o propoziţie, este suficient să nu crezi un singur Cuvânt. Oricine va adăuga sau va scoate un Cuvânt, va muri cu siguranţă.
    Mireasa lui Adam a cauzat moartea fizică pentru toată omenirea. Mireasa celui de-al doilea Adam, logodnica lui Hristos, a aruncat întreaga lume într-o moarte denominaţională, primind „semnul fiarei” prin intermediul marilor denominaţiuni ştiinţifice şi intelectuale.
    Se zice: „Noi suntem baptişti, noi suntem prezbiterieni, noi suntem penticostali… Noi avem aceasta. Noi deţinem mai mult. Noi suntem recunoscuţi de stat. Noi avem membri în toată lumea. Cei mai văzuţi din oraş, primarul.....etc. vin la noi… Chiar preşedintele vine la noi la liturghie.” Întreaga lume religioasă a fost aruncată într-o moarte duhovnicească, denominaţională. Ea este moartă.
    Voi spuneţi: „Tu acoperi un teritoriu mare.”
    Isus spunea: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe (unde au fost salvate opt suflete), aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” În zilele lui Lot au fost scoşi trei din Sodoma. Dar nu uitaţi! Un grup era deja afară cu Avraam. Cum a fost atunci, aşa va fi şi când se va descoperi Fiul omului. Observaţi exact în ce timp trăim!
    Ea (biserica lumească) a făcut ca lumea întreagă să accepte conducerea intelectuală a programului educaţional pe care i l-a dat Satan. Eu vi-l prezint pe dumnezeul lumii acesteia. Această mireasă, ca şi Eva, avea Cuvântul întreg la dispoziţie. Ea putea să ia Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ce a făcut? În loc să aştepte primirea Duhului Sfânt, ea a îngăduit să i se dovedească ştiinţific că Duhul Sfânt a fost dat numai pentru ucenici. În loc să meargă mai departe cu vindecarea divină, acum când în mijlocul ei ar trebui să învie morţii şi să se întâmple mari minuni, ea a permis Satanei prin conducători, bărbaţi religioşi, să ia Cuvântul şi să spună că este pentru un alt timp. Şi ea o crede, cu toate că Isus a spus: „Lucrurile pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi…” Isus a mai spus: „ Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia oricărei făpturi.” Noi suntem încă aceste făpturi. „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede...” Dar ea tăgăduieşte toate acestea. Ea tăgăduieşte toate aceste lucruri supranaturale, înlocuindu-le cu tălmăcirea ei intelectuală a Scripturii unde aşa-numiţii părinţi, sfinţi părinţi, episcopi, arhiepiscopi, prezbiteri, păstori… dau propria lor tălmăcire asupra Cuvântului. Dumnezeu i-a lăsat să şadă acolo, dar ei sunt morţi. Singurul lucru care a mai rămas din ea în aceste zile de pe urmă este un grup de penticostali cu muzică zgomotoasă, ritmată, care fug în sus şi în jos, vorbesc în limbi, strigă, au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea Cuvântului. Spuneţi-le că trebuie să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos şi ei vă râd în faţă. Dar Dumnezeu merge totuşi mai departe şi Îşi confirmă Cuvântul.
    Satan a reuşit ca Eva să mănânce „din pomul cunoştinţei binelui şi răului.” A fost un pom amestecat. Observaţi timpul în care trăim. În timp ce Hristos Îşi cheamă Mireasa afară, există şi o biserică care pretinde că face fapte bune, cu toate că este rea deoarece tăgăduieşte Cuvântul. Vedeţi, un pom amestecat. Se spune: „Ei au mari societăţi caritabile. Ei ajută. Şi Crucea Roşie îi susţine, şi toate şcolile.” Dar fiţi atenţi! Este suficient să tăgăduieşti un singur Cuvânt ca să mori, indiferent cât de intelectual sau bun poate fi. Isus spunea: „Puţin aluat dospeşte toată plămădeala”, un cuvânt al lui Dumnezeu pus la locul nepotrivit, distruge tot tabloul. Ce-ar fi dacă mâna mea ar fi în locul unde trebuie să-mi fie piciorul? Sau dacă urechea mi-ar fi acolo unde trebuie să-mi fie mâna? Puţin aluat dospit distruge toată plămădeala. Voi întrebaţi: „Cum ştii ce este corect?” Dumnezeu confirmă acel lucru ca fiind adevărat. EL o dovedeşte, El a spus-o aici în cuvânt. EL o dovedeşte şi prin aceasta ştim dacă este corect sau nu. Un singur Cuvânt tăgăduit ajunge ca să muriţi. Aşa cum a adus moartea fizică peste întreaga omenire la început, a produs acelaşi rezultat şi în epoca aceasta rea, moartă duhovniceşte.
    Remarcaţi cum Satana a reuşit să reînvie acum epoca intelectuală a lui Noe când ei se bazau pe gândirea lor. Biblia spune în Proverbe: „Nu te bizui pe înţelepciunea ta....” „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.....” Dar Satana a reuşit începând din grădina Eden ca oamenii să se bazeze pe propria lor pricepere. Şi voi ştiţi că prin cosmetica lui, el a făcut femeile atât de frumoase, încât fiii lui Dumnezeu au căzut în păcat şi s-au căsătorit cu ele. Femeile erau atât de frumoase şi atractive...
    Acum luaţi o femeie de frumuseţe medie şi comparaţi-o cu Pearl O’Brien, care în tinereţea mea a fost considerată cea mai frumoasă femeie din lumea de atunci. În ziua de astăzi orice fată de şcoală este de două ori mai frumoasă decât ea. De ce? Frumuseţea femeilor iese la suprafaţă în zilele de pe urmă. Ele şi-au tăiat părul, ele poartă fuste mini, pantaloni scurţi, bikini… Ele se vopsesc, se rujează pentru a deveni ceva ce nu sunt în realitate. Prin ştiinţă, s-a putut realiza aceasta. Ştiaţi că în Statele Unite se cheltuiesc de două ori mai mulţi bani pe cosmetice decât pe mâncare?
    Vedeţi, „fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase...”, nu fetele lui Dumnezeu, ci „fetele oamenilor” erau frumoase. Astfel, fiii lui Dumnezeu au fost amăgiţi şi s-au căsătorit cu aceste femei. Aceasta a dus la o epocă de prostituţie, aşa cum este astăzi, aşa cum a fost pe vremea Sodomei. Bărbaţii şi femeile îşi schimbă partenerii de căsnicie. Dacă unui bărbat nu-i place o soţie, se duce la Reno, Nevada, obţine repede un divorţ şi se poate recăsători în 15 minute. Femeile sunt atât de atrăgătoare, încât sunt aproape irezistibile. Ce este? Diavolul. Satana se găseşte încă în frumuseţe.
    Fiţi atenţi! Fiţi atenţi! Păcatul nu le-a fost iertat niciodată. Acea frumoasă epocă intelectuală a fost acel veac rău pe care Dumnezeu l-a nimicit de pe faţa pământului. Isus a spus referindu-se  la ea, că aşa va fi înainte de venirea „Fiului omului”. EL spunea: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Observaţi: „Fiii lui Dumnezeu se căsătoreau cu fetele oamenilor.” Dumnezeu nu le-a iertat asta niciodată.
    Învăţătura lui Balaam a lucrat în acelaşi fel, astfel că fetele frumoase şi intelectuale ale Moabului, cu flirturile lor, cu ochii lor vopsiţi cu farduri şi pudra lor, cu parfumurile lor fine i-au ademenit pe fiii lui Dumnezeu în dauna fetelor israelite care lucrau din greu, aveau bătături la mâini şi nu erau machiate. Ei spuneau „Să ne căsătorim unii cu alţii căci doar suntem acelaşi popor.” Aceasta era o minciună. Era o minciună prin care Satana a reuşit ca fiii lui Dumnezeu să se căsătorească cu fetele oamenilor. Era minciuna diavolului prin Balaam, „prorocul cel fals”, care s-a ridicat împotriva lui Moise. Prorocind, a unit cele două popoare în timp ce zicea: „Noi credem toţi în acelaşi Dumnezeu”, „Aducem aceleaşi jertfe în faţa Domnului. Facem totul în acelaşi fel.” Totul era atât de asemănător, încât aproape şi cei aleşi să fie induşi în eroare...Ieşiţi afară din ea! Să nu aveţi nimic de-a face cu ea.
