Astăzi s-a împlinit această Scriptură.

16.12.2014 12:25

  (Jeffersonville, Indiana, SUA. 19 februarie 1965)    

Rămâneţi vă rog în picioare şi să ne aplecăm capetele pentru rugăciune.
Scump Tată ceresc, noi suntem mulţumiţi pentru prilejul din seara aceasta, că am putut veni aici pentru a oferi această Evanghelie minunată a Domnului Isus Hristos. Noi Îţi mulţumim pentru că El a rămas acelaşi ieri, azi şi în veci. Noi Îţi mulţumim pentru aceşti oameni care s-au adunat şi în acest sezon rece, plini de credinţă în aşteptare, ca Dumnezeu să ne dăruiască ceva deosebit. Cu această speranţă venim în fiecare adunare, Doamne. Noi Îţi mulţumim pentru serviciul divin de alaltăieri din capelă, la fel pentru cel de ieri seară de aici şi pentru cel de azi dimineaţă din capelă. Noi ridicăm acum ochii înspre ceea ce ne-ai pregătit pentru seara aceasta.
Tată, noi ştim, că oricine care este în stare să mişte mâinile, poate să deschidă Biblia; dar există numai Unul, care poate dărui viaţa acestui Cuvânt, pentru ca acesta să devină realitate şi acesta eşti Tu. Noi privim înspre Tine, Tată, că Tu vei face aceasta în seara aceasta. Binecuvântează-ne în orice fel. Inimile noastre sunt pline de bucurie, pentru că vedem cum se apropie timpul, când Îl vom întâlni faţă-n faţă – pe EL, pe care-L iubim şi pentru care am trăit toţi anii aceştia. Doamne, au fost adăugaţi încă mulţi la numărul celor ce te cheamă. Cât am înţeles, mâine va fi un număr mai mare, 40-50 de nou veniţi la credinţă, pentru botezul în apă, care şi-au anunţat dorinţa aceasta de ieri seară. O, Dumnezeule, noi Te rugăm: continuă aşa până când fiecare sămânţă aleasă dinainte de Tine, va vedea lumina Evangheliei şi va fi adăugată la turmă.
Noi Te mai rugăm, ca să ne ascunzi în seara aceasta în spatele Cuvântului Tău. Închide-ne ochii pentru lucrurile din lume şi lasă-ne să-L vedem numai pe Isus. Îngăduie-ne în seara aceasta o întâmplare ca pe acel munte cu schimbarea la faţă, încât să nu mai vedem pe nimeni, decât pe Isus singur. Noi ne rugăm în Numele Lui şi spre slava Sa; ca o confirmare a Evangheliei Sale. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.
Eu voi muta puţin acest microfon de pe masă într-o parte, dacă sunteţi de acord, pentru ai vedea pe toţi ascultătorii. Eu cred că pot să iau acest microfon. Un moment. În ordine.
Noi îi salutăm pe prietenii noştri din Arizona, California, Texas şi de pe tot cuprinsul Statelor Unite, în seara aceasta prin transmisie telefonică în întreaga naţiune. Noi ne încredem în Dumnezeu care ne binecuvântează.
Puteţi cu toţii să auziţi şi din partea stângă din auditoriu? Bine. Acum trebuie să verificăm şi transmisia telefonică, dacă funcţionează bine.
Sunteţi cu toţii bucuroşi în seara aceasta? Asta este bine. Şi dumneavoastră de aici din partea aceasta? Amin. Eu sunt atât de bucuros, când vă văd pe toţi şezând pe scaune comode. Dacă mâine vor veni mai mulţi oameni decât cuprinde auditoriul, atunci va fi făcută din nou legătura şi cu capela ca şi în seara aceasta. Mâine dimineaţă nu vom ţine serviciul divin în capelă, pentru că capela va fi pregătită cu flori de un florar pentru o nuntă, care va avea loc mâine după masă. Serviciul divin pentru mâine dimineaţă l-am stabilit în comunitatea fratelui Ruddle, unul din fraţii noştri lucrători. Este pe strada Schnell nr. 62. A fost deja anunţat? Da. Dacă vor fi prea mulţi, îi vom trimite la fratele Junior Jackson în Clarksville. Am pregătit spaţiul la fratele Ruddle, pentru că nu este departe de aici şi am crezut că este mai simplu astfel. Într-un fel sau altul, se va termina cu bine. Aveţi grijă ca mâine să vină toţi acei ce şi-au exprimat dorinţa de a fi botezaţi. Eu sper că mâine vor veni încă vreo sută sau două sute de suflete pentru a fi botezate.
Eu nu obişnuiesc şi nu-mi place să fac de cunoscut mai dinainte despre ce voi predica, dar mâine sau într-altă seară voi vorbi în serviciul divin despre tema Cine este acest Melhisedec?, pentru că este o temă, despre care cred că ar trebui să aflăm, Cine este acest bărbat?; în tot timpul acesta, întrebarea a rămas deschisă. Dar eu cred că, Dumnezeu are răspunsul cine este El. Unii spun că este vorba de o preot¸ie, alţii spun că era un rege; dar dacă există o întrebare, trebuie să existe şi un răspuns pentru această întrebare, un răspuns corect. Nu poate exista o întrebare, pentru care să nu existe deja un răspuns pregătit.
Noi credem că Dumnezeu ne va binecuvânta în seara aceasta din Cuvântul Său când îl voi citi acum.
Billy m-a rugat, să vă spun, că aţi colaborat bine cu oamenii de ordine de la parcare şi cu poliţia. Purtaţi-vă aşa mai departe, acesta este un lucru bun.
Noi sperăm, că în viitorul apropiat vom aduce cortul în oraşul acesta şi îl vom ridica în parcul Ball, pentru că acolo am putea rămâne un timp mai îndelungat, poate trei, patru săptămâni, pentru o trezire neîntreruptă. Aici abia putem face cunoştinţă unii cu alţii, şi din nou trebuie să ne despărţim şi să plecăm. Dar eu doresc să vin odată pentru mai mult timp aici, când şi voi aţi putea rămâne mai mult şi să nu plecaţi deja după două, trei seri. Atunci aş rămâne aici şi aş învăţa în continuu, zi şi noapte. Poate că unii trebuie să se întoarcă acasă să hrănească găinile, să mulgă vacile, apoi să se întoarcă din nou în săptămâna următoare pentru a lua parte la serviciile divine. Asta îmi place. Domnul să fie cu voi.
Eu ştiu că voi aşteptaţi ca înainte de plecarea mea de aici – poate deja duminică – să mai auziţi un mesaj şi anume tema despre Căsătorie şi divorţ, o problemă mare din zilele noastre. Aşa de sigur cum stau aici, eu cred că în Cuvântul lui Dumnezeu există răspunsul corect şi eu vreau să spun, că acesta este scopul pentru care am revenit din nou aici.
Eu sunt de părere că în duminica de paşti voi fi din nou la Jeffersonville, şi vom avea o slujbă dimineaţa şi una după masă. Noi vom anunţa din timp şi vom încerca să închiriem auditoriul sau altceva, ca să putem ţine slujbe sâmbăta şi duminica. Voi veni cu avionul, dar trebuie să mă uit în programul meu pentru California. După aceea voi pleca direct în Africa. Rămâneţi în legătură şi rugaţi-vă pentru mine. În seara aceasta vreau să vă îndrept atenţia spre textul din Cuvântul lui Dumnezeu care este scris în Evanghelia Luca 4. 21, unde Domnul Isus a spus: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-au auzit.“
De aici vrem să tragem o concluzie şi anume că Cuvântul este dinamic. Noi cu toţii putem cuprinde mecanica, dar este nevoie de dinamică pentru a o transpune în funcţiune. Noi putem învăţa şi înţelege mecanica unui automobil, dar pentru a pune în mişcare roţile şi automobilul, este necesară dinamica.
Domnul Isus s-a întors în Nazaret unde locuise în tinereţe. Noi citim în Scriptură, că ei ziceau: „Noi am auzit că în Capernaum ai făcut lucruri mari. Fă aceleaşi lucruri şi aici în ţinutul propriu ca să vedem.“ Domnul Isus a răspuns: „Nici un prooroc nu este apreciat în patria sa.“ Este normal, este locul unde aţi crescut şi unde oamenii vă cunosc. EL avea acolo de la început un renume cam ciudat, pentru că El se născuse fără să fi avut un tată pământesc. Ei Îl socoteau a fi un copil născut în afara căsniciei, şi credeau că Maria ar fi fost însărcinată deja înainte ca Iosif să se căsătorească cu ea oficial. Dar asta nu a fost aşa; noi o ştim.
Ceva, ce s-a întâmplat nu demult în Arizona, m-a făcut, ca ochii mei să cadă asupra acestui text. Era în ultima zi din seria unor servicii divine, în cadrul conferinţei comercianţilor creştini, unde urmam să predic. La conferinţa aceasta a participat ca invitat şi un episcop catolic şi anume, de la biserica apostolo-catolică de rit haldeic, reverendul John S. Stanley. El este de fapt patriarhul episcopiei bisericii catolice de drept haldeic din Statele Unite. Aşa am înţeles din cartea lui de vizită.
El era oaspetele comercianţilor creştini şi îl văzusem deja cu o zi înainte. El mă urmărise tot timpul când vorbeam, sâmbătă seara şi duminică dimineaţa la dejun. Eu mă gândeam: „Acest bărbat desigur nu este de acord cu ceea ce am spus.“ Eu puteam să-l văd; aproba uşor din cap, aşa din când în când, dar eu nu ştiam exact ce se întâmpla în interiorul lui.
Când m-am ridicat duminică după masa pentru a predica despre tema Durerile naşterii şi anume acolo unde Domnul Isus zicea că o femeie care urmează să devină mamă, are dureri de naştere. Eu vroiam să preiau din acel text tema Durerile naşterii, şi să vorbesc despre faptul că lumea se află acum în durerile naşterii. Ceea ce este vechi trebuie îndepărtat, pentru ca noul să se poată naşte; aşa ca şi un bob de sămânţă care trebuie să putrezească pentru ca viaţa nouă să apară. Astfel a fost cuprinsă lumea aceasta de durerile naşterii în primul război mondial. Au fost dureri groaznice, pentru că omenirea poseda deja gazele toxice, etc., prin care lumea putea fi distrusă. În timpul celui de-al doilea război mondial lumea a avut dureri şi mai groaznice. Existau mine marine şi bomba atomică. La alte dureri pământul nu va mai rezista. Rachetele şi armele de felul acesta de azi, vor arunca pământul în aer într-un viitor război, pentru că acum pământul va fi eliberat. Va fi un pământ nou. Biblia spune asta.
Prin mesajul fiecărui prooroc, Israelul a trecut prin dureri de naştere. Aceşti prooroci se ridicau după ce teologii şi preoţii transformaseră adunarea-biserică complect într-o organizaţie. Dacă se ridica apoi proorocul cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL, atunci bisericile erau scuturate şi trezite, trecând în acelaşi timp prin dureri de naştere. Ea avea în repetate rânduri dureri, până când a adus un Fiu pe lume, pe Fiul Evangheliei, care era Cuvântul făcându-se trup.
Acum biserica este din nou în dureri pentru naşterea Fiului lui Dumnezeu, pentru ca El să poată reveni. Toţi teologii noştri, toate sistemele noastre, toate denominaţiunile au putrezit în mijlocul nostru. Noi ne aflăm în dureri de naştere, iar un mesaj de la Dumnezeu aduce biserica în dureri tot mai mari. Dar după un anumit timp, ea va produce (naşte) o Mireasă, pentru ca Isus Domnul, să poată veni la Mireasa Lui.
Când eram pe cale de a aduce acest mesaj adunării duminica trecută, eu mă gândeam că preotul acela catolic nu va fi de acord cu mine în nici un caz. Eu căutam deci textul pentru tema anunţată în noua mea Biblie pe care mi-o dăruise soţia mea de crăciun. Biblia mea cea veche, era cam de 15 ani; şi era deja toată desfăcută. De fiecare dată când o deschideam, cădeau foile afară, însă în acea Biblie ştiam exact unde puteam găsi fiecare text. În Biblia cea veche citisem mult, dar acum o luasem pe cea nouă, pentru că cea veche era prea şubredă, pentru ca s-o mai port la adunare.
După ce am deschis la Evanghelia lui Ioan, unde se află această temă, am început să citesc cap. 16. Însă versetul pe care-l căutam, nu era acolo! Eu mă gândeam: „Asta e ciudat!“, şi am întors foaia înapoi, dar eu totuşi nu l-am găsit. Fratele Jock Moore din Shreveport, unul din prietenii mei cei mai apropiaţi, şedea acolo. Eu l-am întrebat: „Frate Jock, tema aceasta nu se află în Evanghelia lui Ioan 16?“
El răspunse: „Desigur.“
Atunci s-a ridicat acest preot catolic de pe locul lui din mijlocul celor aproape 100 de predicatori care şedeau pe platformă şi veni spre mine în ţinuta sa preotească şi cu o cruce atârnată de gât. El s-a apropiat de mine şi a zis: „Fiule ţine-te bine, Dumnezeu este pe cale să facă ceva.“
Eu mă gândeam: „Asta îmi spune un episcop catolic!?“
El a spus: „Citeşte din cartea mea.“
Eu citisem textul deci din Biblia lui, am vorbit despre titlu şi temă, apoi am ţinut predica.
După ce sfârşisem predica, am părăsit platforma, iar acest preot se ridică şi spuse: „Ceva trebuie să se întâmple: ori iasă biserica afară din labirintul în care se află, ori trebuie să ieşim noi afară din încurcătura bisericii! Sau una sau cealaltă.“
În seara aceea pe drumul spre casă către Tucson, copiii au vrut să mănânce. Eu am oprit maşina pentru a cumpăra ceva de mâncare. Soţia mea mi-a zis atunci: „Billy, în viaţa mea nu am fost aşa de nervoasă ca astăzi, când ai stat acolo în faţă răsfoind prin Biblie.“ Ea întrebă: „Nu te-a enervat şi pe tine?“
Eu am răspuns: „Nu“, şi am zis: „Eu ştiam că textul trebuie să fie acolo undeva. Dar întreaga mea pagină lipsea din Biblia mea cea nouă. Ei au greşit la tipografie.“
Ea a zis: „Când mă gândesc la faptul că eu ţi-am dăruit această Biblie! Se părea, că orice ochi de acolo era îndreptat spre mine.“
Eu am zis: „Tu nu eşti de vină. A fost o greşeală de tipar. Pagina nu este pur şi simplu.“
Apoi m-am aşezat ca să mă uit încă o dată. Dar stupoare, totul era fără nici o greşeală, însă Biblia fiind nouă, cele două foi erau lipite una de alta, aşa că eu citisem din cap. 17 în loc de cap. 16.
Eu am zis: „Totul este de fapt în ordine. Totul s-a întâmplat cu un scop anume.“
Dar aşa cum puteţi auzi o voce anume, o voce mi-a vorbit şi a spus: „EL a venit şi în Nazaret unde copilărise şi a mers în sinagogă după obiceiul Său. Acolo preotul i-a întins Sfânta Scriptură pentru a citi din sulul cărţii şi El a citit din Isaia 61. După ce citise textul din Scriptură şi înapoiase preotului cartea, El s-a aşezat, şi ochii tuturor ascultătorilor erau aţintiţi spre El şi cuvinte minunate au ieşit din gura Lui şi a zis: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.“
Cât de exactă este această Scriptură! Observaţi, Domnul nostru a citit din Isaia 61, 1-2. Dar în mijlocul versetului 2 s-a oprit, unde scrie: „Duhul Domnului este peste Mine ... şi să vestesc un an de îndurare al Domnului.“ Acolo El s-a oprit. De ce? Pentru că cealaltă parte şi o zi de răzbunare – a judecăţii, nu se referă la prima Sa venire, ci la a doua venire a Domnului. Vedeţi, partea aceea nu aparţinea acelui timp. Scriptura nu face niciodată greşeli! Ea este întotdeauna desăvârşită. Isus a încetat acolo, unde se sfârşea importanţa Scripturii pentru acel timp, pentru că numai textul citit de EL, urma să se împlinească în timpul acela.
Textul vorbea despre prima Sa venire. La a doua venire, El va aduce judecată peste acest pământ, dar nu deja atunci EL a vestit atunci anul de îndurare al Domnului.
Observaţi, Mesia, stătea pe platformă, pentru a se identifica cu Cuvântul făgăduinţei pentru timpul respectiv. Cât de ciudat – Mesia păşea în faţa adunării! Vedeţi ce cuvinte scumpe a vorbit El acolo: „… să vestesc un an de îndurare al Domnului.“
Anul de îndurare, aşa cum ştiu toţi cititorii Bibliei, era un an jubiliar, în care erau eliberaţi toţi sclavii, prizonierii şi datornicii care se ipotecaseră împreună cu toată familia lor. Indiferent cât petrecuseră în robie sau cât timp ar fi trebuit să mai rămână – când venea anul de îndurare şi trâmbiţa răsuna, fiecare om putea să devină liber, dacă dorea acest lucru. El era apoi liber; el nu mai era un sclav.
Dacă cineva dorea să rămână sclav, trebuia dus la uşa templului. Acolo urma să fie găurită urechea lui, iar pentru restul vieţii lui, el trebuia să slujească ca sclav pe stăpânul lui.
Ce tablou desăvârşit, în legătură cu Evanghelia lui Isus Hristos! Când este predicată această Evanghelie, începe anul de îndurare al Domnului, anul jubiliar. Atunci poate fi eliberat oricine – indiferent cine sunteţi, ce culoare a pielii aveţi, cărei denominaţiuni sau sectă aparţineţi, cât de adânc aţi căzut în păcat sau orice ce ar putea fi greşit în voi, dacă auziţi sunetul trâmbiţei Evangheliei lui Dumnezeu. Atunci sunteţi liberi! Dar dacă întoarceţi spatele mesajului şi refuzaţi să ascultaţi, atunci urechea dvs. va fi găurită. Asta înseamnă, că aţi depăşit graniţa între har şi judecată şi nu veţi mai putea auzi niciodată Evanghelia! Nu veţi mai înainta niciodată, ci veţi rămâne în sistemul în care vă aflaţi, în sistemul sclavagist – dacă refuzaţi să ascultaţi mesajul din timpul anului de îndurare.
Cum am spus mai înainte, a doua parte din verset nu trebuia pomenită, pentru că numai atunci când va veni Mesia a doua oară, va fi vremea când El va permite ca judecăţile să pornească.
Cum au putut oamenii să piardă ocazia să recunoască, cine era El? Cum au putut ei pierde ocazia? Cum se putea întâmpla, deşi totul era arătat cu claritate? Cum au putut ei pierde prilejul să recunoască mesajul, deşi El l-a predicat? Ce Cuvânt! Gândiţi-vă numai o dată! Astăzi s-a împlinit această Scriptură în auzul urechilor voastre. Cine a spus astfel de cuvinte? Însuşi Dumnezeu care este propriul Său interpret al Cuvântului Său. „În ziua aceasta s-a împlinit această Scriptură.“ Însuşi Mesia stătea în faţa adunării şi a citit un text din Biblie, care se referea la El, spunând: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.“ Totuşi ei nu au recunoscut mesajul!
Ce tragedie s-a întâmplat; dar ea s-a întâmplat. Aceasta s-a repetat deseori. Cum de s-a putut întâmpla? Numai astfel ca şi în alte vremuri, când tâlcuirile omeneşti au fost crezute mai presus decât Cuvântul Domnului. Din cauza aceasta s-a întâmplat. Credincioşii, aşa zişii credincioşi din zilele acelea, credeau explicaţiile preotului, pe care acesta le dădea asupra Scripturii. De aceea a fost exclus Isus din comunitatea lor, pentru că nu făcea parte din uniunea şi starea lor. Ei nu se puteau identifica cu El, pentru că El era cu totul altfel decât ei. Persoana Domnului Isus era aşa de unică, încât nimeni nu ar fi trebuit să piardă prilejul să recunoască că El era Fiul lui Dumnezeu, pentru că El era împlinirea desăvârşită a Scripturii, care se referea la El. Exact aşa este de recunoscut şi fiecare creştin, dacă viaţa se dovedeşte în practică, ceea ce trebuie să se împlinească cu un creştin.
Cum ar fi putut sta El acolo şi să zică: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură înaintea ochilor voştrii“? Cât de deosebit! Cât de clar! Totuşi oamenii nu au înţeles glasul trâmbiţei. De ce? Pentru că ei au adoptat tâlcuirea unei preoţimi (sectă) şi au ascultat-o. Istoria se repetă. Scriptura are o însemnătate compusă şi la fel şi descoperirea. De exemplu în Biblie este scris: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu“ (Osea 11, 1). Această expunere profetică era deja o privire spre Isus (Matei 2, 15). Dacă urmărim însă însemnătatea ei mai departe, atunci constatăm că aceaşi expunere profetică se referă şi la Iacov. Isus era Fiul său cel mai mare. După Scofield şi toate celelalte traduceri, Iacov era fiul Lui, pe care-l chemase El din Egipt, pentru că la el se referă această expunere profetică a lui Osea. Acest text biblic are deci o importanţă dublă. Se referă o dată la Iacov care a fost chemat afară, iar apoi la Domnul Isus, care la fel a fost chemat afară. Aşa sunt lucrurile şi astăzi! Noi de aceea ne aflăm într-o astfel de încurcătură, iar oamenii nu recunosc adevărul lui Dumnezeu, pentru că există prea multe tâlcuiri omeneşti despre Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de nimeni, care să-I tâlcuiască Cuvântul! EL este propriul Său interpret!
La început Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“, şi s-a făcut lumină. Asta nu are nevoie de tâlcuire.
 EL a zis: „O fecioară va fi însărcinată“, şi aşa s-a întâmplat. Aceasta nu necesită nici o explicaţie.
Dumnezeu tâlcuieşte Cuvântul Său, în timp ce îl confirmă (împlineşte) dovedind că aşa este. Aceasta este tâlcuirea Sa – împlinindu-l. Tâlcuirea lui Dumnezeu constă în faptul, că El adevereşte Cuvântul Său. Aşa vă explică El totul.