    Seminţia rea a lui Cain nu a dat importanţă Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, nici Dumnezeu nu le-a tălmăcit Cuvântul Său. Oare a făcut Dumnezeu o lume atât de drăguţă, de plină de ştiinţă, de păcătoasă încât să trebuiască s-o nimicească? Oare ar face Dumnezeu o lume atât de drăguţă? Oare ar face Dumnezeu pe fiicele Sale atât de drăguţe şi le-ar îmbrăca atât de sexy încât fiii lui Dumnezeu să le poftească şi preacurvească cu ele? Ar face Dumnezeu un astfel de lucru? Aceşti laodiceeni goi slujesc prin etica, prin educaţia, prin iscusinţa şi prin frumuseţea lor dumnezeului acestui veac. „Ieşiţi afară din ea!”, spune Biblia, „ca să nu aveţi parte de păcatele lor şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” Dumnezeu va ploua cu bucăţi mari de grindină din cer şi o va nimici, aşa cum a spus-o în Cuvântul Său, în Legea Sa. Dacă Dumnezeu descoperă Cuvântul Lui oamenilor, atunci El nu Se va lupta împotriva Sa. Dumnezeu nu acţionează necugetat, El este izvorul înţelepciunii. Ştiţi de unde provin toate acestea? De la Satan, şi de la el mai provin şi astăzi. Biserica a crezut-o.
    Vedeţi deci, femeilor, eu fac tot posibilul să vă arăt Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia spune că dacă o femeie îşi taie părul îşi necinsteşte capul, care este soţul ei. Şi soţul ei este capul ei împreună cu Dumnezeu. Deci ea necinsteşte şi pe soţul ei şi pe Dumnezeu. Aşa se dovedeşte şi cine este „capul” sistemului mondial bisericesc. Aşa vedem şi cine este „capul”, este Satana sub chipul unui super-om al cunoştinţei. El ştie mai mult ca toţi ceilalţi. El are răstălmăcirea pentru fiecare Cuvânt din Scriptură,  răstălmăcirea pentru acest veac rău.
    El doreşte să zidească o biserică supra-denominaţională, Conciliul Mondial al Bisericilor, o super-denominaţiune, astfel încât toată lumea să se închine „fiarei”, sub umbrela creştinătăţii unite. Puteţi s-o citiţi în Apocalipsa 13:6 şi 8. Este un turn Babel modern.
    Nu ştiţi cum Nimrod făţarnicul a făcut acel turn mare şi toate celelalte oraşe trebuiau să-i plătească tribut? Babel şi Babilon sunt aceleaşi lucru. Acum Roma este Babilonul şi toată lumea este adusă la Babilon prin Conciliul Mondial al Bisericilor, care  va face ca toţi să i se închine. Cu aceasta aţi primit „semnul fiarei” fără s-o ştiţi. Dar cei aleşi vor auzi Cuvântul şi vor ieşi afară.
    Denominaţiunile sunt în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. El nu a avut niciodată vreo denominaţiune, nu a lucrat niciodată în vreo denominaţiune şi nici nu a avut de-a face cu vreuna. Aş vrea ca istoricii să-mi arate când a ieşit vreodată un proroc dintr-o biserică (denominaţiune). Arătaţi-mi unde a fost vreodată binecuvântată vreo biserică, după ce a fost organizată. Ea a fost pusă deoparte şi a murit prin conducătorii ei care aveau cunoştinţa lui Satan şi se opuneau Cuvântului lui Dumnezeu prin care ar fi putut creşte la statura de om mare în Hristos. Acum se apropie de încheiere. Ce opoziţie! Copii ai luminii de seară, depărtaţi-vă de Eva cea necredincioasă! Satan, dumnezeul acestui veac, a reuşit prin cunoştinţa lui ca oamenii să mănânce din „pomul cunoştinţei binelui şi răului.” El promite ca prin cunoştinţa lui despre bine şi rău să construiască o civilizaţie creştină mai mare. Dar fecioara Cuvântului, turma cea mică, Mireasa, nu dă nimic pe ştiinţa lui. Ea se ţine departe de el. Acum vrem să vorbim puţin despre ea. Ea, ca Mireasă a Cuvântului, aşteaptă pe Domnul ei, pe Mirele Cuvânt şi luna de miere, împărăţia de o mie de ani.
Ştiinţa şi civilizaţia nu au nimic în comun cu creştinismul adevărat. Civilizaţia a venit în urma cunoaşterii. Noi ştim asta. Cunoaşterea provine de la ce a predicat Satan în Eden şi cunoaşterea produce moarte. Aşa este? Ce a adus moartea în grădina Eden? Cunoştinţa. Şi aceasta nu poate fi de la Dumnezeu, ci numai de la diavolul. Cunoştinţa, ştiinţa şi educaţia sunt cele mai mari obstacole pe calea lui Dumnezeu. Acestea sunt de la diavolul. Ştiu că voi primi scrisori din cauza acestei afirmaţii. Le aştept.
        Vedeţi unde ne-a adus cultura? Vedeţi ce s-a întâmplat? Unde suntem? Noi ne bazăm pe lucrurile făcute prin propria noastră ştiinţă şi pricepere. Voi poate veţi spune: „Cum este cu Dumnezeu? Este El neştiutor?” Nu, niciodată! Dumnezeu Îşi va zidi propria civilizaţie pe pământ, când îl va lua în primire. Acum este lumea lui Satan. El este „dumnezeul ştiinţei lumeşti.” Dar Dumnezeu Îşi va zidi propria civilizaţie. Nu va fi aşa cum este acum. Gândiţi-vă, nu va fi o civilizaţie cum o avem astăzi. Nu, niciodată! Va fi conform Cuvântului Său şi a hotărârii Sale. Dumnezeul acestui veac rău va fi nimicit cu toată împărăţia lui.
    Această epocă modernă care iubeşte cunoştinţa nu putea găsi un conducător mai bun decât cel pe care îl are în prezent: Satan, răstălmăcitorul Cuvântului. Acesta a început să răstălmăcească Cuvântul lui Dumnezeu încă din grădina Eden. Dar un om religios care se bazează pe propria lui cunoştinţă .....Aşa cum v-am spus mai devreme din Proverbe 3.5 [„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!”], noi nu trebuie să ne bazăm pe propria înţelepciune. Oamenii acestei lumi, însă, trebuie să aibă şi ei un dumnezeu, căci sunt doar oameni. Totuşi, el face ceea ce doresc ei. Orice fiinţă umană simte nevoia să se închine unui dumnezeu. Când părinţii fondatori (ai naţiunii americane) au venit aici, i-au găsit pe indieni care se rugau la zei, la soare şi la multe altele. Ca oameni, ei trebuie să aibă un dumnezeu. Aşa că şi acest mare veac intelectual trebuie să aibă un dumnezeu. Dumnezeul acestui veac a devenit cunoştinţa, denominaţiunea, ştiinţa, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-L pe Dumnezeu.
    Vedeţi, dumnezeul lor îi face ce vor să fie. Ei poftesc după carne şi el le dă carne. „Vor să poarte bikini? Lasă-le să poarte! Dacă vor să facă una sau alta, lăsaţi-le să facă. Nu-i nimic rău în asta. Ele merg la biserică. Mama lor a fost metodistă, baptistă, prezbiteriană, penticostală... Lăsaţi-le în pace!” Aceasta este dumnezeul acestei epoci rele: isteţ, înţelept, abil, neavând nevoie de credinţă. Nu trebuie să dovedească nimic. Totul este deja dovedit prin ştiinţa lor.
    Ei spun: „Noi avem cea mai mare biserică din oraş. Păstorul nostru are un doctorat.” Nu mai trebuie credinţă, totul se bazează pe cunoştinţă. Ei pot să trăiască cum vor, atâta timp cât vin să i se închine prin intermediul denominaţiunii şi a crezului lor. Ei au un ochi mare, negru desenat acolo, dar ce face el? Râde de Cuvântul lui Dumnezeu, spune lucruri care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu şi încearcă să dovedească prin ştiinţa lor că El nu este adevărat. Of, în ce veac trăim! Îl vedeţi pe dumnezeul veacului acesta?
    Dumnezeu aşteaptă până când răutatea acestor Amoriţi moderni ajunge la culme. Nu vă îngrijoraţi! EL va avea gata pregătit un Moise în acel moment. La un moment dat va avea loc un exod către o ţară făgăduită. Va fi un Moise care va chema afară poporul şi va întoarce inima copiilor către părinţii de credinţă. Se va întâmpla într-una din aceste zile. Voi spuneţi: „Priviţi dar, ce mult progresăm noi.....” Sigur,  încă măsura păcatului Amoriţilor nu este deplină. În curând, se vor distruge pe ei înşişi. Prin cunoştinţă şi civilizaţie, Cuvântul lui Dumnezeu a fost răstălmăcit ca să le fie pe plac. Fiecare denominaţiune face acelaşi lucru. Prin aceasta Satan predică în biserica lui, „evanghelia ştiinţei.”
    În Noul Testament se vorbeşte doar de două feluri de oameni, de copiii lui Dumnezeu şi de fiii celui rău. Aţi ştiut-o? Scrie în 1 Ioan 3.10. În Efeseni 2.2 sunt denumiţi copiii neascultării, ca Eva, neascultători faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Copiii ascultării nu au nimic în comun cu copiii neascultării. Cum ar putea Mireasa lui Dumnezeu să se unească într-o denominaţiune, când una (Mireasa) este ascultătoare şi cealaltă este neascultătoare (denominaţiunea)? Cum pot să se unească când una este Cuvântul şi cealaltă Cuvântul răstălmăcit? Cum se pot învoi o prostituată şi o femeie curată? Nu se poate. Ele nu pot avea părtăşie. „Ieşiţi afară din mijlocul lor!..” Este de la diavol, este „semnul fiarei”. Spre asta se îndreaptă acum toate denominaţiunile. Dumnezeu nu ia o denominaţiune, ci El ia un popor pentru Numele Său. O denominaţiune nu va primi adevărurile acestea. Este vorba despre oameni, care, fiecare, în parte, poate să  Îl vadă pe Dumnezeu, să privească Cuvântul Său şi să Îl creadă, astfel nemaiaparţinând unei organizaţii, ci trăind pentru Dumnezeu, nu pentru organizaţia bazată pe înţelepciunea intelectuală a vreunui episcop sau a vreunei învăţături.
    Copiii neascultării nu au nimic în comun cu copiii ascultării. Unii umblă pe calea luminii, ceilalţi pe calea nopţii şi a întunericului acestui veac rău al nopţii. Ei merg în cluburi de noapte să danseze, deşi fac parte  dintr-o biserică. Asta nu-l deranjează pe dumnezeul lor. Ei nu au procese de conştiinţă, nimic nu îi deranjează. O femeie a spus: „Eu nu mă simt mustrată dacă-mi tai părul. Nu-mi cauzează probleme de conştiinţă.” Ea nu are conştiinţă cum nu are şarpele şolduri. Sigur că nu. Ea nu mai ştie ce este o conştiinţă. A fost atât de înăbuşită până ce ea nu a mai ştiut ce este o conştiinţă.
    Ei trec peste Cuvântul lui Dumnezeu şi spun: „O, aceştia sunt nişte înapoiaţi! Nu vă duceţi acolo! Ei sunt doar un grup care fac mult zgomot, puteţi continua ca şi până acum.” Ei ştiu despre Dumnezeu cam cât ştia un hotentot despre un războinic egiptean. Aşa este, „având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” De astfel de oameni să vă despărţiţi pentru că aceştia sunt cei care se duc din casă în casă şi momesc femeile uşuratice. „O, dragă, ar trebui să faci asta şi cealaltă. O, dragă, eu cred că predicatorul acela înapoiat al vostru...Vai cât de bine ţi-ar sta în bikini!” „O, păi dacă ai face asta şi cealaltă...O ţigară nu dăunează. Eu fac doar parte dintr-o biserică şi denominaţiunea noastră este tot atât de bine văzută ca şi celelalte.” N-o credeţi pe această mincinoasă şireată. Ea vă minte.
    Asta nu-l deranjează pe dumnezeul lor. O, el crede că aceste lucruri sunt minunate. Şi ei îl iubesc pentru aceasta. Ei se vor certa cu voi. Desigur, Satana a păşit în faţa Domnului Isus, în faţa Cuvântului şi a încercat să-I spună: „Este scris....” Şi Cuvântul legitimat al lui Dumnezeu stătea chiar în faţa lui. El i-a răspuns: „Înapoia Mea, Satano!” Faceţi acelaşi lucru şi mergeţi înainte.
    Cum a spus cineva către mine: „Dacă crezi că ai botezul Duhului Sfânt, atunci loveşte-mă cu orbire.” Acesta era un predicator. El spunea: „Loveşte-mă cu orbire.” Pavel a lovit odată pe cineva cu orbire. Acestui predicator i-am mai zis: „Predicatorule, cum pot eu să te lovesc cu orbire, dacă tu eşti deja orb? Cum aş putea să te ucid, dacă tu eşti deja mort?” El spunea: „Vederea mea este foarte bună.” Eu i-am răspuns: „Aceasta se referă numai la partea firească, dar duhovniceşte eşti orb.” Este imposibil. Biblia nu răstălmăceşte lucrurile. Noi vorbim acolo unde vorbeşte Biblia şi tăcem acolo unde ea tace.
    Vedeţi, pe timpul lui Elisei, armata siriană era în Dotan înconjurând cetatea. Şi robul său, Ghehazi, privind în jur îi spune lui Elisei: „Ah! domnul meu, cum vom face?” El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.” El spunea: „Eu nu văd pe nimeni.” Prorocul spunea: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Vedeţi el era orb. Dar atunci, privind în sus, el a observat îngeri, cai şi care de foc. Biblia spune că el a lovit sirienii cu orbire, aşa că ei nu l-au cunoscut, nu l-au observat. El s-a dus la ei şi le-a spus: „Pe cine căutaţi? Ei au răspuns: „Noi căutăm pe Elisei.” El le-a răspuns: „Veniţi că vă duc la el.” Elisei îi conducea la Elisei. Ei erau orbi, ei erau orbi...Eu i-am răspuns predicatorului: „Ştii ce trebuie să-ţi spun?” Aceleaşi lucru care l-a spus Domnul meu tatălui tău: „Înapoia mea!”
    Vedeţi, copiii ascultători şi copiii neascultători nu au nimic în comun. Cei neascultători slujesc dumnezeului lor. O, ei o spun: „Noi credem Biblia.” Da, dar este un pom amestecat. Ei adaugă cunoştinţă lumească, pomul amestecat al lui Satan. Ea a luat din pomul lui Satan, din „pomul cunoştinţei binelui şi răului.” Se mai spune: „Noi credem Cuvântul.” Desigur, dar nu întreg Cuvântul. Şi Eva a crezut Cuvântul, dar i-a permis Satanei să-l sucească puţin. Aşa este. Oricine adaugă sau scoate un Cuvânt… El este „...Acelaşi ieri, azi şi în veci.”
    Vedeţi, acest veac rău este al întunericului, şi totuşi ei aparţin bisericii. Ei îl iubesc pe dumnezeul lor, pentru că le permite de toate. Ei nu se simt condamnaţi, nimic nu-i deranjează atâta vreme cât fac parte din biserică. Balaam învăţa biserica acelaşi lucru: „Noi vrem să ne unim, doar suntem toţi la fel...” A fost ultima păcăleală. Dumnezeu nu i-a iertat niciodată, pentru că au crezut într-o asemenea minciună. Gândiţi-vă că este subliniat de trei ori în Biblie că a adăuga un singur cuvânt de răstălmăcire Cuvântului după ce El a fost legitimat ca adevărat este un păcat de neiertat. În grădina Eden, adăugarea unui singur cuvânt a cauzat moartea. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi când Balaam a adăugat cuvintele: „suntem toţi la fel.” Dumnezeu nu a iertat asta Israelului niciodată. Ei toţi au murit în pustiu, afară de cei doi pe care i-a scos Dumnezeu afară. Isus spunea: „Ei toţi au murit.” Aceasta înseamnă „despărţiţi veşnic.” S-a zis cu ei, lor nu li s-a iertat aceasta niciodată. Este un păcat ce nu se poate ierta. O, copii ai luminii de seară, fugiţi de el!
    Vedeţi acum cine este conducătorul acestui veac modern, religios şi rău? Este diavolul care oferă pomul cunoştinţei binelui şi răului, în timp ce dă frumoasa lui mireasă Conciliului Ecumenic pentru nuntă, o frumoasă „biserică intelectuală” cu toate diplomele şi doctoratele care există, cu baptişti, prezbiterieni, penticostali şi toţi ceilalţi, cu îmbrăcămintea lor pompoasă şi cu bisericile lor mari, să fie condusă de Conciliul Ecumenic. „Noi suntem una...” Niciodată nu le va fi iertat. A purta numele unei denominaţiuni înseamnă a primi „semnul fiarei”. Noi am parcurs aceasta deja. Fugiţi de acolo, fugiţi. Vedeţi voi, o biserică mare şi frumoasă la nunta ecumenică, care poartă semnul lui, pantaloni scurţi, îmbrăcăminte lumească, sexy, farduri, într-adevăr, bune ucenice ale lui Satan, care încearcă să pună mâna pe fiii lui Dumnezeu, femei reprobabile care vor să se  căsătorească cu fiii lui Dumnezeu.