Mai înainte nu exista încă lumină; atunci El a zis: „Să fie lumină!“, iar lumina a apărut. Asta nu trebuie explicat de nimeni. Dar noi le-am amestecat cu sisteme omeneşti. Dacă veţi face astfel, atunci veţi provoca o încurcătură (Babilon). Astfel s-a întâmplat întotdeauna.
Eu cred că totuşi a fost un fapt copleşitor. Gândiţi-vă numai! De ce nu L-au recunoscut? Pentru că conducătorii lor religioşi, care ar fi trebuit să-L recunoască, care trebuiau să cunoască Scriptura, ei care ar fi trebuit să aibe cunoştinţă despre tainele Scripturii – l-au dezagreat pe bărbatul acesta şi au zis: „EL şi-aşa este un copil care nu are tată.“ Noi nu credem aşa. Acum, cu mulţi ani în urmă, noi nu credem aşa, ci mai degrabă vom muri pentru această convingere, că El s-a născut dintr-o fecioară. Pentru o astfel de convingere, aproape că suntem daţi morţii. Iar dacă timpul va continua să dăinuie, într-o zi se va întâmpla că oamenii vor trebui să moară pentru lucrarea lui Iehova-Domnul, despre care vorbim astăzi. Asta se va întâmpla atunci, când semnul fiarei va fi aplicat şi ei nu vă vor mai permite să predicaţi Evanghelia în felul acesta.
Când va avea loc marea unire a bisericilor, care este deja pregătită pentru biserica mondială, atunci va trebui să plătiţi mărturia voastră, cu pecetea propriei vieţi. Trebuie să credeţi acum. Dacă acei preoţi de atunci care L-au condamnat, s-ar scula acum, ei nu L-ar mai condamna.
Acum ziceţi: „Dacă aş fi fost acolo, aş fi procedat aşa şi aşa.“
Dar evenimentul nu a avut loc în timpul dumneavoastră – acesta este timpul vostru! Acesta este timpul.
Voi ziceţi: „Dacă ar fi El aici ...“
Biblia spune: „EL este acelaşi ieri, azi şi-n veci.“ Astfel El este aici. EL este aici. Lumea a devenit însă tot mai civilizată, mai mare şi mai învăţată. Acum El este aici în chip duhovnicesc, pe care ei nu-L pot ucide sau să-L dea morţii. EL a murit o dată; El nu poate muri încă o dată. EL trebuia să vină în trup, pentru ca Domnul să fie dat morţii pentru păcatele noastre în trup. Dar acum El nu mai poate muri. EL este Duhul Sfânt.
Noi ne gândim la faptul că ei erau cu totul împotriva Lui, iar El nu a aderat la nici una din grupările lor religioase. Dumneavoastră vedeţi, că această poziţie L-a făcut reprobat, adică un om rău. EL nu a aderat la organizaţiile lor, El nu făcut compromisuri cu preoţimea lor; El nu avea nimic de-a face cu ei. Mai mult însă, El încerca să dărâme, ceea ce ei construiseră.
EL s-a dus în templu. Noi Îl numim ca cel mai blând om. Asta şi era; dar de multe ori, noi nu înţelegem corect, ce înseamnă blândeţe. EL era un om cu un simţământ de îndurare pentru noi, dar de multe ori noi înţelegem greşit ce înseamnă de fapt această compasiune. Simpatia omenească nu este compasiune. Compasiunea înseamnă, de a face voia lui Dumnezeu. El a trecut pe la poarta lacului Betesda. Acolo zăceau mulţi oameni. Numărul lor nu este redat, dar acolo zăceau mulţi paralizaţi, orbi, şchiopi şi alţi bolnavi. EL avea totdeauna compasiune cu oamenii, şi totuşi El s-a dus la un om care nu era nici paralizat, nici orb sau şchiop. Poate că acest om avea o prostată. Sau poate avea o altă boală¼, încât el a rămas în urmă mintal. El avea deja 38 de ani. Boala lui nu era însă aşa de gravă, ca să fi murit. El era culcat acolo pe un pat de companie.
EL l-a întrebat: „Vrei să te faci sănătos?“
Omul acela i-a răspuns: „Eu nu am pe nimeni care să mă ajute să ajung mai repede în apă; când mă silesc singur totdeauna sare cineva înaintea mea în apă.“
Vedeţi, el putea să meargă; el putea să vadă, el se putea mişca; dar el era slab.
Domnul Isus i-a zis: „Scoală-te, ia-ţi patul şi du-te acasă.“ Pentru faptul acesta, Isus a fost obligat să răspundă. Poate vă aduceţi aminte, pentru că Scriptura spune asta.
Asta nu ne surprinde. Dacă El ar veni în seara aceasta la Jeffersonville şi ar proceda tot ca atunci, oamenii ar vorbi la fel despre El ca şi atunci. Dar gândiţi-vă, El a venit să facă o lucrare, adică voia lui Dumnezeu. Asta o găsim în Evanghelia după Ioan 5, 19. Acolo găsiţi răspunsul. EL a zis: „Isus a luat din nou Cuvântul şi le-a zis: ,Adevărat, adevărat, vă spun că, Fiul nu poate face nimic de la Sine, El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.“
Ei ar fi trebuit să ştie că în faţa lor se afla împlinirea directă a proorociei lui Moise: „Un prooroc ca mine vă va trimite Domnul Dumnezeul vostru.“
Observaţi, când El l-a văzut pe acel om, i-a şi vorbit. Isus ştia că el se afla deja de mulţi ani în starea respectivă. Pentru că El era Proorocul, l-a văzut pe om în starea lui, s-a dus la acesta, a trecut prin mijlocul multor oameni şi a căutat în mulţime, până când l-a găsit pe omul căutat. Deşi El era un om plin de compasiune, El a trecut printre alţi paralizaţi, orbi, pentru că a avea compasiune, înseamnă a face voia lui Dumnezeu.
Noi constatăm, că El nu a aderat la crezurile lor, pentru că nu avea nimic comun cu ele, astfel El era un exclus. EL nu avea comunitate cu ei, numai atât, că într-o zi s-a dus în templu. Ca om El s-a dus acolo, şi a găsit casa cam aşa de stricată cum este şi astăzi. Ei vindeau şi cumpărau, schimbau bani; iar El a răsturnat mesele vânzătorilor şi i-a scos afară din templu cu un bici, plin de mânie, zicând: „Este scris – Aleluia! – Casa Tatălui Meu se va numi o casă de rugăciune! Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari. Cu tradiţiile voastre aţi desfinţat frumos porunca şi Cuvântul lui Dumnezeu!“
Un astfel de grup poate să creadă în El? Nu! Ei s-au tăvălit atâta vreme în murdăria unirilor şi în murdăria acelui timp, până când ei au fost îngheţaţi spiritual, încât ei nu au mai putut simţi vibraţiile puterii Atotputernicului Dumnezeu. Nu-i de mirare, că femeia aceea mică a atins haina Lui şi a fost vindecată, iar un soldat beat L-a scuipat în faţă şi nu a constatat nici o putere. Depinde deci cum vă apropiaţi de această lucrare, depinde după cine şi ce, vă ridicaţi capul şi privirea. Dacă veniţi la adunare, depinde unde vă aţintiţi privirea.
Noi ne putem închipui, cum a stat El acolo. Fără îndoială că preoţii avertizaseră deja poporul împotriva Lui: „În sabatul următor, El vine aici. Dacă va face lucrul acesta, atunci să nu-L ascultaţi. Voi puteţi merge acolo şi să vă aşezaţi, dar să nu luaţi în seamă, ce zice El, pentru că El nu aparţine de gruparea noastră. EL este un exclus, El nu are nici o legitimaţie de membru. EL nu posedă hârtiile necesare, cum că aparţine unei organizaţii. Aşa ceva El nu posedă.“
 „Ce este El?“
 „Un oarecare contestat, care s-a născut în casa unui tâmplar ca un copil neligitim. Mama Lui l-a aşteptat încă înainte de a fi fost măritată şi acum ei încearcă să transforme întâmplarea într-o lucrare supranaturală ca s-o retuşeze. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El va coborî din cer la marele nostru preot şi va spune: ,EU sunt aici, Caiafa.‘“
Noi ştim însă că El nu a procedat astfel, pentru că în Cuvânt nu era scris aşa ceva. O tâlcuire inventată de oameni era motivul, că ei credeau astfel. Cuvântul spunea că El va veni aşa, cum a şi venit apoi. EL stătea acolo, citea Cuvântul şi le-a spus: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură în faţa ochilor voştrii“, şi totuşi ei nu au putut să vadă şi să recunoască, că El era Acela; ca şi în celelalte epoci.
Noe ar fi putut să spună la fel în ziua când a intrat în corabie, iar uşa a fost închisă. El ar fi putut deschide geamul de sus – vă aduceţi aminte că Dumnezeu încuiase uşa – şi să privească spre mulţimea adunată şi să spună: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură înaintea ochilor voştrii!“ Dar atunci era prea târziu pentru ei. El predicase deja 120 de ani şi încercase să-i aducă în corabia pe care o construise spunându-le pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL, că va ploua! Dar ei au aşteptat prea mult timp. Noe ar fi putut spune fără îndoială: „În ziua aceasta s-a împlinit Scriptura!“
Moise la fel ar fi putut spune în ziua când stâlpul de foc coborâse pe muntele Sinai pentru a depune mărturie pentru Moise: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură!“
După cum ştiţi, Moise era un om chemat de Dumnezeu, un prooroc. Din cauză că el primise o însărcinare şi fiind prooroc, el trebuia să aibe şi o întâlnire supranaturală, pentru a fi legitimat ca prooroc. El trebuia să-L întâlnească pe Dumnezeu faţă-n faţă şi să vorbească cu El. O altă condiţie era, că tot ce exprima el cu gura, trebuia să se împlinească, altfel nimeni nu l-ar fi crezut. De aceea nimeni nu are dreptul, de a se numi prooroc, dacă el nu s-a întâlnit undeva personal cu Dumnezeu şi a vorbit cu El faţă-n faţă. Toţi ateiştii din lume nu ar fi fost în stare să-i smulgă lui Moise această experienţă, printr-o dezminţire. El a fost la întâlnire şi ştia, că acest fapt avuse loc. Fiecare creştin ar trebui să aibe această experienţă – o experienţă personală – înainte de a se pretinde, de a fi un creştin.
Înainte de acest serviciu am vorbit cu un nepot de-al meu, el este un tânăr catolic, care a zis: „Unchiule Bill, eu am fugit dintr-un loc în altul să găsesc ceva.“ Seară de seară, înainte de începerea adunărilor, el a plâns. Noaptea el avea visuri, cum că ar veni aici înăuntru şi ar fugi în faţă unde se predica, unde ar mărturisi că el este pe o cale greşită.
Eu am zis: „Melvin, nu depinde unde te duci, la câte biserici sau comunităţi aderezi, câte „Ave Maria“ înşiri, sau de câte ori eşti binecuvântat de oameni – tu trebuie să fi născut din nou, prin Duhul lui Dumnezeu! Acesta este singurul mijloc prin care inima omului poate fi împăcată.“
Eu ştiu că astăzi se are un înlocuitor pentru naşterea din nou. Prin strângerea mâinilor şi înscrierea în cartea de membrii. Dar prieteni, aceasta este o dogmă; nu este un adevăr biblic! Dacă ar fi aşa ceva, atunci ar trebui să sune Fapte 2 cam aşa: „Când a sosit ziua Cincizecimii, pastorul a ieşit afară şi a întins mâinile oamenilor.“
Dar acolo scrie: „În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei“ (Fapte 2, 2). Aceasta este inaugurarea Bisericii.
Aşa a venit Duhul Sfânt de prima dată. Aşa a venit El de atunci încoace de fiecare dată. EL este Dumnezeu şi nu se schimbă.
Aici, oamenii se poticnesc. Ei spun: „Asta s-a întâmplat în altă vreme.“ EL este însă acelaşi ieri, azi şi în veci! De fiecare dată, când adunarea a primit pe Duhul Sfânt, El a venit ca de prima dată; după aceaşi „reţetă“ din Fapte 2, 38. Nu s-a schimbat şi nu se va schimba.
Este exact aşa ca o prescripţie a unui medic împotriva unei boli. Dacă medicul prescrie un medicament, iar bolnavul merge la un vraci în loc de un farmacist, acela vă va da un înlocuitor mai slab care nu vă va ajuta la nimic. Poate că vraciul va amesteca prea multă otravă în compoziţia medicamentului său, şi astfel vă va ucide. Medicamentul trebuie preparat exact după reţeta medicului. În cazul nostru, noi am primit reţeta, cum putem primi pe Duhul Sfânt de la rusalii de la Dr. Simon Petru. „Eu vă dau prescripţia: ,Pocăiţi-vă‘ le-a zis Petru ,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.‘“ Aceasta este prescripţia veşnic valabilă.
Moise avusese această experienţă. El s-a dus apoi în Egipt şi a început să vestească oamenilor: „Eu m-am întâlnit cu un stâlp de foc. Era într-un rug care ardea. EL mi-a poruncit să vă spun: ,EU sunt CEL CE SUNT. Du-te acolo; Eu voi fi cu tine. Să iei toiagul tău în mână, să-l întinzi asupra Egiptului şi orice vei pronunţa, se va întâmpla.‘“
Poate că vreun oarecare preot a zis: „Prostii!“
Dar atunci când ei vedeau că ceea ce el pronunţase, se împlinea cu adevărat, ei nu au mai putut opri lucrarea. Ei au recunoscut că el era trimis de Dumnezeu.
Dacă Moise zicea, că a văzut şi mărturisea că este adevărat, atunci Dumnezeu avea datoria – dacă era într-adevăr adevărat – să confirme cu adevărat cuvântul acestui bărbat, împlinindu-l. Aşa este.
Când Isus stătea în ziua aceea şi a citit zicând: „Azi s-a împlinit această Scriptură“, Dumnezeu avea datoria să permită împlinirea Cuvântului.
Noi stăm în seara aceasta aici şi spunem că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeu este îndatorat să dovedească că aşa este, pentru că este Cuvântul Lui. Prin ce se întâmplă asta? Prin credinţă. Dacă Îl credem. Noi trebuie să credem că Cuvântul Său este adevărul.
Observaţi ce s-a întâmplat, când Moise a călăuzit poporul afară, care l-a urmat. Acei ce nu l-au urmat pe Moise, au rămas în Egipt. Dar toţi, care l-au urmat pe Moise, care au trecut prin Marea Roşie şi prin pustiu, au văzut pe Dumnezeu coborând pe muntele Sinai. Stâlpul de foc a lăsat ca întregul Sinai să apară ca un foc, un glas răsuna în văzduh, iar Dumnezeu le-a dat cele zece porunci! Acolo Moise ar fi putut să păşească înaintea poporului şi să spună: „Astăzi s-a împlinit acest Cuvânt, pe care vi l-am spus ca proorocul Său. În ziua aceasta! Eu v-am povestit că Dumnezeu mi-a vorbit acolo într-un rug aprins din stâlpul de foc, şi ceea ce mi-a spus El: ,Acesta să-ţi fie semnul de recunoaştere: după ce vei scoate afară poporul, veţi ajunge la locul acesta.‘ Acolo este Dumnezeu în acelaşi stâlp de foc ca şi atunci şi la fel cum v-am povestit eu, El a coborât pe acest munte. Astăzi s-a împlinit această proorocie. EL este aici, pentru a confirma că lucrurile pe care vi le-am spus, sunt adevărate.“
Dumnezeu să ne dăruiască mai mulţi astfel de oameni, care sunt sinceri şi drepţi, oameni care spun adevărul pentru ca Dumnezeul Atotputernic să aibe prilejul să confirme că Cuvântul Său mai este încă adevărul! EL rămâne acelaşi ieri, azi şi în veci.
Iosua ar fi putut spune la fel în ziua când s-a întors la Cades Barnea, după ce călătorise aşa de departe prin pustie. Ceilalţi puneau sub semnul întrebării că ţara făgăduită ar fi aşa, cum spusese Dumnezeu. Domnul le spusese: „Aceasta este o ţară bună; acolo curge lapte şi miere.“ Iosua şi Caleb erau singurii care crezuseră. Ceilalţi zece din grup, care fuseseră cu ei dincolo, nu au crezut. Dar ei s-au întors înapoi cu o dovadă, ei au adus o viţă de struguri care a fost transportată de doi bărbaţi puternici.
Iosua şi Caleb ar fi putut sta acolo şi să spună: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură. Aici este dovada că este o ţară bună.“ Desigur. De ce? „Aici este dovada că ţara făgăduită, este o ţară bună. Unde aţi găsit voi vreodată astfel de lucruri în Egipt?“ Acolo nu existau astfel de locuri. „Dar astăzi s-a împlinit această Scriptură.“
El ar fi putut spune acelaşi lucru, după ce anunţase prin cuvântul proorociei, că zidurile Ierihonului se vor prăbuşi, dacă ei îi vor înconjura şapte zile, iar în ziua a şaptea de şapte ori. La ultima încercuire, zidurile căzuseră cu adevărat. Atunci Iosua ar fi putut să se ridice şi să spună: „În ziua aceasta s-a întâmplat ceea ce Căpetenia oştirii Domnului, mi-a spus cu o săptămână în urmă, că totul se va întâmpla exact aşa. Astăzi s-a împlinit această Scriptură! Aici se află ruinele zidurilor la pământ. Veniţi! Să pătrundem înăuntru. Oraşul ne aparţine!“
Astăzi s-a împlinit această Scriptură! Ce minunat că bărbaţii lui Dumnezeu au stăruit şi au intrat pentru lucrurile drepte.
Israelul trebuia să treacă râul pentru a intra în ţara făgăduită. Cum era să fie posibil acest lucru? Era luna aprilie, când râul era foarte mare, pentru că sus în Iudeea se topea zăpada în munţi. O, ce general sărăcuţ, părea a fi acela pe care Dumnezeu l-a trimis, pentru a călăuzi poporul Său, în luna aprilie peste Iordan care ieşise din matcă în sezonul acela.
Eu m-aş opri puţin aici, dacă aş avea timp, pentru a vă da un mic sfat. Poate că cineva şade acolo bolnav de cancer sau o altă boală. Dumneavoastră vă gândiţi: „De ce mi se întâmplă asta chiar mie ca creştin? De ce sunt eu în starea aceasta, deşi sunt un creştin?“
Câteodată Dumnezeu permite ca totul să devină atât de întunecos în jurul nostru, încât să nu fim în stare să privim în sus şi nici în jurul nostru. Dar atunci vine El şi croieşte un drum prin tot imposibilul, pentru ca să puteţi spune: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură – ceea ce El a promis că va face.“
EL a permis ca cei trei tineri evrei să fie aruncaţi în cuptorul de foc. Ei au zis: „Dumnezeul nostru este în stare să ne scape din cuptorul de foc. Dacă¼ El nu va face însă aceasta, noi totuşi nu ne vom închina înaintea tabloului.“ Când au ieşit din cuptor, fără a fi primit vreun miros de arsură, ei ar fi putut să spună: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură!“
Când Daniel a ieşit din groapa cu lei, el ar fi putut spune acelaşi lucru.
Ioan Botezătorul, care a păşit înaintea Domnului şi a învăţat un popor care se obişnuise de 400 de ani doar cu tâlcuiri religioase, ar fi putut să spună la fel! Nu este de mirare că biserica-adunare din timpul acela se afla în mare încurcătură. Când a venit din pustiu şi s-a oprit lângă Iordan, el s-ar fi putut opri pe mal şi să spună: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură din Isaia 40!“
O, aş putea să mă opresc aici şi să vă povestesc ce mi-a mai zis acel preot bătrân. El a zis: „Fiule, tu nu ţi-ai încheiat această vestire.“
Eu am zis: „Stai liniştit.“
El întrebă: „Crezi că penticostalii nu văd lucrarea?“
Eu am zis: „Nu.“
El a zis: „Eu o văd.“ Deşi el era un preot catolic el a zis: „De ce nu ai continuat cu vestirea mesajului?“
Eu am zis: „Fii liniştit.“
El a răspuns: „Slavă lui Dumnezeu, eu o văd.“
Aproximativ în momentul acela, Duhul Sfânt a venit peste sora lui, care şedea în adunare. Ea se ridică, vorbea într-o limbă străină, având imediat şi exact tâlcuirea limbii, anume despre ceea ce discutasem eu cu preotul în taină pe platformă. Întreaga adunare, toţi cei prezenţi, au început să strige către Dumnezeu. Lucrarea întâmplată a fost făcută de cunoscut şi în conferinţa lui Oral Roberts, care a avut loc de două săptămâni, şi era discuţia conferinţei. În timp ce preotul şedea acolo, Sfântul Duh a descoperit ascultătorilor printr-o femeie, adică prin sora lui, ce se desfăşura aici pe platformă, şi a descoperit ceea ce noi căutam să ţinem ascuns. Astăzi s-a împlinit această Scriptură, despre ceasul în care trăim. În ziua aceasta a apărut lumina de seară, şi totuşi noi nu o vedem.
Vedeţi, Ioan a zis: „Astăzi, eu sunt glasul Celui ce strigă în pustie şi am venit aşa cum a zis proorocul Isaia: „Pregătiţi calea Domnului!“
Ei nu l-au înţeles şi au zis: „O, tu eşti Hristosul.“
Dar el a zis: „Nu eu sunt Hristosul, eu nu sunt vrednic să-I leg încălţămintea. Dar El este undeva printre voi.“ El era sigur că El se află undeva pe aproape, iar la timpul Său, El va fi prezent, pentru că Dumnezeu îi spusese că el Îl va prezenta pe Mesia.
Într-o zi a venit un bărbat tânăr pe acolo; Ioan văzuse o lumină – un semn deasupra Lui, iar el a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu! În ziua aceasta s-a împlinit această Scriptură în faţa voastră.“
În ziua Cincizecimii când s-a ridicat apostolul Petru şi a citit cuvântul proorociei din Ioel 3, oamenii i-au batjocorit şi s-au râs de apostoli. Ei nu mai vorbeau în propria lor limbă, ci bâlbâiau ceva fără să înţeleagă. Biblia ne spune: „Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se.“ Împărţit înseamnă, o limbă crăpată cu care nu mai poţi vorbi corect, ci cu ea poţi doar bolborisi. Ei s-au purtat ca un grup de oameni beţi.