    Ei spun: „Ce are tăierea părului cu aceasta?” Frate, hai să ne oprim aici puţin. Eu am simţit că cineva se împotriveşte acestui lucru. S-ar putea să fie din partea cuiva care mă ascultă prin transmisia telefonică. Părul este pentru o femeie un jurământ de nazireat. Părul era pentru Samson un jurământ de nazireat. Dacă femeia îşi taie părul, tăgăduieşte absolut juruinţa ei de nazireat că este mireasa a lui Hristos. Prin acest singur lucru, ea distruge tot tabloul. Un nazireu este cineva care a fost dedicat pentru un anumit scop, nu-i aşa? Samson a fost dedicat pentru un timp anume şi pentru un scop anume. De aceea purta el părul lung.
    O femeie care este o fiică a lui Dumnezeu lasă să-i crească părul ca să arate că ea este dedicată fiecărui Cuvânt. Dacă îl taie, ea este moartă! Orice ar face, eu nu dau nimic pe asta, chiar dacă dansează, cântă sau vorbeşte în limbi. Aceasta este: „Aşa vorbeşte Domnul!” în Cuvântul lui Dumnezeu din 1 Corinteni 14. Ea a tăgăduit jurământul de nazireu şi s-a vândut dumnezeului acestui veac modern. Să vă fie ruşine, femeilor, dacă faceţi aşa ceva!
    Ele îi vor prinde pe fiii lui Dumnezeu, aşa cum a spus Domnul. EL spunea: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, (când fiii lui Dumnezeu se îţi luau neveste dintre fetele oamenilor) aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Şi dumnezeul lor crede că este bine, frumos şi intelectual.
    Cunoştinţa, moda Hollywood, totul face parte de acolo. Biserica lui iubeşte astfel de lucruri. Se spune: „O, eu sunt metodist, sunt prezbiterian. Pastorul nostru, însă, dispune de prea mult discernământ pentru a spune astfel de lucruri.” N-are suficient discernământ pentru a spune lucrurile pe care le spune Dumnezeu. Biserica pur şi simplu i se închină, ea îl iubeşte. Este tocmai ceea ce vroia. Dar Mireasa lui Hristos nu se va uni cu aşa ceva, ea se va purta diferit faţă de aceste Izabele moderne, pentru că Mireasa are o altă natură. Cum ai putea să fii altceva decât eşti? Cine poate să adauge staturii lui un cot? Dacă eşti programat să ai 1,70 m, nu vei avea 1,80 m. Nu poţi să-ţi adaugi nici un cot înălţimii, aşa cum promitea maşina de întins a lui Booth Clibborn.
    Voi tinerilor, ascultaţi-mă! Dacă aţi fost născuţi bărbaţi, atunci purtaţi-vă ca atare. De ce lăsaţi părul vostru ondulat să atârne în jos pe frunte, pentru a arăta ca nişte femei? O, generaţie stricată de şerpi, ce aţi păţit? Dumnezeul meu va judeca într-o bună zi naţiunea aceasta cu foc! EL o va scufunda în Ocean! Ceasul judecăţii este aproape. Toată lumea va cădea!
    Perversiune religioasă, perversiune omenească... Bărbaţii şi femeile nu mai ştiu din ce gen fac parte. Femeile poartă pantaloni lungi sau scurţi, îmbrăcăminte mulată în care poţi observa orice mişcare şi formă de-a trupului lor şi se mai numesc „creştine”. Ele nu mai sunt nici măcar doamne, darămite creştine. Ele sunt doar femei de stradă, folosite şi inspirate de Satana pentru a-i trimite pe fiii lui Dumnezeu în iad ca să se împlinească Cuvântul lui Isus Hristos. Eu nu am avut intenţia de a spune aceasta, dar El totuşi a spus-o. Vedeţi voi de unde provine duhul acesta religios? De la pomul amestecat.
    Voi poate spuneţi: „Ce este greşit dacă port pantaloni lungi?” Biblia spune că este o urâciune înaintea lui Dumnezeu dacă o femeie poartă îmbrăcăminte bărbătească. Aceasta este: „Aşa vorbeşte Domnul!” O femeie care îşi taie părul, necinsteşte capul ei. Este păcat dacă o femeie se roagă cu părul scurt. Conform Scripturii, ea nu are voie să se roage aşa în public. Voi spuneţi: „Eu port o pălărie.” Făţarnicilor, voi învăţaţi femeile lucrurile acestea, în timp ce Scriptura spune că părul i-a fost dat ca învelitoare, nu o pălărie făcută de oameni! Luaţi ce spune Scriptura. Eu nu sunt răspunzător pentru asta, ci eu port răspunderea de a vă spune adevărul. Nu fiţi necinstiţi cum spune Scriptura, şi nu umblaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu ca să înşelaţi şi să fiţi pe placul unor femei lumeşti.
    Vedeţi, există o mare asemănare între „evil” (rău) şi Elvis. Este cam acelaşi lucru, ambele cuvinte conţin cam aceleaşi litere. Elvis înseamnă „pisică” şi Ricky înseamnă „şobolan”. Când îi spui unui copilaş „micuţule Ricky”, de fapt îi spui „micuţule şobolan”. Ce nume îi dai copilului tău, aceea va fi. Dacă unul dintre copiii tăi are acest nume, schimbă-i-l repede de dragul Evangheliei. Nu numiţi aşa un copil. Voi n-aţi mai auzit de asemenea nume în Biblie sau în alte vremuri. Este numele pentru această epocă. Oriunde există pisici şi şobolani stricaţi, acolo este prezent şi acest nume.
    E plin de disk jockei care fac milioane de dolari şi sunt înconjuraţi de mulţi copii. Ei nici nu mai pot merge la şcoală fără aparate radio portabile pentru a asculta muzica cântăreţilor de şlagăre. Nu demult, casa mea a fost vopsită. Şi în timpul lucrului, ei ascultau muzică. M-am dus la ei şi le-am spus: „Ori vă faceţi lucrul fără muzica aceasta, ori vă duceţi acasă. Muzica aceasta mă enervează aşa de mult încât nici nu mai pot sta prin preajmă. Locul acesta a fost sfinţit Domnului, noi nu vrem să ascultăm muzica aceasta. Ori opriţi, ori plecaţi!” Sigur, ei sunt religioşi, se duc la biserică, dar stau pe holuri şi ascultă muzica aceasta.
    Observaţi! Nu numai antihristul, ci şi Mireasa Cuvântului lui Hristos se apropie de punctul culminant. Atunci a pornit totul şi acum se apropie de încheiere, când Conciliul Ecumenic va numi un cap religios. Biserica cea mică, Mireasa Cuvântului lui Hristos, a trecut şi ea prin diferite epoci, iar acum atinge şi ea punctul culminant. Ea va fi unită cu Mirele. Denominaţiile şi toate celelalte trebuie să se unească. Grâul şi toate celelalte ajung înapoi la începutul lor, cum a fost cu Abel şi Cain. Mireasa Cuvântului atinge punctul culminant în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu care este descoperit în această epocă rea în care trăim. Vedeţi înspre ce se îndreaptă totul?
    Satan va lua în curând mireasa sa intelectuală şi îl va înălţa pe antihrist, cu toată suita lui, îl va pune pe tron şi toată lumea se va mira de el. Dar atunci va veni Hristos. Nu pot să existe doi domnitori în acelaşi timp. Împărăţia îi va fi luată, el va fi nimicit, iar Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, va rămâne în veci. Femeia este o parte a bărbatului. Ei nu sunt doi, ci una. Mireasa, Biserica Cuvântului, care este chemată afară de peste tot din pricina Numelui Său va forma Trupul lui Isus Hristos. Împărăţia antihristului va fi nimicită şi Hristos va urca pe tronul tatălui Său David, şi va domni o mie de ani pe pământ. Apoi, EL va prezenta Biserica lui Dumnezeu fără pată şi fără zbârcitură.
Acum aş vrea să prezint „Mireasa lui Hristos”. Observaţi părul ei lung, juruinţa ei de nazireat faţă de Cuvânt. Noi am prezentat pe antihristul, sistemele lui religioase, ştiinţa, şi aşa mai departe. Acum vrem să vorbim despre micuţa Mireasă smerită a lui Hristos. Ea crede fiecare Cuvânt, oriunde s-ar afla şi este alcătuită din persoane individuale. Eu cred şi am încredere că mulţi din ei sunt prezenţi aici şi ascultă. Eu sper că eu însumi şi fiecare din voi să fim o parte din Mireasă. Toţi cei ce au fost hotărâţi pentru aceasta, vor face parte din ea. Este în caracterul lor. Cuvântul poate să accepte numai Cuvântul. Cuvântul nu poate accepta o denominaţie sau o perversiune. Este vorba despre Cuvânt. Altceva, ei nu vor accepta. Grâul nu poate fi altceva decât grâu. Neghina nu poate deveni grâu, chiar dacă primeşte aceeaşi ploaie şi aceeaşi ungere, dar nu poate deveni grâu. Nu poate deveni grâu, exact cum am vorbit nu demult de mlădiţele diferite care au crescut din acelaşi copac.