Ei cu toţii ziceau: „Oamenii aceştia sunt beţi, priviţi-i numai. Vedeţi cum se poartă femeile şi bărbaţii aceştia. Ei nu se poartă cuvincios.“ Asta au zis cei din gruparea religioasă a timpului respectiv.
Petru însă s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Bărbaţi şi fraţi şi voi toţi, cei care locuiţi în Ierusalim şi în Iudeea, oamenii aceştia nu sunt beţi cum vă închipuiţi voi – căci nu este decât ceasul al treilea din zi – ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.“ „Astăzi s-a împlinit această Scriptură!“ Desigur!
Luther s-a ridicat la timpul potrivit, Wesley a fost chemat la timpul potrivit. Mişcarea penticostală a fost la timpul potrivit. Nimic nu este în afara ordinii.
Acum vă rog, să priviţi la epoca şi la timpul în care trăim noi şi confruntaţi cu Cuvântul promis pentru timpul acesta. Dacă oamenii din alte epoci au putut să spună: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.“ „Astăzi s-a împlinit Cuvântul acesta“, atunci ce se va întâmpla cu cele scrise pentru ziua în care trăim noi? Ce a fost promis pentru ziua aceasta? Unde ne aflăm noi astăzi? În ce timp trăim noi, când ceasul arată trei minute înainte de miezul nopţii?
Lumea suferă de frică, bisericile au devenit un loc de corupţie. Nimeni nu ştie unde se află. În ce timp al zilei ne aflăm? Cum stăm cu Cuvântul pentru ziua de azi? Priviţi la starea bisericilor! Lumea, politica, sistemele lumeşti sunt atât de stricate, cum nu se poate mai rău. Eu nu sunt un politician; eu sunt un creştin, de aceea nu e treaba mea să vorbesc despre politică. Eu vreau să mai spun doar, că ambele părţi sunt stricate.
Eu am ales o dată: Acela este Hristos. De aceea eu am câştigat. Satana a votat împotriva mea, Hristos însă pentru mine. Totul depinde de alegerea mea. Eu sunt bucuros că am votat pentru El. Lăsaţi lumea să spună ce vrea, eu cred totuşi, că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. EL va dovedi lucrul acesta. Desigur că El va face aceasta.
Numărul crimelor creşte, mai ales criminalitatea tinerilor. Priviţi la naţiunea noastră, care era odată o floare a pământului. Democraţia noastră cea mare, s-a născut atunci, când a fost semnată declaraţia independenţei noastre. Atunci am devenit o democraţie. Noi ştim ce fel de lucrări au făcut părinţii (strămoşii) noştri. Noi am avut o naţiune mare. Dar acum această naţiune se distruge, se sfărâmă, se clatină şi cedează. Ei încearcă să facă rost de bani pentru buget, ridicând impozitele, pentru ca să trimită apoi banii dincolo, cumpărând astfel prietenia duşmanului, care ne-o aruncă apoi în faţă. A existat primul război mondial, a fost al doilea război mondial, şi ei se îndreaptă şi se pregătesc pentru al treilea. Desigur. Politica este stricată şi coruptă – până la maxim stricată. Este exact aşa cum s-a scris în Matei 24: „Un popor se va ridica împotriva altuia şi o împărăţie împotriva alteia.“ Toate aceste lucruri trebuie să aibă loc. Către aceasta dorim să privim acum. Bine, să mai privim la încă ceva: progresul în cercetarea ştiinţifică. Bunicul meu a vizitat-o pe bunica mea atunci, în carul cu boi. Astăzi avem avioane supersonice; da, chiar nave cosmice care înconjoară planeta noastră. Este ceva tare de tot. Cine a prezis acestea? În Daniel 12, 4 scrie: „În timpul sfârşitului, cunoştinţa va creşte.“ Noi recunoaştem ceasul în care trăim.
Observaţi doar starea lumii, poziţia ştiinţei. Priviţi o dată în sistemul nostru de învăţământ de azi. Să nu încercaţi să tăgăduiţi acum ceva, eu am aici extrase din ziare, că în bisericile noastre şi în şcoli este predată şi explicată sexualitatea, prin care elevii sunt îndemnaţi la relaţii sexuale, pentru a constata dacă se vor potrivi mai târziu. Da, aşa este.
Dar în ce stare se află azi preoţimea noastră? În seara aceasta am citit într-un articol din ziar că în Los Angeles-California, un grup de preoţi – erau predicatori baptişti şi presbiterieni, au chemat un grup de homosexuali pentru a practica homosexualitatea. Aşa au încercat ei, după spusele lor, să câştige pe oamenii aceştia pentru Dumnezeu, deşi practicarea aceasta face parte din blestemurile pentru timpul acesta – ca în Sodoma de altădată. Paznicii ordinii publice i-au prins.
Unde ne aflăm? Sistemul se strică în mijlocul nostru. Eu am citit că homosexualitatea din SUA a crescut cu 20-30% în ultimul an. Gândiţi-vă numai. Bărbaţii trăiesc cu bărbaţi, exact aşa cum s-a întâmplat în Sodoma. Criminalitatea este în creştere, mai ales între tineri. În ce ceas ne aflăm? Astăzi s-a împlinit cuvântul acestei proorocii.
Lumea religioasă, biserica, Biserica care este chemată afară, ultima epocă a bisericii – epoca penticostală – unde se află ea? În Laodicea, aşa cum spune Biblia.
Astăzi nu mai există limite. Femeile sunt doar pe jumătate îmbrăcate, şi cum este starea printre bărbaţi? Este groaznică. Unii se căsătoresc de trei, patru ori, fiind în acelaşi timp diaconi, etc. Ei au dat la o parte orice limită, au adus în biserică stricăciune, au convocat consilii bisericeşti şi au adoptat o poziţie lumească. Astăzi ei au clădiri mai frumoase ca oricând. Unele din aceste clădiri au valoarea de 50-60 de milioane de dolari. De 50 de milioane de dolari. – Penticostali! Acum 50 de ani se aflau la vreun colţ de stradă şi cântau pe un instrument în onoarea Domnului. Scriptura spune în Apocalipsa 3, 17: „Pentru că zici: ,Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic‘, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.“ – ş¸i nu ştii! Astăzi s-a împlinit această Scriptură înaintea ochilor voştrii! Amin.
Amin înseamnă: Aşa să fie! Eu nu rezum acest Amin pentru mine, ci exprim prin aceasta că eu cred că acesta este adevărul. În ziua aceasta se împlineşte această Scriptură!
Biserica penticostală se află în starea Laodicea. Desigur că ei mai tresaltă în sus, fac gălăgie multă şi fac asta atât cât cântă muzica. După ce încetează muzica, ei au şi muzică Beatles, pe care unii din ei o cântă şi o numesc a fi muzică creştină, atunci toată strălucirea s-a dus.
Însă dacă avem pe buzele noastre o mulţumire adevărată de laudă către Dumnezeu, atunci nici o fluierătură sau o putere lumească, nu o poate opri. Dacă îndemnul şi originea laudei vine de la Dumnezeu, atunci nu mai este necesară o muzică pentru ca această mulţumire să se ridice spre Dumnezeu. Trebuie doar ca Duhul lui Dumnezeu să coboare, apoi începe totul. Ei au uitat asta demult, pentru că ei socotesc vorbirea în limbi ca dovadă că cineva ar fi primit Duhul Sfânt şi au stabilit o învăţătură. Eu am auzit oameni îndrăciţi şi vrăjitoare vorbind în limbi.
Duhul Sfânt este Cuvântul lui Dumnezeu în voi, care se dovedeşte prin acceptarea şi primirea din partea voastră a Cuvântului. Toate celelalte nu pot fi Duhul Sfânt. Dacă cineva pretinde a poseda Duhul Sfânt şi tăgăduieşte un cuvânt din Biblie, înseamnă că acolo nu locuieşte Duhul Sfânt. Dovada este: dacă dumneavoastră credeţi sau nu Cuvântul.
Să observaţi acum un alt semn important. Evreii sunt din nou în patria lor; sunt o naţiune de sine stătătoare; au banii lor proprii; sunt membrii la O.N.U.; au armata lor proprie şi toate celelalte. Ei se află din nou în patria lor şi Isus a zis: „Învăţaţi o pildă de la smochin.“ Ei sunt acolo din nou; în ţara lor. „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.“
Evreii în ţara lor – astăzi s-a împlinit această Scriptură. Biserica Laodicea – astăzi s-a împlinit această Scriptură. Matei 24: Toată lumea este stricată; o naţiune se ridică împotriva altei naţiuni; în diferite locuri sunt cutremure, viscole şi furtuni mari trec prin toate naţiunile, peste tot se întâmplă catastrofe. Astăzi s-a împlinit această Scriptură.
Noi am constatat starea lumii. Noi vedem unde se află biserica nominală, unde se află organizaţiile şi denominaţiunile. Noi vedem unde au ajuns naţiunile lumii. Noi vedem că aceste făgăduinţe s-au împlinit. În ordine. Dar în ziua aceasta trebuie să apară o sămânţă împărătească deosebită a lui Avraam. Exact aşa va fi. Va fi o mireasă împărătească pentru Fiul împărătesc, a cărui venire este făgăduită. Aşa cum am spus deja în ziua precedentă, această sămânţă nu va fi una naturală, ci o sămânţă duhovnicească. Va lua naştere o mireasă duhovnicească. Ea este sămânţa regală, a credinţei regale, sămânţa fiilor regali a lui Avraam. Această sămânţă îşi va face apariţia în zilele de pe urmă. Timpul şi locul este făgăduit în Maleahi 4, în ultima parte. Va apare un mesaj care va trezi inimile oamenilor şi îi va readuce din nou la învăţătura părinţilor apostolici.
Cineva se va scula în puterea lui Ilie, un om al pustiului care va avea un mesaj, prin care vom fi aduşi de-a dreptul înapoi la Cuvânt. Acesta este ceasul în care trăim.
Să luaţi în considerare şi lumina supranaturală, voi oameni din Jeffersonville, care a coborât în 1933 deasupra fluviului Ohio când am botezat 500 de oameni în Numele lui Isus Hristos. Asta vă rog în ceasul acesta. Eu aveam atunci 20 de ani. Ce s-a spus acolo, Jeffersonville? Ce s-a întâmplat la capătul străzii Spring-Street, când „Courierul Journal“ sau ziarul „Louisville Herald“ au adus articolul? Evenimentul a fost apoi vestit de „Associated Press“ şi a ajuns până în Canada. Dr. Lee Vayle, a tăiat articolul din ziarul canadian din 1933.
Când eram pe cale să botez a 17-a persoană în mijlocul mulţimii – dumneavoastră cunoaşteţi restul întâmplării – când am stat deci acolo pentru a boteza a 17-a persoană, a coborât o lumină din văzduh, care strălucea, de parcă o stea ar fi căzut din cer. O voce a zis: „Aşa cum a fost trimis Ioan Botezătorul înaintea primei veniri a lui Hristos, aşa va merge mesajul tău în toată lumea înaintea celei de-a doua veniri a Sa.“
 Astăzi s-a împlinit această Scriptură! Mulţumire T¸ie, Doamne.
În ziua aceasta! – Dumnezeu a făgăduit-o. Ce s-a întâmplat? În timpul acesta mesajul înconjoară pământul. Când eram încă un copil mic, Dumnezeu a venit la mine într-un stâlp de foc, acolo la Wathens pe strada Utica Pike, şi eu am văzut că un rug arde, când duceam o găleată de apă prin curte. Voi cunoaşteţi realitatea despre aceasta.
EL a zis către mine: „Să nu fumezi şi să nu bei niciodată. Să nu-ţi pătezi trupul tău niciodată, pentru că o lucrare te aşteaptă, când vei deveni matur.“
Eu mărturisesc că acesta este adevărul şi că am văzut aceasta. Dumnezeu a făcut la fel ca şi cu Moise, şi a vorbit acolo în faţa întregii adunări. Acesta este adevărul! Astăzi s-a împlinit această Scriptură în mijlocul nostru!
Observaţi ce a zis El despre deosebirea duhului şi cum va fi aceasta, de la punerea mâinii până la recunoaşterea tainilor inimii. Astăzi s-a împlinit această Scriptură în faţa ochilor voştrii – aceste făgăduinţe care au fost date.
Vedeţi, toate aceste făgăduinţe au fost împlinite şi confirmate de Dumnezeul făgăduinţelor. Vedeţi, tabloul cu Îngerul Domnului atârnă azi la Washington. George J. Lacy, şeful F.B.I.-ului pentru amprente şi documente deosebite din guvernul SUA, a verificat acest clişeu care a fost făcut la Houston -Texas şi a spus: „Aceasta este singura apariţie supranaturală, care a fost fotografiată vreodată în lume.“ El trebuie să ştie; pentru că el este pe tărâmul acesta cel mai bun expert din lume.
Vedeţi, tabloul este acolo ca o dovadă a adevărului. Este acelaşi stâlp de foc, care a călăuzit poporul Israel atunci în pustie. Azi îl vedem din nou. EL este prezent în acelaşi mod ca atunci, când ei au fost scoşi afară din Egipt. Cine este El? În ziua aceasta s-a împlinit această Scriptură. Voi cunoaşteţi mesajul pe care L-a vestit El.
Observaţi numai vedenia din Tucson de acum trei ani, când am stat acolo pe stradă. Cu cinci ani în urmă El îmi spusese: „În ziua în care oraşul va bate ţăruşi de măsură în faţa porţii tale de la grădină, tu să te întorci spre vest.“ Oamenii care vin aici la capelă, ştiu că pe vremea aceea s-a întâmplat totul exact aşa. Aşa este. În ziua când domnul Goyne a venit cu oamenii lui acolo, pentru a marca şoseaua viitoare, eu am zis către soţia mea: „Asta are o însemnătate.“
Ea mă întrebă: „Ce este?“ Eu am intrat înăuntru şi m-am uitat într-un carnet; acolo era scris! În ziua următoare, pe la ora 10, când şedeam în camera mea, Îngerul Domnului a venit la mine şi a zis: „Să te duci la Tucson. Când vei fi în nord-estul Tucsonului, vor veni şapte îngeri într-o constelaţie şi tot pământul din jurul tău va fi cutremurat.“ EL a zis: „Acolo ţi se va spune mai departe.“
Câţi dintre dumneavoastră îşi aduc aminte, că totul a fost spus cu mult timp înainte de împlinire? În această clădire sunt în seara aceasta bărbaţi, care au fost prezenţi când s-a întâmplat evenimentul. Atunci s-a spus, că cele şapte peceţi, tainele ascunse din întreaga Scriptură vor fi deschise şi prin aceasta se va împlini Apocalipsa 10: adică în timpul vestirii mesajului celui de-al 7-lea înger, vor avea loc aceste lucruri. Astăzi s-a împlinit această Scriptură înaintea ochilor noştrii. În ziua aceasta s-a împlinit această Scriptură.
În ultimul an am stat o dată în locul acela. Domnul Wood care este azi aici, a fost cu mine şi urcam muntele. El era îngrijorat pentru că soţia lui era bolnavă. Acolo Duhul Sfânt a zis: „Ridică piatra care este acolo pe pământ şi arunc-o în aer.“ Când va coborî să spui: ,AŞA VORBEŞTE DOMNUL: judecata va lovi pământul! Spune-i lui Wood că în câteva ore va vedea mâna lui Dumnezeu.‘“
Asta i-am spus şi domnului Wood şi cred că au mai fost acolo vreo opt până la zece, sau chiar cinsprezece bărbaţi în timpul acela. Evenimentul s-a întâmplat în dimineaţa următoare, când Domnul s-a coborât într-un vârtej de vânt, care a rupt pietrele muntelui din jurul nostru şi a retezat vârfurile pomilor. Am auzit de trei ori câte o detunătură şi s-a spus: „Judecata se va apropia de coasta de vest!“
Două zile mai târziu, Alaska aproape s-ar fi scufundat. De atunci încoace valurile judecăţii lui Dumnezeu lovesc de-a lungul coastei împotriva acestei „cortine spirituale.“
Există o cortină de fier, una de bambus şi o cortină de păcate. Civilizaţiile au păşit în aceeaşi direcţie ca soarele, la fel şi Evanghelia. Aceasta a pătruns din răsărit spre occident ca şi soarele. Acum a ajuns pe coasta de vest. Mai departe nu mai poate înainta. Dacă va continua să înainteze, va ajunge din nou la răsărit.
Proorocul a zis: „Va veni o zi care nu va fi numită nici zi nici noapte“ – o zi plină de ceaţă, cu multă ploaie; având doar atâta lumină pentru ca oamenii să ştie cum să adere la o sectă şi să fie înscrişi într-o carte. Dar spre seară, urmează să fie lumină. Astăzi s-a împlinit această Scriptură.
Acelaşi SOARE care răsare la răsărit, apune în occident. Acelaşi FIU de Dumnezeu care a venit în răsărit şi s-a descoperit ca Dumnezeu în trup omenesc, este acelaşi FIU a lui Dumnezeu, care se descoperă în seara aceasta, acum, în partea vestică a pământului, în mijlocul Bisericii ca Acelaşi ieri, azi şi în veci. Lumina de seară a Fiului, a sosit. Astăzi se împlineşte această Scriptură! Unde ne aflăm noi acum în comparaţie cu vremea lui Avraam? Unde ne află¼m noi în vremea aceasta măreaţă în care am fost aşezaţi în ceasul cel mare, în care trăim noi? Toate vedeniile s-au împlinit. Ce importanţă avea visul lui Junior Jackson, unul dintre predicatorii noştri prieteni, de la o biserică soră, care a venit alergând într-o seară la noi şi a zis: „Eu am avut un vis, frate Branham, care mă nelinişteşte. Eu am văzut că toţi fraţii erau adunaţi pe un munte.“ El a povestit mai departe: „Pe muntele acesta tu ne-ai învăţat nişte litere, care păreau gravate de multă vreme în stâncă. După ce ai terminat asta, tu ne-ai spus: ,Veniţi aici aproape!‘ ş¸i noi ne-am adunat toţi acolo. Apoi ai luat o sculă care arăta ca o rangă de fier şi ai lovit partea de sus a acestei piramide, deschizând-o. Când s-a întâmplat asta, noi am văzut stânca de granit pe care nu era scris nimic. Tu ai spus ca să privim numai acolo. Noi toţi am privit-o.“ El a zis mai departe: „Eu mi-am întors capul şi am observat că tu te-ai dus cât puteai de repede spre vest – în direcţia apus de soare.“ Câţi de aici vă mai aduceţi aminte?
Eu am stat acolo o clipă, până ce Duhul Sfânt a descoperit-o şi a zis: „Întreaga Biblie, ca de exemplu, neprihănirea, sfinţirea şi botezul cu Duhul Sfânt, botezul în Numele Domnului Isus Hristos şi toate aceste taine au fost descoperite pentru oameni. Dar în interior mai sunt taine pentru că Biblia este pecetluită cu şapte peceţi. Eu trebuie să mă duc acolo să găsesc dezlegarea.“
În dimineaţa, când au apărut cei şapte îngeri, pământul a fost cutremurat, iar pietrele au zburat în toate direcţiile. Cei şapte îngeri stăteau acolo şi mi-au spus: „Întoarce-te la Jeffersonville de unde ai venit, pentru că cele şapte peceţi ale celor şapte taine vor fi deschise.“
Aici ne aflăm azi. Noi am înţeles Sămânţa şarpelui şi în câteva zile dacă va fi voia lui Dumnezeu, vom înţelege şi tema Căsătorie şi divorţ şi toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a descoperit, fiecare pecete, tainele de la facerea lumii. Noi ne-am bucurat în prezenţa Sa şi de binecuvântările Sale. Acesta este adevărul. Astăzi s-a împlinit această Scriptură.
Magazinul „Life“ a adus un articol despre acest eveniment cu titlul: „Lumină mistică se ridică în aer deasupra zonei Tucson şi Phoenix“, exact aşa cum v-am spus cu un an înainte, că această apariţie va arăta ca un triunghi. Fotografia o avem acolo în comunitate. Cei ce au cumpărat magazinul „Life“ posedă una. Acolo lumina este exact redată. Ei au spus că aceasta este înaltă de 27 de mile şi lată de 30 de mile. Ei încă nu înţeleg ce s-a întâmplat. Totul a apărut tainic şi tot în taină a dispărut.
Fratele Fred Sothmann, fratele Gene Norman şi cu mine stăteam acolo ca trei martori, ca atunci pe munte la schimbarea la faţă, Petru, Iacov şi Ioan. Ei au depus apoi mărturie, au stat acolo şi au observat totul cum s-a întâmplat. Ei au văzut desfăşurarea. Acolo a fost. Lumina atârna sus pe cer unde nu mai exista umiditate pentru a se produce ceaţă. Cum putea aceasta să ajungă acolo? Erau îngerii lui Dumnezeu care s-au întors după aducerea mesajului. În această zi se împlineşte proorocia lor în mijlocul nostru. Astăzi se împlineşte această Scriptură.
Observaţi: cele şapte peceţi au fost deschise; pe coasta de vest am avut vârtejul şi cutremurul. Să nu treceţi pe lângă aceste evenimente, aşa cum au făcut-o cei din vechime. Acum vrem să ne îndreptăm atenţia spre cele ce se întâmplă în timpul acesta.