    Părul ei lung este juruinţa de nazireat faţă de Dumnezeu. Ea este predată Domnului. Ea este învelită în haina minunată a slavei Cuvântului Lui, pentru epoca în care trăieşte. EL însuşi se legitimează faţă de ea cu Evrei 13:8: „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” Căci ea este o parte din Mirele - Cuvânt, credincioasă în fiecare punct.
    Dacă o femeie căsătorită se duce şi are legătură cu un alt bărbat, apoi ea se întoarce la bărbatul ei, atunci ea ar trebui să fie aruncată afară. Aşa este? Ea trebuie să-i fie credincioasă, fiindcă a făcut un legământ cu el. Şi Mireasa lui Hristos Îi este credincioasă lui Hristos, iar El este Cuvântul. O femeie nu are voie să-i facă cu ochiul unui alt bărbat. Ea nu are voie să dea semne sau să creeze emoţii unui alt bărbat, deoarece ea este mireasa unui singur mire. Noi nu vrem pomii voştri amestecaţi, nici denominaţiile voastre. Fiţi credincioşi lui Hristos, păstraţi Cuvântul. EL Îl va legitima ca adevăr.
    Femeilor, nici un semn de simpatie sau dragoste faţă de altul, darămite să vă alăturaţi sau să ajungeţi în braţele altuia, sub ocrotirea altuia, lăsându-vă ademenite cu vorbe. Voi trebuie să ascultaţi de un singur Glas: „Oile Mele cunosc glasul Meu, ele nu urmează pe un străin.” Ce este glasul Lui? Glasul unui om este cuvântul lui. Glasul Lui este Biblia. Nici un Cuvânt de scos sau de adăugat, ci trebuie să rămânem credincioşi Glasului.  Mireasa nu va urma glasul unui străin, o denominaţie.
    Ea este o parte a Mirelui, credincioasă Lui în fiecare punct, aşteptând nunta, unirea cu El, nu un Conciliu Ecumenic, ci unirea cu El în văzduh şi nunta Mielului din cer. Ei i-a fost dată descoperirea tainelor celor şapte peceţi din Biblie. Aceasta este pentru noi. Ea vede acum nebunia înşelătorului, atât de aproape de adevăr, încât aproape să-i înşele şi pe cei aleşi. Dar ea vede înşelăciunea. Vedeţi cele două duhuri opuse acţionând în această epocă rea? Puteţi să le vedeţi? Cain şi Abel, amândoi foarte religioşi, duhurile se întorc la originea lor. Unul se închina prin frumuseţe, cunoştinţă intelectuală, educaţie, ştiinţă, etică, celălalt prin credinţă, prin descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu. Amândoi se află azi în clădirea aceasta. Aşa este.
    Creştinii adevăraţi au credinţa şi descoperirea Cuvântului Său, care nu se face prin cunoştinţă. Ei întreabă: „Ai tu vreo diplomă de doctorat?” Adevăraţii creştini nu au pretenţii de felul acesta. Un creştin adevărat spune: „Eu cred Cuvântul Lui.” Vedeţi, ei nu au pretenţii, nu pretind că sunt educaţi. Nu fac parte din nici o denominaţiune, partidă sau sectă, ci aparţin lui Hristos. Ei sunt Mireasa Lui, nu o biserică instituţionalizată, care este o curvă. Biblia vorbeşte despre „curva” care are şi fiice. Ele sunt toate la fel. O asemenea femeie nu poate fi credincioasă faţă de bărbatul ei. Ea pretinde că Hristos este bărbatul ei, însă face parte dintr-o denominaţie. Asta este o nebunie! Ori aparţii lui Hristos, ori nu!
    Dar această mică femeie, care trăieşte în ascultare de credinţă, Mireasa, alcătuită din persoane de ici şi de colo, ieşite dintr-o biserică sau o denominaţiune, crede Cuvântul lui Dumnezeu, este supusă şi aşteaptă în dragoste împlinirea făgăduinţei pentru această epocă. Mireasa are privirea aţintită asupra împlinirii făgăduinţei. Ea este o parte a Cuvântului şi ea aşteaptă ca acest Cuvânt să Se descopere prin viaţa ei.  Fraţilor, nu puteţi să vedeţi aceasta? Sper că nu va trece pe lângă voi. Trupul, care este Cuvântul, aşteaptă ca Viaţa, care este Duhul Sfânt să îl confirme, adică să-i dea viaţă. Ea aşteaptă aceasta. Nici o altă viaţă nu va lucra în ea. Ea nu poate fi adusă la viaţă într-un alt fel. Ea o simte deja şi ştie că se va întâmpla. În momentul în care lucrurile se întâmplă, ea se trezeşte la viaţă. Dumnezeu a spus: „Să fie!” Şi ea a ieşit la viaţă, la fel ca la început.
    Copii ai neascultării... „Neascultare” înseamnă „răzvrătire”. Eu am citit-o în dicţionar. Răzvrătirea împotriva Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu. Cain s-a ridicat împotriva lui Abel care a avut descoperirea, fiind astfel legitimat de Dumnezeu ca fiind neprihănit. Astfel, Cain s-a răzvrătit şi şi-a înjunghiat fratele. Tot aşa fariseii, un grup select de oameni, cu propria cunoştinţă denominaţională asupra Cuvântului lui Dumnezeu, s-au răzvrătit împotriva Cuvântului descoperit şi legitimat pentru acel timp, Isus Hristos, pe care L-au răstignit. Asta înseamnă copiii neascultării, răzvrătirea împotriva Cuvântului lui Dumnezeu... Vedeţi unde au ajuns: „Zilele minunilor au trecut, Isus Hristos nu mai este Acelaşi, botezul Duhului Sfânt nu mai există. Acestea toate sunt nebunii.” Vedeţi răzvrătirea! Ei nu trebuie să le numească pe toate, este de ajuns una din ele. Deja aceea este răzvrătire. Ei nu pot spune: „Tu nu ai ochi, tu nu ai urechi!” Trebuie să iei întregul Trup, întregul Cuvânt. Duhul Sfânt strigă: „Despărţiţi-vă, ieşiţi afară, poporul Meu! Nu fiţi părtaşi dogmelor ei denominaţionale!” Ei râd şi batjocoresc Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp. Nu vă înşelaţi. Dumnezeu nu se va lăsa  batjocorit. Nu vă îngrijoraţi! Ei îşi vor primi răsplata. Biblia spune în Galateni 6:7: „Nu vă înşelaţi. Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Ei nu pot să batjocorească şi să scape nepedepsiţi. Aceste lucruri se vor întoarce împotriva lor cu siguranţă.
    Ea este mireasa lui Satan, îmbrăcată în ştiinţa lui religioasă, iubitoare de păcat pentru acest veac rău pentru a vă seduce. O, ea este o întreagă adunătură sau denominaţie de duhuri care amăgesc prin cunoştinţă intelectuală şi prin civilizaţia modernă, pretinzând că ea construieşte o lume mai bună în care să se poată locui. Ea pretinde că prin civilizaţia ei - ea a construit biserici frumoase, facultăţi, şcoli, spitale, biblioteci şi asistenţă temporară pentru om – toate fără Cuvântul lui Dumnezeu. Ea a făcut aceasta, a dovedit că poate s-o facă şi oamenii i-au dat crezare. Şcoli, denominaţii, cultură, oameni mai bine îmbrăcaţi şi mai bine hrăniţi... prefer să stau la coadă pentru pâine şi să fiu în ordine cu Dumnezeu, decât să mănânc de trei ori pe zi pui fripţi şi să fiu proprietatea unei asemenea „curve”.
    Gândiţi-vă la faptul că este foarte aproape ceasul când va veni „semnul fiarei”! Ori veţi fi găsiţi înăuntru, ori afară. Va veni ca un hoţ noaptea. Dacă vă prinde înăuntru, nu veţi mai avea nici o scăpare. Atunci veţi fi pecetluiţi cu el. De aceea, ieşiţi afară acum! „După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” Ieşiţi afară din ea! Ieşiţi afară! Nu am citit-o adineaori din Cuvânt? Un înger este un mesager care s-a coborât din cer. Fiţi atenţi ce spune Duhul Sfânt: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, şi să nu fiţi părtaşi la păcatele ei...”
    Ea construit tot ce-i posibil: biserici mari, şcoli, facultăţi cu scopul de a-i educa pe oameni pentru a crea o aşa numită civilizaţie mai bună. Ea i-a educat prin intermediul acestei civilizaţii moderne şi i-a adus direct în groapa morţii prin cunoştinţă, despărţindu-i de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. Nu vedeţi planul lui? Nu vedeţi aceasta? Şi voi, care mă auziţi prin transmisie, dacă vedeţi asta în propriile voastre adunări, spuneţi „Amin”. Ceilalţi vor afla ce poziţie aţi luat.
    Dumnezeul acestui pământ a făcut toate acestea prin această civilizaţie. Au fost construite universităţi, facultăţi, spitale, biblioteci... Toate un ajutor trecător pentru omenire. Destul pentru a-i abate şi scoate din prezenţa Cuvântului. Unde au fost aduşi? Toată lumea religioasă a fost prăbuşită în moarte, căci Dumnezeu a spus că va arde pe „curvă” şi pe „fiicele” ei cu foc veşnic. „Ieşiţi afară din ea, poporul Meu!” Fugiţi afară din lucrurile acestea cât puteţi de repede, ca să nu fiţi prinşi în mijlocul lor. Ea face totul pentru cunoştinţa ei intelectuală, (observaţi)  fără Cuvântul lui Dumnezeu.
    Dumnezeu nu ne-a însărcinat să construim şcoli, spitale… Ele sunt bune. EL nu ne-a însărcinat să construim biblioteci, ci a spus: „Propovăduiţi Evanghelia! Evanghelia descoperă şi demonstrează puterea Duhului Sfânt.” Pavel nu a venit cu cuvintele înalte ale cunoştinţei omeneşti, nu în calitate de doctor în teologie, ci a arătat şi dovedit puterea Duhului Sfânt, ca credinţa noastră să nu se bazeze pe înţelepciunea omenească, ci să fie bazată în puterea învierii Domnului Isus Hristos. EL trăieşte şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeu să ne ajute ca să credem acelaşi lucru şi Dumnezeu să legitimeze acelaşi lucru, aşa cum a făcut-o şi în trecut.
    Satana vă îndepărtează de adevărata descoperire şi credinţă în Cuvântul Lui, este legitimat pentru acest timp, prin şcoli, biblioteci, literatură, spitale ş.a.m.d. Vedeţi voi? El vă ţine departe de Cuvânt. Şi astăzi el Îl răstălmăceşte, cum a făcut-o lui Faraon. El nu vă lasă să vedeţi însemnătatea Cuvântului legitimat şi dovedit pentru această epocă a luminii de seară. Prin cunoştinţa lui prin şcoli, oameni mai bine educaţi, etică, el are grijă să-i ţină pe oameni departe de adevărata însemnătate a Cuvântului. El face orice doar ca voi să nu vă uitaţi la Cuvânt şi să nu vedeţi că este Isus Hristos. Cum recunoaştem că este Isus Hristos? El este Cuvântul. El este Cuvântul pentru epoca aceasta. Cuvântul a spus ce se va întâmpla în această epocă şi iată că se întâmplă. Vedeţi voi? El face tot ce poate ca să nu o puteţi vedea. El vă va batjocori în toate felurile posibile, vă va numi sfinţi fanatici şi multe altele. El L-a numit pe Isus Belzebub! Dacă pe Domnul casei L-au numit Belzebub, cu cât mai mult îi va batjocori pe ucenicii Săi!
    El încearcă să vă facă să nu vedeţi însemnătatea adevărată a Cuvântului. El răstălmăceşte Cuvântul şi spune: „Asta înseamnă asta sau cealaltă.” Dar Dumnezeu spune: „Eu v-am făgăduit că în zilele de pe urmă vă voi trimite pe prorocul din Maleahi 4.” Nu-i nevoie de vreo tălmăcire, El a făcut-o. El a spus: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe şi în zilele Sodomei, aşa va fi şi în timpul când se va descoperi Fiul omului.” Există tot felul de imitatori, dar noi avem şi originalul. EL a spus că în zilele de pe urmă se va ridica antihristul şi va căuta să-i înşele chiar şi pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă. Dar noi îi lăsăm să imite. Nebunia lor va fi descoperită. Testul Cuvântului o va dovedi. Dacă veniţi la Cuvânt, atunci veţi vedea ce a fost. Ei spun: „Păi, lucrurile stau cam aşa...O, eu nu cred că evenimentul cu sămânţa şarpelui s-a întâmplat aşa, nu cred nici în asta, nici în cealaltă.” În acest caz, lucrurile nu v-au fost descoperite niciodată. Niciodată.
    Ne apropiem de încheiere, pentru ca este ora 12.00. Vedeţi, el face tot posibilul ca voi să nu vedeţi adevărata însemnătate a Cuvântului, descoperit pentru această epocă a luminii de seară. Ce înseamnă? Timpul ieşirii este foarte aproape şi Domnul vine pentru a-i duce acasă pe ai Săi. Este ora 12.00 acum. Mai stăm cinci minute, apoi continuăm deseară.
    Acum aş vrea să vă pun o întrebare: l-aţi văzut pe dumnezeul lumii acesteia prin faptele lui? O credeţi? Vedeţi cum este! O biserică intelectuală, plină de cunoştinţă. Toată lumea îi aparţine, toate denominaţiile. Dacă tu spui: „Sunt creştin”, ei te întreabă imediat: „Din care denominaţie faci parte?” Ei, bine, dacă aş face parte dintr-o denominaţie, nu cred că aş mai fi creştin cu adevărat. Acesta este un cuvânt greu, dar exprimă un adevăr. Eu am spus-o: cunoaşterea şi ştiinţa nu au nimic în comun cu creştinismul adevărat. Una este de la Satan, cealaltă de la Dumnezeu. Staţi departe de tot ce tăgăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu.
    Biblia îi cheamă pe creştinii din zilele de pe urmă să se despartă de curvă, de pomul cunoştinţei binelui şi răului. Desigur, ea are şi lucruri bune. Poate cineva să spună ceva rău de spitale?  Despre biblioteci? Despre educaţie? Nu, nimic. Dar ei oferă toate acestea fără Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi cât este de înşelător totul? Lor li se pune la dispoziţie o biserică pentru a merge acolo, un loc de închinare pentru a se închina, un dumnezeu care stă pe un tron. Biblia a spus-o dinainte.
    Din care dintre cele două biserici faceţi parte? Întotdeauna au existat două lucruri diferite pe pământ. Aşa va fi până când va veni Domnul Isus şi va distruge unul dintre ele. Voi faceţi parte din unul dintre aceste două trupuri. Unuia vă puteţi alătura, dar în celălalt trebuie să fiţi născuţi. Sunteţi în El şi aveţi parte din El, pentru că aţi fost născuţi din El. Aş putea eu să tăgăduiesc braţul meu? Tot aşa nu pot să tăgăduiesc Cuvântul, dacă sunt o parte din Dumnezeu. Eu, William Branham, mă compun din multe şi diferite mădulare, şi fiecare mădular este o parte din mine. Duhul meu, sufletul meu, viaţa mea, toate trebuie să corespundă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ideile mele ar fi în contradicţie cu Cuvântul, atunci Duhul Sfânt n-ar locui în mine. Dar eu nu pot să tăgăduiesc nici un Cuvânt.
    Voi faceţi parte din unul dintre aceste două trupuri. Nu poate fi altfel. Ori faci parte din Trupul lui Dumnezeu prin Cuvântul Său, ori din trupul lui Satan prin apartenenţă la o biserică. Toată lumea trebuie să facă parte dintr-o biserică şi să se închine unui dumnezeu. Ori te închini dumnezeului cunoştinţei şi te bazezi pe ce auzi prin cunoştinţă ori te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu prin credinţă, aşteptând ca El să-L dovedească ca adevărat. Aceasta din urmă este Biserica adevărată a lui Dumnezeu.
    (Fratele Branham cântă…)
    O, locuitori ai Statelor Unite, oriunde va ajunge mesajul acesta, fugiţi cât puteţi de iute de veacul acesta al cunoştinţei intelectuale în care trăim. Fugiţi la Cuvântul lui Dumnezeu!
    Voi şi eu ştim că nu putem dovedi Cuvântul, doar Dumnezeu Îl va dovedi. Nimeni nu are un dreptul de a tălmăci Cuvântul Lui, nici eu şi nici altcineva. Dumnezeu însuşi dă propria Lui tălmăcire. EL a dat făgăduinţa, El a spus că o va face în zilele acestea de pe urmă, şi dumnezeul acestui veac rău îi va orbi pe oameni prin cunoştinţa lui intelectuală amestecată care vine de la „pomul cunoştinţei binelui şi răului”. Acum, ceea ce a început înainte de Evul Mediu va atinge apogeul prin acest super-om, Satana, despre care este spus că se va înălţa deasupra stelelor cerului (fiii lui Dumnezeu), ei îl vor asculta, şi el se va aşeza ca dumnezeu în Templul lui Dumnezeu, şi fiii lui Dumnezeu vor da crezare minciunii acesteia.