Ce spune Scriptura despre ziua aceasta şi despre această epocă în care trăim? Domnul Isus a vorbit despre ea. Eu nu am timp să recapitulez şi să trec prin toate aceste texte, dar o singură temă vreau să mai amintesc înainte de încheiere. Însuşi Domnul Isus a pronunţat acest Cuvânt în Luca 17, 30. Isus Hristos este Cuvântul însuşi. Credeţi asta? Isus Hristos este Cuvântul care a devenit trup, El a exprimat Cuvântul şi a zis ce va fi acest Cuvânt în timpul sfârşitului şi semnul sfârşitului acestui veac. EL le-a spus că o naţiune se va ridica împotriva alteia. Dar El le-a mai spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi în ziua când Fiul omului Se va descoperi.“
Când a venit Isus pe pământ, I s-au dat trei denumiri de Fiu: Fiul omului, care se referă la slujba Sa de prooroc; Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David. Cât timp a trăit El pe pământ, El nu s-a numit niciodată ca Fiu a lui Dumnezeu. EL zicea: „Eu sunt Fiul omului“, pentru că El trebuia să vină pentru a împlini Scriptura ca Prooroc! Moise a spus: „Un prooroc ca mine, vă va trimite Domnul Dumnezeul vostru.“ Acesta este motivul pentru care El nu a putut fi atunci denumit ca Fiu a lui Dumnezeu, pentru că El era Fiul omului. Cuvântul venea la prooroc, ceea ce El era în toată plinătatea Sa. EL era Fiul omului, Proorocul-principal, şi nu numai Proorocul-principal ci Proorocul-Dumnezeu! Toată plinătatea lui Dumnezeu locuia trupeşte în El. De aceea El era Fiul omului.
Acum, noi Îl cunoaştem de două mii de ani ca Fiul lui Dumnezeu – ca Duh. În împărăţia de o mie de ani, El va fi Fiul lui David pe tronul de slavă. Noi toţi care credem Scriptura, ştim lucrul acesta.
Domnul Isus a spus că Fiul omului se va descoperi la sfârşitul acestui veac al Bisericii – în care trăim, în acelaşi mod cum s-a întâmplat în timpul Sodomei. Vedeţi cum a prezentat El totul în timp şi istoric bine stabilit. EL a spus mai întâi: „Cum a fost în zilele lui Noe, ei mâncau şi beau, se căsătoreau şi se recăsătoreau ...“
Apoi s-a referit la descoperirea Fiului omului, într-o vreme ca a Sodomei, pentru că prima se referea la iudei. Aici în exemplul Sodomei, El tratează celelalte neamuri. Acolo, în timpul Sodomei, El a judecat lumea prin apă. Aici El vorbeşte despre neamuri pe care le-a lăsat să moară prin foc. Aşa este. Lumea păgână a fost arsă.
Aşa va fi când Fiul omului se va descoperi. Nu va mai fi apă, ci de data aceasta va fi foc. Domnul Isus a citit din aceaşi carte când s-a referit la Sodoma – Genesa cap. 19 din care citim şi noi.
Noi admitem că lumea se află acum în aceaşi stare în care era Sodoma, într-o stare sodomită. Noi la asta spunem toţi „Amin“. Noi credem asta. Noi recunoaştem şi starea spirituală a bisericii din Laodicea. Şi la asta spunem „Amin“ şi o luăm la cunoştinţă prin vestire. Noi ştim că fiecare semn a apărut, iar biserica se află în Laodicea. Noi ştim că lumea se află într-o stare sodomită. Aşa este? Aici suntem de acord. Dar cum stăm cu semnul pe care l-a primit Avraam; el, care aştepta fiul făgăduinţei? Acesta era altcineva. Gândiţi-vă, că sodomiţii au avut trimişii lor şi la Avraam a venit un mesager. Avraam aştepta zi de zi, ca să se împlinească o lucrare aproape imposibilă, când Sara avea nouăzeci de ani şi el avea o sută de ani. Conform făgăduinţei lui Dumnezeu, el tot mai aştepta. În mijlocul criticilor el îl aştepta pe fiul său. Aşa aşteaptă şi credinciosul adevărat, revenirea Fiului făgăduit.
Observaţi, scurt timp înaintea revenirii fiului făgăduit, i s-a dat un semn. Nu va primi şi sămânţa regală a lui Avraam, descoperirea semnului Fiului regal care va veni, aşa cum a aşteptat tatăl Avraam fiul făgăduit? Aşa este? Domnul Isus a spus în Luca 17, 30 că Fiul omului se va descoperi înainte ca să vină această vreme, aşa cum a făcut şi în timpul Sodomei – înaintea distrugerii Sodomei. Noi ne ridicăm capetele şi privim după semnul acesta.
Să privim la starea de atunci, a Sodomei. Vedeţi, lumea decăzuse în starea sodomită. Nu demult, un director de cinema, a rulat un film pe care l-am vizionat şi eu. El se numea Sodoma. Dacă aveţi posibilitate şi nu este altceva decât ceea ce spune titlul, atunci vizitaţi-l. Era un tablou bun despre Statele Unite de astăzi. Hollywood a fost redat exact, acelaşi fel de îmbrăcăminte şi toate celelalte aşa cum le aveau ei atunci; saloane distractive de orice fel şi tot ce aparţine acestora; un cult religios al oamenilor – aşa zis religios.
Observaţi, Sodoma avea un martor. Era un om care se numea Lot, un nepot a lui Avraam. Avraam nu s-a dus în Sodoma. El avea o grupă mare cu sine, care erau destui pentru a învinge o mulţime de împăraţi cu armatele lor. El avea o grupă mare cu sine. Într-o zi el şedea acolo sub un pom, iar totul mergea strâmb în viaţa sa. Nimeni nu mai vroia să aibe legătură cu el, dar totuşi el ţinea tare la făgăduinţa primită. Acum fiţi foarte atenţi înainte de încheiere. Când a şezut el acolo, trei bărbaţi au venit la el. Doi din ei s-au îndreptat spre Sodoma, unde au predicat Evanghelia şi de unde a ieşit Lot. Este aşa? Unul însă a rămas cu Avraam. Observaţi că acel Unul, care a rămas cu Avraam, era însuşi Dumnezeu; ceilalţi doi erau îngeri, mesageri.
În Sodoma, ei nu au făcut nici o minune, ci i-au lovit pe locuitorii Sodomei cu orbire. O astfel de predicare a Evangheliei îi loveşte întotdeauna cu orbire.
Vedeţi, cum totul era rânduit în timpul acela. Acolo exista o biserică nominală. Aşa cum am spus deja ieri seară, Dumnezeu se face de cunoscut tot în numărul „trei“.
Acolo existau sodomiţii, lotiţii şi avraamiţii. În seara aceasta putem vedea aceaşi orânduire. Lumea are aceaşi orânduire.
Pot să vă întreb ceva? Priviţi la actuala despărţire. Avraam l-a numit pe bărbatul acela, care îi vorbise, Elohim. Cuvântul ebraic Elohim înseamnă: Cel Atotputernic, Cel veşnic. Elohim – însuşi Dumnezeu.
În Genesa 1, 1 scrie: „La început Dumnezeu a făcut ...“ Luaţi textul ebraic; acolo scrie: „La început Elohim a creat cerul şi pământul.“
Aici în Genesa 18, el l-a numit pe bărbatul acesta Elohim. De ce a spus el asta? Pentru că bărbatul acela era Dumnezeu în trup omenesc, care se aşezase cu Avraam şi a mâncat carne de viţel şi a băut lapte. Era însuşi Dumnezeu, care a plecat apoi direct de la Avraam. EL i-a dat însă un semn. Observaţi, la semnul acesta, El şi-a întors spatele spre cort. Voi vă aduceţi aminte, că cu câteva zile înainte, Avraam se numea încă Avram, iar Sara mai înainte Sarai. S-a-r-a-i devenise S-a-r-a, iar A-v-r-a-m devenise A-v-r-a-a-m. Avraam înseamnă „Părinte de popoare“.
Acum fiţi atenţi pentru că vom vedea starea timpului în care trăim acum, pentru că Domnul Isus a spus, ca să ne ridicăm capetele şi să privim după aceasta. Noi am văzut că toate celelalte corespund, dar acum vrem să privim ce fel de aranjare trebuie să vadă sămânţa regală.
Acest bărbat zicea: „Avraame, unde este soţia ta?“
Avraam a răspuns: „Ea se află în cort după Tine.“
EL nu o văzuse niciodată. De unde ştia El că numele lui era Avraam? Cum ştia El că numele ei era Sara? „Avraame unde este soţia ta, Sara?“
El a răspuns: „Ea este în cort după Tine.“
Atunci El a zis: „EU (pronume personal) – EU te voi vizita conform făgăduinţei. Soţia ta va avea un copil. Tu M-ai crezut, acum voi împlini făgăduinţa.“
Sara se afla în cort şi trăgea cu urechea în spatele uşii. Ea s-a râs în sinea ei şi a zis: „O femeie ca mine să se mai gândească la relaţii de dragoste cu domnul meu, care şi el este deja bătrân de aproape o sută de ani? Asta nu s-a mai întâmplat de mulţi ani.“
Bărbatul care şedea acolo în trup omenesc, ca şi un om obişnuit, care a mâncat şi a băut, a cărui îmbrăcămintea era prăfuită, iar Avraam i-a spălat picioarele prăfuite, Acesta era însuşi Dumnezeu. EL s-a întors şi a zis: „De ce a râs Sara în cort şi s-a gândit astfel în inima ei?“ EL ştia şi putea să deosebească ce fel de gânduri avea Sara, care se afla în cort după El. Aşa este?
Ce fel de semn a văzut sămânţa regală a lui Avraam, când a fost El pe pământ – Fiul omului? Într-o zi Simon, a venit la El. Andrei îl aduse. EL i-a zis: „Numele tău este Simon, tu eşti fiul lui Iona.“ Vedeţi, prin aceasta, el a devenit credincios. Filip s-a dus acolo, l-a chemat pe Natanael şi i-a zis: „Vino şi vezi pe cine am găsit,:pe Isus din Nazaret, pe fiul lui Iosif.“
El poate a zis: „Un moment. Ar putea ieşi ceva bun din fanatismul acesta?“
El a răspuns: „Vino şi vezi.“
Când a venit Filip şi Natanael în prezenţa lui Isus, Domnul l-a privit şi i-a zis: „Iată un israelit adevărat, în care nu este răutate.“
El a întrebat: „Rabi, de când mă cunoşti?“
EL i-a răspuns: „Înainte ca Filip să te cheme, când erai sub smochin, Eu te-am văzut.“
Natanael a zis: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!“
 Femeia aceea venise în starea imorală la fântână pentru a scoate apă. Aici avem o mică lecţie, un tablou de privit. Domnul Isus i-a trimis pe ucenicii Lui pentru a cumpăra alimente. Pe când a venit femeia aceea să scoată apă, El a zis: „Femeie, dă-Mi să beau.“
Ea a răspuns: „Aici nu este un astfel de obicei ca să vorbeşti astfel cu mine. Noi avem aici o despărţire de rase. Voi evreii, nu aveţi nimic comun cu samaritenii, iar noi nu avem nimic de-a face cu voi.“
EL a zis: „Femeie, dacă ai şti cine vorbeşte cu tine, atunci L-ai ruga ca El să-ţi dea de băut. EU ţi-aş da un fel de apă pe care nu o poţi scoate de aici.“
EL a constatat starea ei şi i-a găsit păcatul în inimă. EL a zis: „Du-te acolo şi cheamă-l pe bărbatul tău, atunci vino înapoi.“
Ea a răspuns: „Eu nu am bărbat.“
EL i-a răspuns: „Tu ai spus adevărul. Cinci bărbaţi ai avut şi cel cu care trăieşti acum, nu este bărbatul tău.“
Ea a răspuns: „Doamne eu recunosc: Tu eşti un prooroc. Noi ştim când va veni Mesia, El va spune lucrurile acestea.“
Isus a răspuns: „EU sunt.“ Atunci ea a fugit în oraş şi a strigat: „Veniţi şi vedeţi pe un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu este acesta Mesia?“
Observaţi, El a făcut lucrul acesta în faţa iudeilor şi samaritenilor, dar niciodată în faţa neamurilor. Noi, celelalte popoare, eram păgâni în acele zile, care se închinau la idoli. Noi nu-L aşteptam pe Mesia. EL apare numai acelora care Îl aşteaptă, iar noi ar trebui să ridicăm privirea înspre El. Dar acei ce se pretindeau că-L aşteaptă – când biserica însăşi a văzut lucrările Lui, ea a zis: „EL are drac, este vrăjitor, un Belzebub.“
Domnul Isus le-a spus că păcatul le va fi iertat, pentru că El încă nu murise. Dar într-o zi va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucruri. Cine va vorbi atunci un cuvânt împotriva lucrării, aceluia nu i se va ierta. Asta se referă la această zi, când toate aceste cuvinte sunt legate între ele. Cine va pronunţa un cuvânt împotrivă, aceluia nu i se va ierta în această lume, nici în cea viitoare.