    De ce spun „fiii lui Dumnezeu”? Despre fiii lui Dumnezeu este scris că un bărbat, oricare ar fi, a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi spre slava lui Dumnezeu. Femeia este un produs secundar luat din bărbat şi hotărât pentru bărbat. Este scris: „...fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales” (Geneza 6:2). „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului” (Luca 17:26).
    Acum priviţi aici în ce stadiu se află biserica. Aceasta o puteţi vedea în purtarea femeilor. Ele sunt un simbol pentru biserică. Observaţi ce fac ele în acest veac rău şi preacurvar. Nu exista oraş mai rău, mai meschin şi mai preacurvar decât Nazaretul, dar tocmai de-acolo a ales-o Dumnezeu pe fecioara Maria. Se spunea: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Da, din acest veac rău, pe care dumnezeul acestei lumi l-a orbit prin dogme şi denominaţii, Dumnezeul Cel Prea Înalt Îşi va alege un popor pentru Numele Său.
    (Fratele Branham cântă…)
    Eu îmbătrânesc, zilele mi se împuţinează, vederea ochilor îmi slăbeşte, flacăra vieţii mi se micşorează. Eu nu mă tem de întunecime, eu vreau să spun împreună cu Pavel: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui...” (Filipeni 3:10). Oriunde mă vor îngropa, fie că voi muri înecat în mare sau ars într-un cuptor sau mâncat de un leu, El mă va striga pe nume şi eu Îi voi răspunde. Amin! Haideţi să ne rugăm!
    Oriunde aţi fi, aici în sală, undeva în ţară, în biserici, grupuri sau oriunde altundeva, vă implor, ca slujitor al Evangheliei, vă implor în Numele lui Isus Hristos, fugiţi de mânia acestui veac rău. Nu slujiţi dumnezeului acestui veac rău. Dar eu ştiu că voi spuneţi: „Totul este în regulă.” Exact, este un pom amestecat, dar voi nu puteţi amesteca cunoştinţa cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul trebuie primit prin credinţă, nu prin cunoştinţă. Voi nu pricepeţi Cuvântul, voi Îl primiţi. Voi Îi daţi dreptate, şi apoi, trăiţi prin El. Doar asta vă cere El. Dacă este cineva prezent aici în adunare sau între aceia care ascultă prin transmisie, dacă cineva, undeva, nu L-a cunoscut încă, veniţi acum.
    O femeilor, eu v-am mustrat în dimineaţa aceasta. De fapt nu eu, ci Cuvântul pe care L-am adus. Aveţi părul scurt, fuste mini, vă îmbrăcaţi sexy, nu observaţi ce duh vă împinge spre asta? Voi puteţi fi curate în trupul vostru, dar nu vedeţi ce a pus stăpânire pe sufletul vostru? Poate Dumnezeu îmbrăca pe fiicele Sale, aşa ca fiii Săi să le poftească, şi ca în ziua aceea amândoi să fie învinuiţi de curvie? Oare face El aşa ceva, surorilor? Puneţi-vă această întrebare! Nu, nicidecum! Să nu credeţi că o va face.
    Frate, ai primit duhul acestei lumi încât nu mai vezi ce este greşit? Ochii tăi sunt orbiţi de etica bisericii, de denominaţie, de crezuri ş.a.m.d., încât nu poţi vedea că Dumnezeu Îşi legitimează Cuvântul? Te-au despărţit slujba ta, şeful tău, soţia ta, copiii tăi, biserica ta sau orice altceva de Cuvântul lui Dumnezeu, care este singurul izvor al vieţii? Fugi de toate acestea, fratele meu! Eu vă iubesc cu o iubire dumnezeiască. Eu nu mă uit la faţa omului. Aceasta am dovedit-o. Eu nu vă spun aceste lucruri pentru a vă mânia, eu vi le spun numai pentru că sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. Ca slujitor al lui Dumnezeu, având dragostea lui Dumnezeu în inimă, v-am spus aceste lucruri ca voi să le vedeţi şi să le înţelegeţi. Poate  voi n-aţi fi ştiut aceste lucruri, dacă nu vi le spuneam. Vreţi să fugiţi din toate acestea astăzi? Acum, haideţi ca toţi să ne aplecăm capetele pentru rugăciune.
    Iubite Dumnezeu, înaintea mea se află batistele oamenilor bolnavi. Eu pun mâinile peste ele, vindecă Tu bolnavii. Eu am încredere, Doamne, că în seara aceasta va avea loc o mare slujbă dumnezeiască în care se va descoperi puterea lui Dumnezeu. Aşa cum noi am auzit-o în ultimele două adunări, s-au întâmplat mari semne şi minuni. Eu mă rog, Dumnezeule scump, ca Tu să ne-o dai în măsură dublă. Eu mă rog cu inima sinceră, Doamne, pentru că Te iubesc pe Tine, Cuvântul Tău şi pe aceşti oameni. Dăruieşte-o Tu, iubite Dumnezeu!
    Dacă aici sau în toată ţara sunt suflete bolnave sau care suferă, vindecă-i Tu, Doamne! Şi acum, Doamne, este vorba despre cea mai mare vindecare. Tu le vindeci trupul fizic de cancer, de tuberculoză, de pneumonie sau de alte boli, dar dacă ei vor trăi mult, ei pot să se îmbolnăvească iar, căci trupurile lor sunt încă supuse păcatului, fiind sub blestem. Îngăduie, Doamne, ca ei să primească adevărata vindecare divină, vindecarea sufletului lor, prin care ei devin o creatură nouă, trecând de la moarte la viaţă, şi apoi, aşteptând în această colibă veche, ziua mântuirii trupului, după ce sufletul a fost deja mântuit. Dăruieşte-ne-o, Doamne! Fie ca ei să fugă de denominaţii şi crezuri! O, Doamne, acolo, în crezuri şi în denominaţii, am întâlnit pe unii dintre cei mai deosebiţi fraţi. Cum trebuie ca eu să aduc Cuvântul astfel încât ei să vadă lucrurile şi să creadă? Eu sunt îngrijorat, dar ştiu că Tu ai zis: „Nimeni nu poate să vină la Mine (indiferent cât este de  blând, de bun sau de smerit) dacă nu-l atrage Tatăl Meu.” „Şi toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni.” Doamne, eu simt că singura mea răspundere este să le spun adevărul. Ca să pot spune ca Pavel, n-am propovăduit cu înşelăciune, n-am amestecat cu dogme denominaţionale, ca pomul amestecat al binelui şi al cunoştinţei lumeşti, al binelui şi al răului, ci am propovăduit cu inima deschisă şi prin Duhul Sfânt. Dăruieşte-o, Dumnezeule! Mântuieşte-i pe toţi!
    Noi stăm cu capul aplecat şi cu ochii închişi, nu de frica mea, ci faţă de El. Eu nu pot să spun: „Păi, oricum, nu contează cum stai în faţa Domnului.” Ba, contează foarte mult. Eu vă iubesc, chiar dacă am vorbit cu voi mai aspru. Cum a spus şi Pavel atunci: „Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?” (1 Corinteni 4:21). El a spus aceasta pentru că îi iubea. Şi Isus Hristos a trebuit să-i mustre, şi apoi să moară pentru ei. El se ruga: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Dacă ne gândim, oamenii încearcă să facă binele şi doresc să fie în adevăr, şi totuşi vedem că este Satan în lucrare. Eu sunt împotriva lui. El a orbit ochii acestor oameni. Naţiunea aceasta ar trebui să ardă de slava lui Dumnezeu, dacă ar cunoaşte ce s-a întâmplat în mijlocul ei în aceste zile din urmă. De ce nu a izbucnit trezirea aceasta în ţările vechi? Aceasta este coasta de vest. Mai departe nu vă puteţi duce.
    Păcatul a depăşit orice măsură. Din această cauză, coasta de vest se va scufunda. Localităţi ca Los Angeles, Hollywood şi altele se scufundă cu câţiva centimetri pe oră, nimic nu poate opri acest proces. În fiecare clipă s-ar putea întâmpla. Nu deschideţi ochii, dar dacă o credeţi în inima voastră... (Eu nu vă cunosc inimile, doar dacă Dumnezeu vă descoperă aceste lucruri, voi le puteţi crede.) Dacă voi puteţi să vedeţi că nu sunteţi cum ar trebui să fiţi cu Dumnezeu şi Cuvântul Său în credinţă, atunci ridicaţi mâinile voastre şi spuneţi: „Doamne, ajută-mă Tu!” O, Doamne, în această clădire arhiplină, au ridicat mâinile câteva sute de oameni. Eu vă mulţumesc pentru sinceritatea voastră.
    Isuse scump, nu lăsa pe nici unul din ei să fie pierdut. Ca rob al Tău, care stă între cei vii şi cei morţi, le arăt Cuvântul Tău.  Eu nu pot să-i mântuiesc, Doamne, dar ei vor să fie mântuiţi. Tată, cum am spus de multe ori, soarele răsare dimineaţa şi în timp ce traversează Pământul, este trimis de Dumnezeu să coacă grâul, să dăruiască hrană fizică tuturor fiinţelor vii. Dar, o, Doamne, Tu ai spus: „Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui...” (Maleahi 4:2). Lasă ca soarele (Fiul) dreptăţii, Cuvântul lui Dumnezeu, să răsară în inimile oamenilor şi  razele tămăduitoare ale credinţei în acest Cuvânt să vindece pe fiecare de toată neascultarea şi să-i aducă în starea de fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Ei sunt ai Tăi, Doamne. În Numele lui Isus Hristos, eu Ţi-i predau Ţie pe toţi cei ce au ridicat mâinile lor spre Tine pentru a primi mântuirea sufletelor lor, atât pe cei din sală cât şi pe cei care ascultă peste tot în ţară. Amin.
    (Fr. Branham cântă…)
    Daţi mâna cu vecinul vostru şi spuneţi-i: „Dumnezeu să te binecuvânteze, creştinule!” Simţiţi prezenţa Lui? Oriunde aţi fi, daţi mâna cu vecinul vostru şi spuneţi-i: „Dumnezeu să te binecuvânteze, creştinule!”
    Ştiţi că avem un bazin pentru botez în spatele clădirii. EL va duce acasă un popor care Îi poartă Numele. Dacă nu aţi fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos pentru iertarea păcatelor voastre, bazinul, hainele de botez şi fraţii care botează, vă stau la dispoziţie. Vă puteţi boteza dacă L-aţi primit într-adevăr pe Isus ca Mântuitorul vostru şi aţi crezut că acesta este adevărul. Nu uitaţi că niciodată nu a fost vreo persoană în Biblie sau după aceea, decât după înfiinţarea bisericii catolice, care a botezat altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos. Nici în Scriptură, nici în istoria bisericii nu a fost vreodată botezat cineva în titlurile Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Aceasta este o dogmă catolică, şi nu o învăţătură biblică.
    La un interviu, am întrebat un preot despre botez. El spunea: „Aceasta este adevărat, dar noi suntem biserica. Noi putem s-o schimbăm dacă vrem. Această autoritate a fost pusă în biserică pentru că Dumnezeu este în Biserică.”
    Eu i-am răspuns: „Dumnezeu este în Cuvântul Lui. Dumnezeu este Cuvântul, şi dacă o biserică este în contradicţie cu Cuvântul, atunci nu o recunosc, nu-i cred.” Lăsaţi ca fiecare cuvânt al unui om să fie minciună, fie preot, papă sau altcineva, însă Cuvântul lui Dumnezeu să fie adevărul. Pavel i-a provocat pe toţi, chiar dacă aceştia fuseseră botezaţi înainte, dacă nu au fost făcut botezul în Numele Domnului Isus Hristos, ei trebuiau să fie botezaţi încă o dată (Fapte 19:4-5).
    Chiar după ce credincioşii au primit Duhul Sfânt, Petru a spus:  „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” (Fapte 10:47-48). Cu toate că primiseră deja Duhul Sfânt, Petru, care avea cheile Împărăţiei, a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Lui i-a fost spus: „Tot ce vei lega pe pământ, va fi legat şi în cer.” Ce face o cheie? Dezleagă o taină.
    Când Isus a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, celor necredincioşi le-a fost luată vederea, au fost orbiţi. Fiţi atenţi! De ce nu a îndeplinit Petru însărcinarea cuvânt cu cuvânt? El trebuia s-o îndeplinească corect. Dacă cineva este botezat în titlurile „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”, atunci el nici nu a fost botezat, acel om nu are nume. Tată nu este Nume, Fiul nu este Nume, Duhul Sfânt nu este nume. Duhul Sfânt reprezintă ceea ce este. Aşa cum eu sunt om, aşa şi El este Duh Sfânt. Tată este un titlu. Eu sunt un tată. Fiu este titlu. Eu sunt un fiu. Om este o denumire, eu asta sunt. Dar numele meu este William Branham. Dacă porunca sună aşa: „În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”, atunci Numele este Domnul Isus Hristos. Isus spunea: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu...” Care este Numele Tatălui? Fiecare fiu poartă numele tatălui şi Numele Tatălui este Isus Hristos. Înţelegeţi voi?
    Dacă eu vă cer să-mi aduceţi ceva în numele primarului acestui oraş, câţi dintre voi îl cunosc? El este prietenul meu bun, Richard Vissing. Voi nu vă duceţi acolo şi doar spuneţi: „Noi venim în numele primarului oraşului.” Voi spuneţi: „În numele lui Richard Vissing.” Voi oameni din Jeffersonville, îl cunoaşteţi. Acesta este motivul pentru care a poruncit să fie botezaţi „...în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.”(Coloseni 2:9) Petru stătea acolo cu descoperirea pe care El a zidit Biserica, descoperirea a Cine era El. El ştia cine a fost Isus şi a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos...” Aceasta avea valabilitate în cer şi pe pământ, căci el avea cheile. „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12).
    Voi întrebaţi: „De ce botezi în Numele Domnului Isus Hristos?” Spre iertarea păcatelor. „Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate.” Dar dacă sunteţi de părere că cineva nu este vrednic, atunci să nu-l botezaţi. Că dacă o faceţi, este făcut. Aţi înţeles ce vreau să zic?
    (Fratele Branham cântă…)
    Ne aplecăm capetele încă o dată.
    Iubite Dumnezeu, bazinul pentru botez este pregătit. Vorbeşte azi inimilor, Doamne. De ar auzi azi pe Hristos, Cuvântul care-i cheamă, să meargă cu El tot drumul! „Eu mă duc cu El prin grădină, eu mă duc cu El la bazin, eu trec pe Numele Lui. Eu vreau să fac parte din poporul pe care-l cheamă din pricina Numelui Său. Eu cred Cuvântul Său. Eu Îl voi urma pe El. Nu voi cocheta cu lumea. Eu voi fi o mireasă sinceră. Nu voi lăsa nici o iotă din Cuvântul Lui. Voi îndeplini fiecare cerinţă, ca o Mireasă adevărată. Orice Îmi cere, eu voi îndeplini. Dacă Mirele meu vrea să las ca părul meu să crească, atunci o fac. Dacă vrea să renunţ la farduri, o voi face. Dacă EL îmi spune că este un duh rău dacă port haine sexy, atunci vreau să las toate acestea la o parte. Nu-mi pasă de ce zice lumea. Dacă vrea să ies din grupul necredincioşilor între care mă aflu, atunci o fac, chiar dacă îmi pierd pâinea. EL a făgăduit că nu mă va părăsi. Eu voi merge cu El până la capăt. Dacă vrea să fiu botezat în Numele Lui, atunci o voi face.” Doamne, aşa ai cerut-o şi ai făgăduit-o în Cuvântul Tău. Fie ca toţi să vadă aceasta, Doamne, şi în dragoste, în smerenie să se aplece în faţa Ta. Eu mă rog în Numele Domnului Isus. Amin.
    Voi aparţineţi lui Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu să ia aceste cuvinte spuse fără meşteşug şi să vi le descopere, aceasta este rugăciunea mea sinceră. Bazinul pentru botez este pregătit pentru oricare ar vrea să vină. Predicatorul vă va da mai târziu şi amănuntele necesare. Oricine s-a pocăit şi vrea să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos, este binevenit. Totul este pregătit. Vom face orice pentru a vă ajuta să trăiţi pentru Dumnezeu. De aceea suntem aici. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
    Haideţi să ne ridicăm în picioare şi să cântăm împreună:
    „Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
    Căci El m-a iubit întâi…”
    „Îl iubesc, Îl iubesc,
    Că-ntâi El m-a iubit,
    Şi pentru mine a murit
    Pe Golgota.”
    Cu capetele şi cu inimile aplecate, haideţi să mai cântăm încă o dată. [Fratele Branham cântă şi se roagă.]
    Îl iubesc…
    Tatăl nostru, ai milă de noi, fiinţe slabe. Întăreşte-ne pentru lucrarea care ne mai stă înainte. Ajută-mă, Dumnezeule, ajută-mă. Eu simt că mă aşteaptă ceva, Tată. Ajută-mă, Dumnezeule, să cunosc adevărul. Binecuvântează-i pe aceşti oameni, Dumnezeule scump. Condu-i. Eu mă rog în Numele lui Isus. Amin.


(Aceasta predica este predicata de William Branham)