Aceasta a fost sămânţa regală a lui Avraam. Sămânţa regală a lui Avraam – care a venit pe baza aceea, pentru că Avraam recunoscuse că bărbatul acela care venise la el – vine acum pentru a dovedi că este acelaşi Dumnezeu care a făgăduit totul pentru ziua aceasta. Cum era în zilele Sodomei, aşa va fi când va veni din nou Fiul omului, dacă El se va descoperi ca Fiul omului. Amin! Aceasta este ziua în care se împlineşte Scriptura!
Priviţi la starea în care ne găsim azi, priviţi biserica unde trebuie să fie descoperit Fiul lui Dumnezeu. Priviţi ziua aceasta întunecoasă; observaţi întreaga proorocie. Este ciudat. Dacă corespunde totul cu semnalmentele Sodomei de atunci, atunci trebuie să existe (să vină) şi cei trei vizitatori.
Acolo au venit trei bărbaţi – trei bărbaţi deosebiţi care au venit jos din ceruri. Cu aceasta suntem de acord. Erau trei, iar unul a rămas cu Avraam. Ceilalţi doi au mers în Sodoma. Aşa este? Numele lui Avram a fost transformat în Avraam, nu-i aşa? Niciodată nu s-a relatat în istoria bisericii, că lumea ar fi avut un evanghelist a cărui nume să se sfârşească cu h-a-m până în timpul acesta: – Billy Graham. Aşa este? G-r-a-h-a-m are şase litere. A-b-r-a-h-a-m (Avraam) are şapte litere; Graham are şase litere, care se potriveşte pentru lume şi oameni.
Vedeţi, şi azi sunt trimişi mesageri din cer acolo. Mai există un om pe pământ, care să predice aşa de clar pocăinţa ca Billy Graham? A existat un om care să lucreze şi să adune atâta popor ca Billy Graham? Niciodată nu a fost cunoscut vreun om aşa de bine, pe plan internaţional. Aici în SUA a fost Billy Sunday şi alţii, dar Billy Graham este cunoscut în toată lumea. Vedeţi, de unde îi cheamă el afară? Din Sodoma! În compania lui se află şi penticostalii lui Oral Roberts.
Dar ce se întâmplă cu gruparea aleasă? Ce fel de semn e gândit pentru ei? Ce trebuie ei să primească? Aleluia! Va fi lumină spre seară. Astăzi s-a împlinit această Scriptură. În ziua aceasta s-a împlinit făgăduinţa lui Dumnezeu. Noi ştim că acesta este adevărul. EL este aici în seara aceasta, aşa cum era El atunci.
Acum este predicat aceasta. Este aşa cum am spus mai înainte: dacă predici ceva şi acesta este adevărul Evangheliei, atunci Dumnezeu este dator să confirme acest adevăr. Este adevărat? Dacă este aşa, atunci dorim ca Dumnezeu, care a scris Cuvântul, care a dat făgăduinţa, care este Dumnezeul Cuvântului, să vină şi să adeverească că El este încă acelaşi Dumnezeu.
Când s-a urcat Ilie pe munte, Elisei l-a urmărit şi a zis: „Eu doresc o îndoită măsură.“ Apoi Elisei a ridicat mantaua de jos, care o scăpase Ilie. El a mers acolo, a împăturat această manta, a lovit apa şi a strigat: „Unde este Dumnezeul lui Ilie?“ Atunci a trăit Elisei acelaşi lucru ca şi Ilie. Astfel şi Evanghelia este aceaşi, puterea este aceaşi, iar Fiul omului este astăzi exact aşa cum era El ieri şi va fi astfel pentru totdeauna! Evrei 13, 8. Credeţi asta?
Acum eu aş vrea să vă rog ceva. Eu nu pot să fiu El, dar El este aici. Noi suntem numai purtători. Unii dintre dumneavoastră sunt bolnavi şi suferă. Dvs. ştiţi că nu vă cunosc. Noi lăsăm acum totul în seama Domnului şi eu sper că mă voi putea smeri suficient. Rugaţi-vă, cereţi de la Dumnezeu.
Eu sunt de părere că în seara aceasta nu au fost împărţite bilete de ordine pentru rugăciune. Noi avem în capelă adunări de rugăciune în care ne rugăm pentru vindecarea bolnavilor. Dvs. care ştiţi că eu vă sunt străin, rugaţi-vă. Voi din Jeffersonville, mă cunoaşteţi. Eu aş dori ca oamenii din Jeffersonville să nu vină în rând, ci numai cei care vin din altă parte. Noi vrem să vedem dacă Dumnezeu mai descoperă încă. Vedeţi, dacă El este astăzi încă acelaşi care a fost ieri, atunci va fi în veci.
Faceţi acelaşi lucru ca femeia aceea de atunci: EL trecea pe acolo, iar ea a zis: „Eu îl cred pe omul acesta.“ Ea avea o scurgere de sânge şi a zis: „Eu cred că voi fi vindecată dacă ating doar colţul hainei Sale.“ Aşa este? Din pricina credinţei ei, Scriptura se împlinise în ziua aceea. EL i-a bandajat pe acei ce erau cu inima zdrobită. EL i-a vindecat pe bolnavi şi pe şchiopi. După ce ea i-a atins colţul hainei, s-a îndepărtat şi s-a aşezat. EL s-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?“
Cum a putut El să ştie cine L-a atins în aglomeraţia aceea de oameni? Poate că în jurul Lui erau de treizeci de ori mai mulţi oameni ca aici, poate au fost mii de oameni. Cum a ştiut El? EL a zis: „Cine M-a atins?“ EL nu a zis asta numai aşa, El a zis asta pentru că era adevărat. EL a întrebat: „Cine M-a atins?“ apoi s-a întors şi a văzut-o pe femeia respectivă acolo unde stătea şi i-a spus imediat că scurgerea de sânge îi trecuse. Acesta era Isus ieri şi acesta este El astăzi.
Credeţi asta? Eu nu te cunosc, Dumnezeu însă te cunoaşte. Tu ai dureri în coasta ta care te chinuie. Aşa este. Tu şezi aici şi te rogi din cauza aceasta. Sunt eu un străin pentru tine? Noi suntem străini unul pentru altul. Dacă este corect atunci ridică-te. Eu nu te cunosc. Acest bărbat tânăr aici în colţ – tu bărbate ai un gât bolnav. Aşa este. Tu te rogi pentru asta. Tu eşti foarte nervos din cauza unei probleme. Tu trebuie să părăseşti adunarea pentru că eşti un predicator. Tu ai datorii de care trebuie să ţii seama. Asta aşa este. Crezi tu că, Dumnezeu ştie cine eşti tu? Reverend Mr. Shith. Tu poţi să pleci acum pentru că eşti sănătos. Isus Hristos te-a vindecat. Du-te în adunarea ta; gâtul tău nu-ţi va mai face greutăţi. Pe cine a atins el?
Bărbatul acela din spate suferă. El are o tumoare la partea stângă a plămânilor. El nu este de aici. Tu ai lucrat într-o mină. Aşa este. Eu sunt străin de tot de tine. Dacă este aşa, atunci fă un semn cu mâna ta. Tumoarea este în aripa stângă a plămânului şi tu trebuia să te operezi neaparat. Aşa este? Tu nu eşti de aici, ci din afară. Tu vii din Virginia. Aşa este corect. Crezi tu că Dumnezeu ştie cine eşti tu? Mr. Mitchel, du-te acasă şi fi vindecat. Isus Hristos te face sănătos. Întrebaţi-l pe bărbatul acesta, eu nu l-am văzut niciodată în viaţa mea. El şedea acolo şi se ruga. Astăzi s-a împlinit această Scriptură.
Acolo în spatele meu şade o femeie ca Sara atunci în cort. Ea se roagă pentru o fiică. Ridică-te. Fiica ta nu este aici. Ea se află departe. Ei îi merge aşa cum i-a mers fiicei acelei femei, care venise la Domnul Isus pentru că fiica ei fusese chinuită rău de satan. Fata ta este chinuită de un demon. Ea nu este aici. Dvs. sunteţi din Carolina de Nord. Crezi tu? Acesta este adevărul, aşa este? Doamnă Orders, tu poţi pleca acasă. Dacă crezi din toată inima, o vei găsi pe fiica ta ca şi femeia de atunci, când Isus a umblat pe pământ şi spunea că vindecarea avuse loc.
Astăzi s-a împlinit această Scriptură – semnul Sodomei, semnul sămânţei extraordinare, semnul bisericii naturale – în ziua aceasta se împlineşte Scriptura în mijlocul vostru! Credeţi asta? Îl veţi primi acum ca Salvatorul şi Vindecătorul vostru? Ridicaţi-vă în picioare şi spuneţi simplu: „Eu primesc vindecarea mea, eu Îl primesc ca Salvatorul meu, eu Îl primesc ca Împăratul meu.“ Ridicaţi-vă toţi în picioare.
Ascultaţi prieteni! Astăzi! EL citea în Scriptură; înapoiase apoi Scriptura preotului şi se spune că ochii oamenilor erau aţintiţi spre El. EL îi privise şi a spus:
"¼Astăzi s-a împlinit această Scriptură“
Eu am citit azi textul biblic şi am adus o duzină de dovezi, că noi trăim în zilele de pe urmă, în generaţia care va vedea când Isus Domnul va reveni pe pământ. Eu vă spun în seara aceasta încă o dată: Astăzi s-a împlinit această Scriptură înaintea voastră.
Voi, în Tucson, în California, în New York, voi toţi care sunteţi legaţi de transmisia telefonică: În ziua aceasta s-a împlinit această Scriptură înaintea ochilor voştrii. Noi vrem să ne bucurăm pentru că nunta Mielului este aproape, iar Mireasa Sa s-a pregătit.
Lăsaţi-ne să ridicăm mâinile şi să-I dăm onoarea împreună, voi toţi oamenii. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
                                                   AMIN.


                
(Aceasta predica este predicata de fratele William Branham)